Fuga lui Iacov
1 Și Isaac a chemat pe Iacov și l‐a binecuvântat și i‐a poruncit și i‐a zis : Să nu‐ți iei nevastă din fetele lui Canaan. 2 Scoală‐te, du‐te în Padan‐Aram la casa lui Betuel, tatăl mamei tale, și ia‐ți nevastă de acolo din fetele lui Laban, fratele mamei tale. 3 Și Dumnezeul cel Atotputernic să te binecuvânteze și să te facă să crești și să te înmulțească pentru ca să ajungi o adunare de popoare. 4 Și să‐ți dea binecuvântarea lui Avraam ție și seminței tale cu tine ca să stăpânești țara unde ai stat vremelnic pe care a dat‐o Dumnezeu lui Avraam. 5 Și Isaac a trimis pe Iacov. Și el a plecat la Padan‐Aram la Laban, fiul lui Betuel Sirianul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov și Esau. 6 Și Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov și‐l trimise la Padan‐Aram ca să‐și ia nevastă de acolo binecuvântându‐l și poruncindu‐i zicând: Să nu‐ți iei nevastă din fetele lui Canaan! 7 și că Iacov ascultase pe tatăl său și pe mamă‐sa și plecase la Padan‐Aram. 8 Și Esau a văzut că fetele lui Canaan erau rele în ochii lui Isaac, tatăl său. 9 Și Esau s‐a dus la Ismael și a luat de nevastă pe lângă nevestele pe care le avea pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, pe sora lui Nebaiot.
Visul lui Iacov
10 Și Iacov a ieșit din Beer‐Șeba și a mers spre Haran. 11 Și a descălecat la un loc și a mas acolo peste noapte pentru că apusese soarele. Și a luat una din pietrele locului și a făcut‐o căpătâi și s‐a culcat în acel loc. 12 Și a visat. Și iată o scară ridicată pe pământ și vârful ei ajungea la ceruri. Și iată îngerii lui Dumse suiau și se pogorau pe ea. 13 Și iată Domnul sta deasupra ei și a zis : Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, și Dumnezeul lui Isaac ; țara pe care ești culcat ți‐o voi da ție și seminței tale. 14 Și sămânța ta va fi ca pulberea pământului și te vei întinde spre apus și spre răsărit și spre miazănoapte și spre miazăzi și în tine și în sămânța ta se vor binecuvânta toate familiile pământului. 15 Și iată eu sunt cu tine și te voi păzi oriîncotro vei merge și te voi aduce înapoi în țara aceasta, căci nu te voi părăsi până voi face ceea ce ți‐am făgăduit. 16 Și Iacov s‐a deșteptat din somnul său și a zis: Cu adevărat Domnul este în locul acesta și n‐am știut. 17 Și s‐a temut și a zis: Cât de înfricoșat este locul acesta! Aceasta nu este alta decât casa lui Dumnezeu și aceasta este poarta cerurilor! 18 Și Iacov s‐a sculat dis‐de‐dimineață și a luat piatra pe care o făcuse căpătâi și a așezat‐o stâlp și a turnat untdelemn peste vârful ei. 19 Și a pus numele locului aceluia Betel; dar cu adevărat numele cetății era mai înainte Luz. 20 Și Iacov a jurat o juruință zicând: Dacă va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în calea aceasta pe care merg și‐mi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac 21 și mă voi întoarce în pace la casa tatălui meu , atunci Domnul va fi Dumnezeul meu. 22 Și piatra aceasta pe care am pus‐o stâlp va fi casa lui Dumnezeu. Și din tot ce‐mi vei da îți voi da zeciuială negreșit.