Femeia din Tecoa la David
1 Și Ioab, fiul Țeruei, a înțeles că inima împăratului era după Absalom. 2 Și Ioab a trimis la Tecoa și a luat de acolo o femeie înțeleaptă și i‐a zis: Fă‐te că jălești, te rog, și îmbracă‐te cu haine de jelire și nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie care de multe zile jelește după un mort. 3 Și intră la împărat și vorbește‐i după cuvântul acesta. Și Ioab a pus cuvintele în gura ei. 4 Și femeia din Tecoa a vorbit împăratului și a căzut pe fața sa la pământ și a făcut o plecăciune și a zis: Ajută , împărate! 5 Și împăratul i‐a zis: Ce‐ți este? Și ea a răspuns: Cu adevărat, sunt o femeie văduvă și bărbatul meu a murit. 6 Și roaba ta avea doi fii și s‐au certat amândoi la câmp și nu era cine să‐i despartă și unul a lovit pe celălalt și l‐a ucis. 7 Și iată toată familia s‐a sculat împotriva roabei tale și ei zic: Dă pe cel ce a ucis pe fratele său ca să‐i omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l‐a ucis și să pierdem și pe moștenitor! Și așa ei mi‐ar stânge tăciunele care a rămas și nu vor lăsa bărbatului meu nici nume nici rămășiță pe fața pământului. 8 Și împăratul a zis femeii: Mergi la casa ta și voi porunci pentru tine. 9 Și femeia din Tecoa a zis împăratului: Asupra mea , domnul meu, împărate, să fie nelegiuirea și asupra casei tatălui meu și împăratul și scaunul său de domnie să fie fără vină. 10 Și împăratul a zis: Pe cel ce‐ți va zice ceva, adu‐l la mine și nu te va mai atinge. 11 Și ea a zis: Aducă‐și aminte împăratul, te rog, de Domnul Dumnezeul tău, ca să nu mai mărească răzbunătorul de sânge prăpădul și să nu piardă ei pe fiul meu. Și el a zis: Viu este Domnul, de va cădea un fir de păr al fiului tău la pământ. 12 Atunci femeia a zis: Rogu‐te, să vorbească roaba ta un cuvânt către domnul meu împăratul. Și el a zis: Vorbește. 13 Și femeia a zis: Pentru ce dar ai născocit aceasta împotriva poporului lui Dumnezeu? Și împăratul vorbește cuvântul acesta ca un vinovat, căci împăratul nu aduce iarăși înapoi pe cel pe care l‐a izgonit . 14 Căci vom muri , și suntem ca apa vărsată pe pământ care nu se mai poate strânge. Și Dumnezeu nu ia viața, ci născocește mijloace ca cel ce este izgonit să nu rămână izgonit de la el. 15 Și acum dacă am venit să vorbesc acest cuvânt domnului meu, împăratul, este pentru că poporul m‐a înspăimântat și roaba ta a zis: Să vorbesc acum împăratului; poate că împăratul va împlini cuvântul roabei sale. 16 Căci împăratul va asculta pe roaba sa ca s‐o scape din mâna omului care caută să ne piardă pe mine și pe fiul meu împreună, din moștenirea lui Dumnezeu. 17 Și roaba ta a zis: Să fie, te rog, cuvântul domnului meu împăratul spre odihnă, căci domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu, ca să deosebească binele și răul. Și Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine! 18 Atunci împăratul a răspuns și a zis femeii: Să nu‐mi ascunzi, te rog, cuvântul de care te voi întreba. Și femeia a zis: Rogu‐mă, să vorbească domnul meu, împăratul. 19 Și împăratul a zis: Oare este mâna lui Ioab cu tine în toate acestea? Și femeia a răspuns și a zis: Viu este sufletul tău, domnul meu, împărate, nimeni nu se poate abate nici la dreapta nici la stânga din toate câte a vorbit domnul meu împăratul; căci robul tău Ioab, el mi‐a poruncit și el a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte. 20 Ca să schimbe fața lucrului a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Și domnul meu este înțelept , ca înțelepciunea unui înger al lui Dumnezeu, ca să știe tot ce se face pe pământ.
Absalom iertat și adus înapoi
21 Și împăratul a zis lui Ioab: Iată acum am făcut lucrul acesta; deci mergi și adu înapoi pe tânărul Absalom! 22 Și Ioab a căzut pe fața sa la pământ și a făcut o plecăciune și a binecuvântat pe împărat. Și Ioab a zis: Astăzi cunoaște robul tău că am aflat har în ochii tăi, domnul meu împărate! Căci împăratul a împlinit cuvântul robului său. 23 Și Ioab s‐a sculat și a mers la Gheșur și a adus pe Absalom la Ierusalim. 24 Și împăratul a zis: Să se întoarcă la casa sa și să nu‐mi vadă fața. Și Absalom s‐a întors la casa sa și n‐a văzut fața împăratului. 25 Și în tot Israelul nu era bărbat atât de lăudat ca Absalom pentru frumuseța lui. Din talpa piciorului său și până în creștetul capului său nu era niciun cusur în el. 26 Și când își rădea capul (și îl rădea din an în an, pentru că părul era greu pe el, de aceea îl rădea), părul capului său cântărea două sute de sicli după greutatea împăratului. 27 Și lui Absalom i s‐au născut trei fii și o fiică, al cărei nume era Tamar: ea era o femeie frumoasă la față. 28 Și Absalom a locuit doi ani de zile în Ierusalim și n‐a văzut fața împăratulul. 29 Și Absalom a trimis la Ioab, ca să‐l trimită la împărat, dar Ioab n‐a voit să vină la el. Și a trimis iarăși a doua oară și n‐a voit să vină. 30 Și Absalom a zis robilor săi. Vedeți, ogorul lui Ioab este lângă al meu și are orz acolo; mergeți și puneți‐i foc. Și robii lui Absalom au pus foc ogorului. 31 Atunci Ioab s‐a sculat și a venit la Absalom în casa lui și a zis: De ce au pus foc robii tăi ogorului meu? 32 Și Absalom a răspuns lui Ioab: Iată, am trimis la tine zicând: Vino aici ca să te trimit la împărat să‐i zici : De ce am venit din Gheșur? Mai bine îmi era să fi fost tot acolo! Și acum să văd fața împăratului și dacă este nelegiuire în mine, să mă ucidă. 33 Și Ioab a venit la împărat și i‐a spus. Și împăratul a chemat pe Absalom și el a venit la împărat și s‐a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului. Și împăratul a sărutat pe Absalom.