Apăsarea madianiților
1 Și copiii lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și Domnul i‐a dat în mâna lui Madian șapte ani. 2 Și mâna lui Madian a fost tare împotriva lui Israel. Din pricina madianiților copiii lui Israel și‐au făcut săpături care sunt în munți și peșteri și întărituri. 3 Și era așa : când semăna Israel, se suiau Madian și Amalec și copiii răsăritului și se suiau împotriva lor. 4 Și tăbărau împotriva lor și stricau venitul țării până la Gaza și nu lăsau merinde în Israel, nici oaie, nici bou, nici măgar. 5 Căci se suiau cu turmele lor și cu corturile lor și veneau mulțime ca lăcustele : ei și cămilele lor erau fără număr și intrau în țară ca s‐o strice. 6 Și Israel era foarte sărăcit din pricina lui Madian și copiii lui Israel au strigat către Domnul. 7 Și a fost așa : când copiii lui Israel au strigat către Domnul din pricina lui Madian, 8 Domnul a trimis pe un proroc la copiii lui Israel, care le‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: 9 Eu v‐am scos din Egipt și v‐am scos din casa de robie și v‐am scăpat din mâna egiptenilor și din mâna tuturor asupritorilor voștri și i‐am izgonit dinaintea voastră și v‐am dat țara lor. 10 Și v‐am zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; nu vă temeți de dumnezeii amoriților, în a căror țară locuiți. Dar n‐ați ascultat de glasul meu.
Ghedeon
11 Și Îngerul Domnului a venit și s‐a așezat sub stejarul care era în Ofra, care era a lui Ioas , Abiezeritul . Și Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc ca să‐l ascundă de madianiți. 12 Și Îngerul Domnului i s‐a arătat și i‐a zis: Domnul este cu tine, viteazule! 13 Și Ghedeon i‐a zis: Ah, Domnul meu! Dacă este Domnul cu noi, pentru ce au venit toate acestea asupra noastră? Și unde sunt toate minunile sale , pe care ni le‐au spus părinții noștri, zicând: Oare nu ne‐a scos Domnul din Egipt? Și acum Domnul ne‐a lepădat și ne‐a dat în mâna lui Madian. 14 Și Domnul a privit spre el și i‐a zis: Mergi cu această putere a ta și vei mântui pe Israel din mâna lui Madian. Oare nu te‐am trimis eu? 15 Și el i‐a zis: Ah, Domnul meu, prin ce voi mântui pe Israel? Iată mia mea este cea mai săracă în Manase și eu sunt cel mai mic în casa tatălui meu. 16 Și Domnul i‐a zis: Eu voi fi cu tine și vei bate pe Madian ca pe un singur om. 17 Și el i‐a zis: Acum, dacă am aflat har în ochii tăi, dă‐mi un semn că vorbești cu mine. 18 Te rog, nu te depărta de aici până voi veni la tine și voi aduce darul meu și‐l voi pune înaintea ta. Și el a zis: Voi zăbovi până te vei întoarce. 19 Și Ghedeon a intrat și a pregătit un ied de capre și azimi dintr‐o efă de făină: carnea a pus‐o în coș și zeama a pus‐o în oală și i‐a adus afară sub stejar, și le‐a înfățișat. 20 Și Îngerul lui Dumnezeu i‐a zis: Ia carnea și azimile și pune‐le pe această stâncă și varsă zeama. Și a făcut așa. 21 Și Îngerul Domnului a întins vârful toiagului care era în mâna sa și a atins carnea și azimile. Și focul s‐a ridicat din stâncă și a mistuit carnea și azimile. Și Îngerul Domnului s‐a depărtat din ochii lui. 22 Și Ghedeon a văzut că era Îngerul Domnului și Ghedeon a zis: Vai, Doamne, Dumnezeule! Căci am văzut pe Îngerul Domnului față în față… 23 Și Domnul i‐a zis: Pace ție, nu te teme, nu vei muri! 24 Și Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului, și l‐a numit: Domnul păcii. Până în ziua de astăzi este încă în Ofra Abiezeriților. 25 Și a fost așa : în noaptea aceea Domnul i‐a zis: Ia vițelul pe care‐l are tatăl tău, al doilea taur de șapte ani, și dărâmă altarul lui Baal pe care‐l are tatăl tău și taie Astartea care este lângă el. 26 Și zidește un altar Domnului Dumnezeului tău pe vârful acestei întărituri în chipul rânduit, și ia al doilea taur și adu‐l ardere de tot cu lemnele Astarteei pe care o vei tăia. 27 Și Ghedeon a luat zece bărbați dintre robii săi și a făcut cum îi vorbise Domnul. Și a fost așa : fiindcă se temea de casa tatălui său și de oamenii cetății s‐o facă ziua, a făcut‐o noaptea. 28 Și când s‐au sculat oamenii cetății dis de dimineață, iată altarul lui Baal era dărâmat și Astartea care era lângă el tăiată și taurul al doilea adus ardere de tot pe altarul care era zidit. 29 Și ei au zis unul către altul: Cine a făcut acest lucru? Și au cercetat și au întrebat și au zis: Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut acest lucru. 30 Și oamenii cetății au zis lui Ioas: Scoate afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui Baal și pentru că a tăiat Astartea care era lângă el. 31 Și Ioas a zis tuturor celor ce stăteau lângă el: Voi vreți să apărați pe Baal? Sau voi vreți să‐l scăpați? Cine‐l va apăra să moară până dimineață. Dacă el este dumnezeu, apere‐se singur, pentru că i‐au dărâmat altarul. 32 Și l‐au numit în ziua aceea Ierubaal , zicând: Apere‐se Baal împotriva lui pentru că i‐a dărâmat altarul. 33 Și tot Madianul și Amalec și copiii răsăritului s‐au adunat împreună, și au trecut și au tăbărât în valea Izreel. 34 Și Duhul Domnului a îmbrăcat pe Ghedeon și a suflat din trâmbiță și Abiezerul a fost chemat după el. 35 Și a trimis soli prin tot Manase și au fost chemați și ei după el, și a trimis soli la Așer și la Zabulon și la Neftali, și s‐au suit spre întâmpinarea lor. 36 Și Ghedeon a zis lui Dumnezeu: Dacă vei mântui pe Israel prin mâna mea, cum ai zis, 37 iată voi pune un val de lână în arie; dacă va fi rouă numai pe val și pe tot ogorul va fi uscat, atunci voi cunoaște că vei mântui pe Israel prin mâna mea, precum ai zis. 38 Și a fost așa. Și s‐a sculat dis de dimineață a doua zi și a strâns valul și a stors roua din val, un pahar plin de apă. 39 Și Ghedeon a zis lui Dumnezeu: Să nu se aprindă mânia ta împotriva mea și voi vorbi numai de data asta: Rogu‐te, să mai cerc numai de data asta cu valul. Rogu‐te, să fie uscat numai pe val și pe tot ogorul să fie rouă. 40 Și Dumnezeu a făcut așa în noaptea aceea și a fost uscăciune numai pe val, și pe tot ogorul a fost rouă.