Psalmul prorocului
1 O rugăciune a lui Habacuc, prorocul, pe Șighionot. 2 Doamne, am auzit vestea ta și m‐am temut. Doamne, însuflețește lucrul tău în mijlocul anilor! Fă‐l cunoscut în mijlocul anilor! În mânie adu‐ți aminte de îndurare. 3 Dumnezeu a venit din Teman și Cel Sfânt de pe muntele Paran… (Sela). Slava lui acoperă cerurile și pământul este plin de lauda sa. 4 Strălucirea lui era ca lumina. Coarne ieșeau din mâna sa; și acolo era ascunderea puterii lui. 5 Ciuma mergea înaintea feței sale și o flacără arzătoare ieșea la picioarele sale. 6 El a stat și a măsurat pământul, a privit și a învălmășit popoarele și munții cei veșnici s‐au risipit, dealurile veșnice s‐au afundat, căile lui sunt veșnice. 7 Am văzut corturile Cușanului în durere, covoarele țării Midianului au tremurat. 8 Oare pe râuri s‐a mâniat Domnul? S‐a aprins mânia ta împotriva râurilor, sau aprinderea ta împotriva mării, de ai călărit pe caii tăi, în carele tale de mântuire? 9 Arcul tău s‐a dezgolit, nuielele pedepsitoare jurate după cuvântul tău… (Sela). Ai despicat pământul cu râuri. 10 Munții te‐au văzut și s‐au înfricoșat ; șivoaie de apă au trecut. Adâncul a făcut să se audă glasul său și și‐a ridicat mâinile în sus . 11 Soarele și luna s‐au oprit în locuința lor, la lumina săgeților tale, care zburau, la clipirea sulițelor tale strălucitoare. 12 Ai mers cu furie prin țară, ai treierat cu mânie neamurile. 13 Ai ieșit pentru mântuirea poporului tău, pentru mântuirea unsului tău, ai lovit capul din casa celui rău și i‐ai dezvelit temelia până la grumaz. (Sela). 14 Ai străpuns capul căpeteniilor sale cu sulițele sale, au ieșit ca un vârtej să mă risipească și au săltat, ca și cum ar fi voit să înghită pe cel sărman în ascuns. 15 Ai umblat cu caii tăi prin mare, grămada de ape mari. 16 Am auzit și pântecele mi s‐a cutremurat ; buzele mele tremurau la glasul tău, mi‐a intrat putrezirea în oase și am tremurat în locul meu, ca să mă odihnesc în ziua strâmtorării, când se va sui năvălitorul împotriva poporului. 17 Căci deși smochinul nu va înflori și nu va fi rod în vițe, va lipsi rodul măslinului și ogoarele nu vor da hrană, turma va fi stârpită din târlă și niciun bou nu va fi în grajduri: 18 totuși eu mă voi bucura în Domnul, mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele. 19 Domnul Dumnezeu este tăria mea; el face picioarele mele ca ale cerbilor și mă face să umblu pe înălțimile mele . Către mai marele muzicii. Pe instrumentele mele cu coarde.