Lumina neamurilor
1 Ascultați‐mă , ostroave! Și auziți popoare îndepărtate! Domnul m‐a chemat din pântece; din măruntaiele mamei mele a pomenit de numele meu 2 și mi‐a făcut gura ca o sabie ascuțită. M‐a ascuns sub umbra mâinii sale și m‐a făcut o săgeată poleită; m‐a ascuns în tolba sa. 3 Și mi‐a zis: Tu ești robul meu, Israele, în care mă voi slăvi. 4 Și eu am zis: În zadar m‐am ostenit, mi‐am cheltuit puterea pentru nimic și fără folos; totuși judecata mea este la Domnul și răsplătirea mea la Dumnezeul meu. 5 Și acum, zice Domnul, care m‐a întocmit din pântece ca să fiu robul lui, ca să întorc la el pe Iacov: deși Israel nu este strâns, voi fi slăvit în ochii Domnului și Dumnezeul meu va fi puterea mea. 6 Da, el zice: Este puțin să fii robul meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să întorci pe cei păstrați ai lui Israel; te voi da și ca lumină neamurilor ca să fii mântuirea mea, până la marginea pământului. 7 Așa zice Domnul, Răscumpărătorul lui Israel, Sfântul său, celui pe care omul îl disprețuiește, celui pe care‐l urăște neamul slujitorului domnilor: Impărații vor vedea și se vor scula; mai marii, și ți se vor închina; pentru Domnul, care este credincios, Sfântul lui Israel, care te‐a ales. 8 Așa zice Domnul: În vremea primirii ți‐am răspuns și în ziua mântuirii te‐am ajutat. Și te voi păzi și te voi da ca legământ poporului ca să întocmești țara, ca să‐i faci să moștenească moștenirile pustiite, 9 zicând celor închiși : Ieșiți! Celor ce sunt în întuneric: Arătați‐vă! Vor paște pe căi și pășunea lor va fi pe toate înălțimile goale. 10 Nu vor flămânzi nici nu vor înseta, nici nu‐i va lovi arșița nici soarele: căci cel ce are milă de ei îi va povățui și călăuzi pe lângă izvoarele de apă. 11 Și voi face toți munții mei o cale și drumurile mele se vor înălța. 12 Iată , aceștia vor veni de departe: și iată aceștia de la miazănoapte și de la apus și aceștia din țara Sinim! 13 Chiuiți ceruri și bucură‐te, pământule și izbucniți în cântări, munților. Căci Domnul a mângăiat pe poporul său și va avea milă de cei strâmtorați ai săi. 14 Și Sionul a zis : Domnul m‐a părăsit și Domnul m‐a uitat. 15 Poate o femeie să uite pe sugătorul ei ca să n‐aibă milă de fiul pântecelui ei ? Chiar de vor uita acestea, eu nu te voi uita. 16 Iată, te‐am săpat pe palmele mâinilor mele. Zidurile tale sunt necurmat înaintea mea! 17 Fiii tăi se grăbesc și cei ce te‐au surpat și te‐au pustiit vor ieși de la tine. 18 Ridică‐ți în jur ochii tăi și vezi! Toți aceștia se adună împreună și vin către tine! Viu sunt eu, zice Domnul, te vei îmbrăca cu toți ca și cu o podoabă și te vei încinge cu ei ca o mireasă. 19 Căci cât despre locurile tale pustii și ținuturile pustiite ale tale și țara ta care a fost stricată, vei fi acum prea strâmt pentru locuitori și cei ce te înghițeau vor fi departe. 20 Copiii lipsei tale de copii vor zice la urechile tale: Locul este prea strâmt pentru mine; dă‐mi loc să locuiesc. 21 Atunci vei zice în inima ta: Cine mi‐a născut pe aceștia, căci eram lipsită de copii și pustiită și surghiunită și izgonită? Și cine a crescut pe aceștia? Iată rămăsesem singură; aceștia unde erau? 22 Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, îmi voi înălța mâna către neamuri și voi ridica steagul meu către popoare și vor aduce pe fiii tăi în sân și vor aduce pe fetele tale pe umăr. 23 Și împărații vor fi crescătorii tăi și împărătesele lor doicele tale: se vor pleca cu fețele la pământ înaintea ta și vor linge țărâna picioarelor tale! Și vei cunoaște că eu sunt Domnul; și cei ce mă așteaptă nu se vor rușina. 24 Se va lua oare prada de la cel tare? Și vor scăpa oare cei prinși pe drept? 25 Căci așa zice Domnul: Chiar și cei prinși ai celui tare vor fi luați și prada celui groaznic va fi izbăvită: și mă voi certa cu cei ce se ceartă cu tine și voi mântui pe copiii tăi. 26 Și pe cei ce te‐au apăsat îi voi hrăni cu însăși carnea lor și se vor îmbăta cu însuși sângele lor, ca de must. Și va cunoaște orice carne că eu, Domnul, sunt Mântuitorul tău și Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.