Deuteronomul 32

1 Plecați‐vă urechea cerurilor, și voi vorbi! Și ascultă pământule, cuvintele gurii mele! 2 Învățătura mea să picure ca ploaia, graiul meu să cadă ca roua , ca ploaia măruntă peste verdeață și ca ploaia mare peste iarbă. 3 Căci voi vesti numele Domnului; dați mărime Dumnezeului nostru. 4 El este Stânca, lucrarea sa este desăvârșită. Căci toate căile lui sunt judecată. El este un Dumnezeu al credincioșiei și în el nu este strâmbătate , el este drept și întreg. 5 Ei s‐au stricat față de el: nu sunt copiii lui, al lor este cusurul, sunt un neam sucit și stricat. 6 Așa răsplătiți voi Domnului, popor nebun și neînțelept? Oare nu este el tatăl tău care te‐a cumpărat? Nu el te‐a făcut și te‐a întemeiat? 7 Adu‐ți aminte de zilele de demult, ia aminte la anii din neam în neam. Întreabă pe tatăl tău și‐ți va arăta, pe bătrânii tăi și‐ți vor spune. 8 Când Cel Prea Înalt împărțea neamurilor moștenirea lor, când deosebea pe fiii oamenilor, a așezat hotarele popoarelor, după numărul copiilor lui Israel. 9 Căci partea Domnului este poporul său, Iacov este sorțul moștenirii sale. 10 El l‐a găsit într‐o țară pustie și în pustia urletelor unei singurătăți, El l‐a înconjurat, l‐a îngrijit , l‐a păzit ca lumina ochiului său . 11 Cum își trezește vulturul cuibul, plutește peste puii săi, își întinde aripile, îi ia, îi poartă pe penele lui: 12 așa l‐a povățuit Domnul singur și n‐a fost niciun dumnezeu străin cu el. 13 L‐a făcut să călărească pe înălțimile pământului și a mâncat rodul câmpului, și l‐a făcut să sugă miere din stâncă și untdelemn din stânca de cremene, 14 unt de vaci și lapte de oi, cu grăsimea mieilor și berbeci născuți în Basan și țapi cu grăsimea din rărunchii grâului ; și ai băut vin curat, sângele strugurului. 15 Și Ieșurun s‐a îngrășat și a zvârlit din picior. Te‐ai îngrășat, te‐ai îngroșat, te‐ai lățit de grăsime. Atunci a părăsit pe Dumnezeul care l‐a făcut și a disprețuit Stânca mântuirii sale. 16 L‐au întărâtat la gelozie cu dumnezei străini, l‐au ațâțat la mânie cu urâciuni. 17 Au jertfit dracilor care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu i‐au cunoscut, unora noi, de curând veniți, de care părinții voștri nu s‐au temut. 18 Ai uitat pe Stânca cea care te‐a născut și ți‐ai uitat de Dumnezeul care ți‐a dat naștere. 19 Și Domnul a văzut și i‐a disprețuit din pricina întărâtării fiilor săi și a fetelor sale. 20 Și a zis: Îmi voi ascunde fața de ei, voi vedea care le va fi sfârșitul; căci ei sunt un neam stricat, copii în care nu este credincioșie. 21 M‐au întărâtat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu și m‐au întărâtat la mânie cu deșertăciunile lor; și‐i voi întărâta la gelozie prin ceea ce nu este popor și‐i voi întărâta la mânie printr‐un neam nebun. 22 Căci un foc s‐a aprins în mânia mea și va arde până la cel mai adânc Șeol, și va mistui pământul și venitul lui și va aprinde temeliile munților. 23 Voi îngrămădi rele asupra lor, îmi voi istovi săgețile împotriva lor. 24 Vor fi topiți de foame și roși de arsuri mistuitoare și de molimă amară și voi trimite asupra lor dintele dobitoacelor , otrava târâtoarelor din țărână. 25 Afară îi va răpi sabia și în odăițe spaima, pe flăcău și pe fecioară, pe sugător și pe omul cu perii albi. 26 Am zis: Îi voi risipi, le voi șterge pomenirea dintre oameni, 27 dacă nu m‐aș teme de întărâtarea vrăjmașului, ca nu cumva potrivnicii lor să înțeleagă rău și să zică : Mâna noastră este înălțată și nu Domnul a făcut toate acestea! 28 Căci ei sunt un neam care au pierdut sfatul și nu este pricepere în ei. 29 O, de ar fi fost ei înțelepți ca să înțeleagă aceasta, ar fi cugetat la sfârșitul lor de la urmă. 30 Cum ar urmări unul o mie și doi ar fugări zece mii, dacă nu i‐ar fi vândut Stânca lor și nu i‐ar fi predat Domnul! 31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, chiar vrăjmașii noștri sunt judecători . 32 Căci vița lor este din vița Sodomei și din ținutul Gomorei: strugurii lor sunt struguri de fiere, bobițele lor sunt amare. 33 Vinul lor este o otravă de balauri și venin grozav de năpârcă. 34 Oare nu este aceasta ascuns înapoia mea, pecetluit în vistieriile mele? 35 A mea este răzbunarea și răsplata la vremea când le va aluneca piciorul; căci ziua nenorocirii lor se apropie și ce le este pregătit se grăbește. 36 Căci Domnul va judeca pe poporul său și se va căi pentru robii săi, când va vedea că mâna lor s‐a dus și nu va fi niciunul, închis sau lăsat slobod. 37 Și va zice: Unde sunt dumnezeii lor, stânca în care și‐au pus încrederea, 38 care mâncau grăsimea jertfelor lor și beau vinul darului lor de băutură? Să se scoale și să vă ajute, ei să fie o ocrotire peste voi! 39 Vedeți acum, că eu, eu sunt , și nu este dumnezeu afară de mine. Eu omor și eu fac viu! Eu rănesc și eu vindec și nu este nimeni care să vă izbăvească din mâna mea. 40 Căci îmi ridic mâna spre ceruri și zic: Viu sunt eu în veci! 41 Dacă‐mi voi ascuți fulgerul sabiei și dacă va apuca mâna mea judecata, voi da răzbunare potrivnicilor mei și voi răsplăti celor ce mă urăsc. 42 Îmi voi îmbăta săgețile de sânge și sabia mea va înghiți carne, le voi îmbăta de sângele celor uciși și al celor prinși, de capul căpeteniilor vrăjmașului. 43 Bucurați‐vă , neamurilor cu poporul său, căci el va răzbuna sângele robilor săi și va da răzbunare vrăjmașilor săi, și va face ispășire pentru țara sa, pentru poporul său. 44 Și Moise a venit și a vorbit toate cuvintele cântării acesteia în urechile poporului, el și Iosua, fiul lui Nun. 45 Și Moise a sfârșit de vorbit toate aceste cuvinte către tot Israelul. 46 Și le‐a zis: Puneți‐vă inimile la toate cuvintele pe care vi le mărturisesc astăzi, ca să le porunciți copiilor voștri să ia seama să facă toate cuvintele legii acesteia. 47 Căci nu este un cuvânt deșert pentru voi, ci este viața voastră și prin acest cuvânt vă veți lungi zilele în țara în care treceți Iordanul, ca s‐o stăpâniți.

48 Și Domnul a vorbit lui Moise în aceeași zi, zicând: 49 Suite‐te în muntele acesta Abarim, în muntele Nebo, care este în țara Moabului, care este în dreptul Ierihonului și privește țara Canaanului, pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel. 50 Și vei muri pe muntele în care te sui și vei fi adăugat la poporul tău, cum a murit Aaron , fratele tău, în muntele Hor, și a fost adăugat la poporul său; 51 pentru că ați fost necredincioși față de mine în mijlocul copiilor lui Israel, la apele Meriba‐Cades în pustia Țin, pentru că nu m‐ați sfințit în mijlocul copiilor lui Israel. 52 Căci vei vedea țara înaintea ta, dar nu vei intra acolo, în țara pe care o dau copiilor lui Israel.