Prorocie despre soarta lui Ezechia
1 Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul, când Nebucadnețar, împăratul Babilonului și toată oastea lui și toate împărățiile pământului care erau sub stăpânirea mâinii sale și toate popoarele se luptau împotriva Ierusalimului și împotriva tuturor cetăților sale, zicând: 2 Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Mergi și vorbește lui Zedechia, împăratul lui Iuda, și spune‐i: Așa zice Domnul: Iată, voi da cetatea aceasta în mâna împăratului Babilonului și o va arde cu foc. 3 Și tu nu vei scăpa din mâna lui, ci vei fi prins și vei fi dat în mâna lui și ochii tăi vor vedea ochii împăratului Babilonului și gura ta va vorbi cu gura lui și vei merge la Babilon. 4 Totuși, ascultă cuvântul Domnului, Zedechia, împărat al lui Iuda. Așa zice Domnul despre tine: Nu vei muri de sabie; 5 vei muri în pace; și cu arderile părinților tăi, împăraților de mai înainte, care au fost mai înainte de tine, așa îți vor face o ardere și te vor plânge, zicând : Vai, domnule! Căci eu am vorbit cuvântul, zice Domnul. 6 Și prorocul Ieremia a vorbit toate cuvintele acestea către Zedechia, împăratul lui Iuda, în Ierusalim. 7 Și oastea împăratului Babilonului se lupta împotriva Ierusalimului și împotriva tuturor cetăților lui Iuda care rămăseseră, împotriva Lachisului și împotriva Azechei, căci aceste cetăți întărite rămăseseră neluate din cetățile lui Iuda. 8 Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul, după ce împăratul Zedechia făcuse legământ cu tot poporul care era în Ierusalim ca să le vestească slobozenie ; 9 ca fiecare să lase slobod pe robul său și fiecare pe roaba sa, evreu sau evreică, pentru ca nimeni să nu facă robi din ei, din vreun iudeu, fratele său. 10 Și toți mai marii și tot poporul, care intrase în legământ, au ascultat, ca fiecare să lase slobod pe robul său și fiecare pe roaba sa, ca să nu‐i mai facă robi: au ascultat și i‐au lăsat. 11 Dar după aceea s‐au întors și au adus îndărăt pe robii și roabele pe care‐i lăsaseră slobozi și i‐au silit să fie robi și roabe. 12 De aceea cuvântul Domnului a fost către Ieremia de la Domnul, zicând: 13 Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Am făcut legământ cu părinții voștri în ziua când i‐am scos din țara Egiptului, din casa robiei, zicând: 14 După trecere de șapte ani să lăsați fiecare pe fratele său evreu care s‐a vândut ție și ți‐a slujit șase ani: să‐l lași slobod de la tine. Dar părinții voștri nu m‐au ascultat, nici nu și‐au plecat urechea. 15 Și voi, voi v‐ați întors în ziua aceasta și ați făcut ce este drept înaintea mea, vestind fiecare slobozenia aproapelui său: și ați făcut legământ înaintea mea în casa care se numește după numele meu, 16 dar v‐ați întors și ați pângărit numele meu și ați adus îndărăt fiecare pe robul său și fiecare pe roaba sa, pe care i‐ați lăsat slobozi la voia lor și i‐ați silit ca să fie robi și roabe. 17 De aceea așa zice Domnul: Voi nu m‐ați ascultat ca să vestiți fiecare slobozenie fratelui său și fiecare aproapelui său: iată, zice Domnul, eu vestesc asupra voastră slobozenia sabiei , ciumei și foametei, și vă voi da să fiți mânați încoace și încolo între toate împărățiile pământului. 18 Și voi da pe oamenii care au călcat legământul meu, care n‐au împlinit cuvintele legământului pe care l‐au făcut înaintea mea (vițelul pe care l‐au tăiat în două și au trecut printre bucățile lui), 19 pe mai marii lui Iuda și pe mai marii Ierusalimului, pe fameni și pe preoți și pe tot poporul țării care a trecut printre bucățile vițelului; 20 îi voi da în mâna vrăjmașului lor și în mâna celor ce le caută viața: și trupurile lor moarte vor fi ca mâncare păsărilor cerurilor și fiarelor pământului. 21 Și voi da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, și pe mai marii lui, în mâna vrăjmașilor lor și în mâna celor ce le caută viața și în mâna oștii împăratului Babilonului care s‐au suit de la voi. 22 Iată , eu poruncesc, zice Domnul, și‐i voi aduce iarăși la cetatea aceasta și vor lupta împotriva ei și o vor lua și o vor arde cu foc și voi face cetățile lui Iuda o pustie fără locuitor.