Legământul Domnului
1 Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, zicând: 2 Ascultați cuvintele legământului acestuia și vorbiți bărbaților lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului. 3 Și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemat să fie omul care n‐ascultă de cuvintele legământului acestuia, 4 pe care l‐am poruncit părinților voștri în ziua când i‐am scos din țara Egiptului, din cuptorul de fier, zicând: Ascultați de glasul meu și faceți‐le după toate cele ce vă poruncesc. Așa îmi veți fi popor și eu vă voi fi Dumnezeu: 5 ca să întăresc jurământul pe care l‐am jurat părinților voștri ca să le dau o țară în care curge lapte și miere, ca în ziua de astăzi. Și eu am răspuns și am zis: Amin, Doamne. 6 Și Domnul mi‐a zis: Vestește toate cuvintele acestea în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului, zicând: Ascultați cuvintele legământului acestuia și faceți‐le. 7 Căci am mărturisit cu tot dinadinsul părinților voștri, în ziua când i‐am scos din țara Egiptului până în ziua de astăzi, sculându‐mă de dimineață și mărturisind, zicând: Ascultați glasul meu. 8 Dar n‐au auzit și nu și‐au plecat urechea, ci au umblat fiecare după învârtoșarea inimii lor rele: de aceea am adus asupra lor toate cuvintele legământului acestuia, pe care le‐am poruncit să le facă și n‐au făcut. 9 Și Domnul mi‐a zis: Între bărbații lui Iuda și între locuitorii Ierusalimului este o uneltire . 10 S‐au întors înapoi la fărădelegile strămoșilor lor, care n‐au voit să audă cuvintele mele și au umblat după alți dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel și casa lui Iuda au rupt legământul meu pe care l‐am făcut cu părinții lor. 11 De aceea așa zice Domnul: Iată voi aduce peste ei un rău de care nu vor putea scăpa și vor striga către mine, dar nu‐i voi asculta. 12 Atunci cetățile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului vor merge și vor striga către dumnezeii cărora le‐au ars tămâie, dar ei nu vor putea să‐i mântuiască deloc la vremea răului lor. 13 Căci după numărul cetăților tale sunt dumnezeii tăi, o, Iuda! Și după numărul ulițelor Ierusalimului ați ridicat altare Rușinii, altare de ars tămâie lui Baal. 14 Și tu nu te ruga pentru poporul acesta, nici nu ridica strigăt, nici rugăciune pentru ei. Căci nu voi asculta în vremea când vor striga către mine din răul lor. 15 Ce are de făcut iubitul meu în casa mea când cei mai mulți își săvârșesc destrăbălarea lor și s‐a luat de la tine carnea cea sfântă ? Când faci răul, atunci te bucuri. 16 Domnul ți‐a pus numele: Măslin pururea verde, frumos, cu roade plăcute: cu glas de mare vuiet a aprins focul peste el și ramurile lui s‐au rupt. 17 Căci Domnul oștirilor, care te‐a sădit , a rostit rău împotriva ta, pentru răul casei lui Israel și al casei lui Iuda, pe care și l‐au făcut întărâtându‐mă la mânie, arzând tămâie lui Baal. 18 Și Domnul mi‐a dat cunoștință și cunosc; atunci mi‐ai arătat faptele lor. 19 Dar eu eram ca un miel dezmierdat, dus la junghiere. Și n‐am știut că au uneltit uneltiri împotriva mea, zicând : Să nimicim pomul și rodul lui și să‐l stârpim din pământul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele. 20 Dar, o, Doamne al oștirilor, cel ce judeci drept, cel ce cerci rărunchii și inima, voi vedea răzbunarea ta asupra lor: căci ție ți‐am descoperit pricina mea. 21 De aceea așa zice Domnul despre bărbații din Anatot, care caută viața ta, zicând: Să nu prorocești în numele Domnului ca să nu mori de mâna noastră. 22 De aceea așa zice Domnul oștirilor: Iată, îi voi cerceta. Tinerii vor muri de sabie, fiii lor și fetele lor vor muri de foamete; 23 și nu va fi nicio rămășiță din ei; căci voi aduce rău peste bărbații din Anatot, în anul cercetării lor.