Iacov la Laban
1 Și Iacov și‐a ridicat piciorul și a mers în țara copiilor răsăritului. 2 Și s‐a uitat și iată o fântână în câmpie și iată trei turme de oi culcate lângă ea; căci din fântâna aceea adăpau turmele și o mare piatră era pe gura fântânii. 3 Și toate turmele se strângeau acolo. Și prăvăleau piatra de pe gura fântânii și adăpau oile și iarăși puneau piatra la loc pe gura fântânii. 4 Și Iacov le‐a zis: Frații mei, de unde sunteți? Și ei au zis: Din Haran. 5 Și le‐a zis: Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor? Și ei au zis: Cunoaștem. 6 Și le‐a zis : Este bine el? Și au zis: Bine și iată Rahela, fata lui, vine cu oile. 7 Și el a zis: Iată este încă ziua mare; nu este vremea ca să fie strânse vitele; adăpați oile și mergeți și le pașteți. 8 Și au zis: Nu putem până nu se vor strânge toate turmele și vor prăvăli piatra de pe gura fântânii, atunci adăpăm oile. 9 Și pe când încă vorbea el cu ei, a venit Rahela cu oile tatălui ei, căci ea le păștea. 10 Și a fost așa : când a văzut pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și oile lui Laban, fratele mamei sale, Iacov s‐a apropiat și a prăvălit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale. 11 Și Iacov a sărutat pe Rahela și și‐a ridicat glasul și a plâns. 12 Și Iacov a spus Rahelei că este fratele tatălui ei și că este fiul Rebecăi și ea a alergat și a spus tatălui ei. 13 Și a fost așa : îndată ce a auzit Laban știrea despre Iacov, fiul sorei sale , i‐a alergat în întâmpinare și l‐a îmbrățișat și l‐a sărutat și l‐a adus în casa lui. Și a istorisit lui Laban toate aceste lucruri. 14 Și Laban i‐a zis : Cu adevărat tu ești osul meu și carnea mea. Și a rămas la el o lună de zile.
Lea și Rahela
15 Și Laban a zis lui Iacov: Pentru că ești fratele meu îmi vei sluji tu deci degeaba? Spune‐mi care să fie simbria ta? 16 Și Laban avea două fete; numele celei mai mari era Lea și numele celei mai mici Rahela. 17 Și Lea avea ochi slabi, iar Rahela era frumoasă la statură și frumoasă la față. 18 Și Iacov iubea pe Rahela. Și a zis : Îți voi sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică. 19 Și Laban a zis: Mai bine să ți‐o dau ție decât s‐o dau altui bărbat; rămâi cu mine. 20 Și Iacov a slujit pentru Rahela șapte ani și s‐au părut în ochii lui ca vreo câteva zile, căci o iubea. 21 Și Iacov a zis lui Laban: Dă‐mi nevasta, căci mi s‐au împlinit zilele să intru la ea. 22 Și Laban a strâns pe toți bărbații locului și a făcut un ospăț. 23 Și a fost așa : seara a luat pe fiică‐sa Lea și a dus‐o la el și el a intrat la ea. 24 Și Laban a dat pe slujnica sa Zilpa ca slujnică fiicei sale Lea. 25 Și a fost așa : dimineața iată era Lea. Și a zis lui Laban: Ce mi‐ai făcut? Oare nu ți‐am slujit pentru Rahela? Pentru ce dar m‐ai înșelat? 26 Și Laban a zis: Nu se face așa în locul nostru să dai pe cea mai mică înaintea celei întâi‐născute. 27 Împlinește săptămâna cu aceasta și îți vom da și pe cealaltă pentru slujba ce‐mi vei sluji încă alți șapte ani. 28 Și Iacov a făcut așa și a împlinit săptămâna cu ea. Și i‐a dat de nevastă și pe Rahela, fiică‐sa. 29 Și Laban a dat pe slujnica sa Bilha, ca slujnică Rahelei, fiicei sale. 30 Și a intrat și la Rahela și iubea pe Rahela mai mult decât pe Lea. Și a slujit la el încă alți șapte ani.
Copiii făcuți de Lea
31 Și Domnul a văzut că Lea este urâtă și i‐a deschis pântecele, iar Rahela era stearpă. 32 Și Lea a zămislit și a născut un fiu și i‐a pus numele Ruben, căci a zis: Pentru că Domnul a văzut întristarea mea; căci acum bărbatul meu mă va iubi. 33 Și a zămislit iarăși și a născut un fiu și a zis: Fiindcă Domnul a auzit că sunt urâtă de aceea mi‐a dat și pe acesta. Și i‐a pus numele Simeon. 34 Și a zămislit iarăși și a născut un fiu și a zis: Acum de data asta bărbatul meu se va lipi de mine, căci i‐am născut trei fii. De aceea i‐a pus numele Levi. 35 Și a zămislit iarăși și a născut un fiu și a zis: De astă dată voi lăuda pe Domnul. De aceea i‐a pus numele Iuda . Și a încetat să nască.