Boala și însănătoșirea lui Ezechia
1 În zilele acelea Ezechia s‐a îmbolnăvit de moarte. Și Isaia, prorocul, fiul lui Amoț, a venit la el și i‐a zis: Așa zice Domnul: Pune‐ți casa în rânduială căci vei muri și nu vei trăi. 2 Și Ezechia și‐a întors fața la perete și s‐a rugat Domnului și a zis: 3 O, Doamne, te rog, adu‐ți aminte cum am umblat înaintea ta în adevăr și cu inima desăvârșită și am făcut ce este bine în ochii tăi. Și Ezechia a plâns cu plângere mare. 4 Atunci cuvântul Domnului a fost către Isaia, zicând: 5 Mergi și zi lui Ezechia: Așa zice Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: ți‐am auzit rugăciunea, ți‐am văzut lacrimile; iată voi adăuga cincisprezece ani la zilele tale. 6 Și te voi scăpa pe tine și cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei și voi apăra cetatea aceasta. 7 Și acesta îți va fi semnul de la Domnul că Domnul va face lucrul acesta pe care l‐a vorbit. 8 Iată, voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor care s‐a coborât cu soarele pe cadranul lui Ahaz. Și soarele s‐a întors zece trepte pe cadranul pe care se coborîse. 9 Scrierea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, când s‐a îmbolnăvit și s‐a vindecat de boala sa: 10 Am zis: La amiaza zilelor mele mă voi duce la porțile Șeolului: sunt lipsit de rămășița anilor mei. 11 Am zis: Nu voi vedea pe Domnul, pe Domnul în pământul celor vii. Nu voi mai vedea pe om cu locuitorii lumii. 12 Locuința mea s‐a mutat și este luată de la mine ca un cort de păstor: Mi‐am făcut viața sul ca un țesător; el mă va tăia din ițe; din zi până în noapte îmi poți pune capăt. 13 Mi‐am stăpânit sufletul până dimineață; ca un leu așa îmi sfărâmă toate oasele. Din zi până în noapte îmi poți pune capăt. 14 Ca rândunica sau cocorul, așa ciripiam; mă văitam ca turturica. Ochii mei lâncezeau privind în sus: Doamne, sunt în strâmtorare, fii tu chezășie pentru mine. 15 Ce să zic? El mi‐a vorbit și a făcut; voi merge încet toți anii mei în amărăciunea sufletului meu. 16 Doamne, prin aceste lucruri trăiesc oamenii și în toate acestea este viața duhului meu; și tu m‐ai întremat și m‐ai făcut să trăiesc. 17 Iată, în loc de pace am avut amărăciune peste amărăciune; dar mi‐ai iubit sufletul și l‐ai scos din groapa pieirii; căci ai aruncat înapoia spatelui tău toate păcatele mele. 18 Căci nu Șeolul te va lăuda, nici moartea nu te va mări; cei ce se coboară în groapă nu nădăjduiesc în adevărul tău. 19 Cel ce trăiește, cel ce trăiește, te va lăuda, ca mine în ziua aceasta; tatăl va face cunoscut copiilor adevărul tău. 20 Domnul este gata să mă mântuiască. De aceea vom cânta din instrumente cu coarde în toate zilele vieții noastre, în casa Domnului. 21 Și Isaia zisese : Să ia ei o turtă de smochine și s‐o pună drept oblojeală pe umflătură și se va vindeca. 22 Și Ezechia zisese : Care este semnul că mă voi sui în casa Domnului?