Iacov ia binecuvântarea
1 Și a fost așa : când a îmbătrânit Isaac și ochii i se întunecaseră de nu putea vedea, a chemat pe Esau, fiul său cel mai mare, și i‐a zis: Fiul meu! Și el i‐a zis: Iată‐mă. 2 Și el a zis: Iată acum am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele. 3 Acum dar, ia‐ți, te rog, armele, tolba și arcul și ieși la câmp și prinde‐mi vânat. 4 Și gătește‐mi bucate gustoase cum iubesc eu și adu‐mi‐le să mănânc ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri. 5 Și Rebeca a auzit când a vorbit Isaac către fiul său Esau. Și Esau s‐a dus la câmp să prindă vânat și să‐l aducă. 6 Și Rebeca a vorbit lui Iacov, fiul ei, zicând: Iată am auzit pe tatăl tău vorbind lui Esau, fratele tău, zicând: 7 Adu‐mi vânat și gătește‐mi bucate gustoase ca să mănânc și să te binecuvântez înaintea Domnului înainte de moartea mea. 8 Și acum, fiul meu, ascultă glasul meu în ceea ce‐ți poruncesc. 9 Du‐te, te rog, la turmă și ia‐mi de acolo doi iezi dintre capre și voi pregăti din ei bucate gustoase pentru tatăl tău cum iubește el. 10 Și le vei duce la tatăl tău ca să mănânce și să te binecuvânteze înainte de moartea sa. 11 Și Iacov a zis mamei sale Rebeca: Iată Esau , fratele meu, este păros, iar eu sunt fără păr. 12 Poate că tatăl meu mă va pipăi și voi fi înaintea lui ca un înșelător și voi aduce asupră‐mi blestem și nu binecuvântare. 13 Și mamă‐sa i‐a zis: Peste mine blestemul tău, fiul meu! Ascultă numai de glasul meu și du‐te și ia‐mi‐i. 14 Și s‐a dus și a luat și a adus mamei sale și mamă‐sa a gătit bucate gustoase cum iubea tatăl său. 15 Și Rebeca a luat hainele de preț ale lui Esau, fiul său cel mai mare, care erau la ea în casă, și a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mai mic. 16 Și pieile iezilor le‐a pus pe mâinile lui și pe partea fără păr a gâtului său. 17 Și bucatele gustoase și pâinea pe care o făcuse le‐a dat în mâna fiului său Iacov. 18 Și el a intrat la tatăl său și a zis: Tată! Și el a zis: Iată‐mă! Cine ești tu, fiul meu? 19 Și Iacov a zis tatălui său: Eu sunt Esau, întâiul născut al tău; am făcut cum mi‐ai zis. Scoală‐te, te rog, șezi și mănâncă din vânatul meu ca să mă binecuvânteze sufletul tău. 20 Și Isaac a zis fiului său: Cum ai găsit așa de curând, fiul meu? Și el a zis: Pentru că Domnul Dumnezeul tău mi l‐a trimis înainte. 21 Și Isaac a zis lui Iacov: Apropie‐te, te rog, să te pipăi , fiul meu, dacă ești cu adevărat fiul meu Esau ori nu. 22 Și Iacov s‐a apropiat de Isaac, tatăl său, și el l‐a pipăit și a zis: Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau. 23 Și nu l‐a cunoscut, căci mâinile lui erau păroase ca mâinile fratelui său Esau și l‐a binecuvântat. 24 Și a zis: Ești tu cu adevărat fiul meu Esau? Și el a zis: Eu sunt. 25 Și a zis: Adu‐mi aproape și voi mânca din vânatul fiului meu ca să te binecuvânteze sufletul meu. Și i‐a adus aproape și a mâncat și i‐a adus vin și a băut. 26 Și tatăl său Isaac i‐a zis: Apropie‐te acum și sărută‐mă, fiul meu. 27 Și el s‐a apropiat și l‐a sărutat. Și a mirosit mirosul hainelor sale și l‐a binecuvântat și a zis: Iată mirosul fiului meu este ca mirosul unei câmpii pe care a binecuvântat‐o Domnul. 28 Și Dumnezeu să‐ți dea din roua cerurilor și din grăsimea pământului și belșug de grâu și de must . 29 Popoarele să‐ți slujească și neamurile să se plece înaintea ta! Fii domn peste frații tăi și fiii mamei tale să se plece înaintea ta. Blestemat să fie cel ce te va blestema și binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta. 30 Și a fost așa : după ce a sfârșit Isaac de binecuvântat pe Iacov și Iacov abia ieșise dinaintea tatălui său Isaac, a intrat Esau, fratele lui, de la vânătoarea sa. 31 Și gătise și el bucate gustoase și le‐a adus tatălui său. Și a zis tatălui său: Să se scoale tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său ca să mă binecuvânteze sufletul tău. 32 Și Isaac, tatăl său, i‐a zis: Cine ești tu? Și el a zis: Eu sunt fiul tău, întâiul tău născut Esau. 33 Și Isaac a tremurat cu foarte mare tremur și a zis: Cine este deci cel ce a prins vânatul și mi l‐a adus? Și am mâncat din toate înainte de a veni tu și l‐am binecuvântat . Și binecuvântat va fi. 34 Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a strigat cu glas foarte tare și foarte amărât și a zis tatălui său: Binecuvântează‐mă și pe mine, tată! 35 Și el a zis: Fratele tău a venit cu înșelăciune și ți‐a luat binecuvântarea. 36 Și el a zis: Oare nu pe drept s‐a numit el lacov? Căci acum a doua oară m‐a înșelat; mi‐a luat dreptul de întâi‐născut și iată acum mi‐a luat binecuvântarea. Și a zis: N‐ai păstrat o binecuvântare pentru mine? 37 Și Isaac a răspuns și a zis lui Esau : Iată l‐am făcut domnul tău și i‐am dat pe toți frații săi ca robi și l‐am înzestrat cu grâu și cu must și ce voi face acum pentru tine, fiul meu? 38 Și Esau a zis tatălui său: Numai o binecuvântare ai, tată? Binecuvântează‐mă și pe mine, tată! Și Esau și‐a ridicat glasul și a plâns. 39 Și Isaac, tatăl său, a răspuns și i‐a zis: Iată locuința ta va fi din grăsimea pământului și din roua cerurilor de sus. 40 Și vei trăi cu sabia ta și vei sluji fratelui tău; și va fi așa : când te vei răscula vei scutura jugul lui de pe grumazul tău.
Esau urăște pe Iacov
41 Și Esau a urât pe Iacov pentru binecuvântarea cu care‐l binecuvântase tatăl său. Și Esau a zis în inima sa: Se apropie zilele de jelire pentru tatăl meu și voi ucide pe fratele meu Iacov. 42 Și cuvintele lui Esau, fiul său cel mai mare, au fost spuse Rebecăi. Și ea a trimis și a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai mic, și i‐a zis: Iată, fratele tău Esau se mângâie despre tine că te va ucide. 43 Acum dar, fiul meu, ascultă glasul meu și scoală‐te, fugi la Laban, fratele meu, în Haran. 44 Și rămâi la el câteva zile până va trece furia fratelui tău; 45 până va trece mânia fratelui tău de la tine și va uita ce i‐ai făcut; atunci voi trimite și te voi aduce de acolo. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într‐o zi? 46 Și Rebeca a zis lui Isaac: Mi s‐a urât viața din pricina fetelor lui Het! Dacă Iacov își va lua nevastă din fetele lui Het, ca acestea, din fetele țării, la ce bun îmi va fi viața?