Vestirea mântuirii
1 Duhul Domnului Dumnezeu este peste mine, fiindcă Domnul m‐a uns ca să aduc o veste bună celor blânzi. M‐a trimis să leg rănile celor zdrobiți la inimă; să vestesc slobozenie celor prinși și deschiderea închisorii celor încătușați. 2 Să vestesc anul îndurării Domnului și ziua răzbunării Dumnezeului nostru; ca să mângăi pe toți cei ce jelesc; 3 ca să pun și să dau celor ce jelesc în Sion podoaba în locul cenușei, untdelemnul bucuriei în locul jelirii, veșmântul laudei în locul duhului de îngreunare: ca să se numească: Terebinți ai dreptății, sădirea Domnului, ca el să fie slăvit. 4 Și vor zidi dărâmăturile de demult; vor ridica pustiirile de mai înainte și vor drege cetățile pustiite, locurile pustii din neam în neam. 5 Și străinii vor sta și vor pășuna turmele voastre. Și fiii străinilor vor fi plugarii voștri și vierii voștri, 6 iar voi vă veți numi: Preoți ai Domnului; oamenii vă vor chema: Slujitori ai Dumnezeului nostru. Veți mânca bogățiile neamurilor și vă veți făli în slava lor. 7 În locul rușinii voastre veți avea îndoită cinste și în locul ocării se vor bucura de partea lor. De aceea în țara lor vor stăpâni îndoit; vor avea o bucurie veșnică. 8 Căci eu, Domnul, iubesc judecata, urăsc răpirea cu nelegiuirea și le voi da plata în adevăr și voi face cu ei un legământ veșnic. 9 Și sămânța lor va fi cunoscută între neamuri și urmașii lor între popoare. Toți cei ce‐i vor vedea îi vor cunoaște, că sunt sămânța pe care a binecuvântat‐o Domnul. 10 Mă voi bucura mult în Domnul, mi se va veseli sufletul în Dumnezeul meu; căci m‐a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m‐a învelit cu mantia dreptății, ca un mire, care‐și pune podoabele și ca o mireasă, care se împodobește cu sculele ei. 11 Căci precum pământul face să răsară lăstarul său, și precum grădina face să crească sămănăturile sale, tot așa Domnul Dumnezeu va face dreptatea și lauda să răsară înaintea tuturor neamurilor.