Exodul 7

1 Și Domnul a zis lui Moise: Iată te‐am făcut Dumnezeu lui Faraon și Aaron, fratele tău, va fi prorocul tău. 2 Tu vei vorbi tot ce‐ți poruncesc eu și Aaron, fratele tău, va vorbi lui Faraon ca să lase pe copiii lui Israel să iasă din țara sa. 3 Și voi învârtoșa inima lui Faraon și‐mi voi înmulți semnele și minunile în țara Egiptului. 4 Și Faraon nu va asculta de voi și îmi voi pune mâna asupra Egiptului și voi scoate din țara Egiptului oștirile mele, pe poporul meu, pe copiii lui Israel prin mari judecăți. 5 Și egiptenii vor cunoaște că eu sunt Domnul când îmi voi întinde mâna peste Egipt și voi scoate pe copiii lui Israel din mijlocul lor. 6 Și Moise și Aaron au făcut cum le poruncise Domnul; așa au făcut. 7 Și Moise era de optzeci de ani și Aaron de optzeci și trei de ani când au vorbit lui Faraon.

8 Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron zicând: 9 Când vă va vorbi Faraon zicând: Dați o minune pentru voi! Atunci să zici lui Aaron: Ia‐ți toiagul și aruncă‐l înaintea lui Faraon. El se va face șarpe. 10 Și Moise și Aaron au intrat la Faraon și au făcut cum poruncise Domnul. Și Aaron și‐a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea robilor săi și s‐a făcut șarpe. 11 Și Faraon a chemat și pe înțelepți și pe vrăjitori și ei de asemenea, ghicitorii Egiptului, au făcut la fel cu fermecătoriile lor. 12 Și au aruncat fiecare toiagul său și s‐au făcut șerpi, dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13 Și inima lui Faraon s‐a învârtoșat și n‐a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.

14 Și Domnul a zis lui Moise: Inima lui Faraon este greoaie, el nu voiește să lase pe popor să meargă. 15 Mergi la Faraon dimineață: Iată va ieși la apă; și vei sta înaintea lui pe malul râului și vei lua în mâna ta toiagul care s‐a făcut șarpe. 16 Și‐i vei zice: Domnul Dumnezeul evreilor m‐a trimis la tine zicând: Lasă pe poporul meu să meargă ca să‐mi slujească în pustie. Și iată până aici n‐ai ascultat. 17 Așa zice Domnul: În aceasta vei cunoaște că eu sunt Domnul: iată voi lovi cu toiagul care este în mâna mea apele care sunt în râu și se vor preface în sânge. 18 Și peștii care sunt în râu vor muri și râul se va împuți și le va fi greață egiptenilor să bea din apele râului. 19 Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Ia‐ți toiagul și întinde‐ți mâna peste apele Egiptului, peste râurile lor, peste șivoaiele lor și peste bălțile lor și peste toate iazurile lor de apă și se vor preface în sânge și va fi sânge în toată țara Egiptului și în vasele de lemn și în vasele de piatră. 20 Și Moise și Aaron au făcut așa cum poruncise Domnul. Și a ridicat toiagul și a lovit apele care erau în râu înaintea ochilor lui Faraon și înaintea ochilor robilor săi. Și toate apele care erau în râu s‐au prefăcut în sânge. 21 Și peștele care era în râu a murit și râul s‐a împuțit și egiptenii n‐au putut bea apa din râu. Și era sânge în toată țara Egiptului. 22 Și ghicitorii Egiptului au făcut la fel prin fermecătoriile lor. Și inima lui Faraon s‐a învârtoșat și n‐a ascultat de ei, după cum zisese Domnul. 23 Și Faraon s‐a întors și a intrat în casa sa și nu și‐a plecat inima nici la aceasta. 24 Și toți egiptenii au săpat împrejurul râului după apă de băut, căci nu puteau bea din apele râului. 25 Și șapte zile s‐au împlinit după ce lovise Domnul râul.