Prorocii împotriva Egiptului
1 Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia prorocul despre neamuri. 2 Despre Egipt, despre oastea lui Faraon Neco, împăratul Egiptului, care era lângă râul Eufrat la Carchemiș, pe care Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a bătut‐o în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda. 3 Pregătiți scutul și pavăza și apropiați‐vă de luptă! 4 Înhămați caii și încălecați, călăreților! Înșirați‐vă cu coifuri! Ascuțiți sulițele, îmbrăcați zalele!… 5 De ce îi văd înspăimântați, dând dosul? Și de ce vitejii lor sunt doborâți și fug și nu se uită înapoi? Frica este în toate părțile, zice Domnul. 6 Cel iute să nu fugă și cel viteaz să nu scape! Spre miazănoapte, chiar lângă râul Eufrat, s‐au poticnit și au căzut. 7 Cine este acesta care se suie ca Nilul, ale cărui ape se rostogolesc ca râurile? 8 Egiptul se suie ca Nilul și apele lui se rostogolesc ca râurile. Și zice: Mă voi sui, voi acoperi pământul, voi nimici cetățile și pe locuitorii lor! 9 Suiți‐vă, cailor și mânați cu furie, carelor! Și să iasă vitejii: Cuș și Put, care mânuiesc scutul și ludimii care mânuiesc și întind arcul! 10 Căci ziua aceasta este ziua Domnului Dumnezeului oștirilor, o zi de răzbunare ca să‐și răzbune pe potrivnicii săi: și sabia va mânca și se va sătura și se va îmbăta de sângele lor. Căci Domnul Dumnezeul oștirilor are o jertfă în țara dinspre miazănoapte, lângă râul Eufrat. 11 Suie‐te în Galaad și ia leac alinător, fecioară , fiică a Egiptului. În zadar înmulțești leacurile: nu este vindecare pentru tine. 12 Neamurile au auzit de rușinea ta și strigătul tău a umplut pământul. Căci omul viteaz s‐a poticnit de cel viteaz, amândoi au căzut împreună. 13 Cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul lui Ieremia prorocul despre venirea lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, ca să lovească țara Egiptului. 14 Spuneți în Egipt și dați de știre în Migdol și dați de știre în Nof și în Taphanes. Ziceți: Înșiră‐te și pregătește‐te, căci sabia a mâncat împrejurul tău. 15 De ce sunt măturați cei puternici ai tăi? N‐au stat, căci Domnul i‐a răsturnat. 16 El a făcut pe mulți să se poticnească, da, au căzut unul peste altul; și au zis: Sculați‐vă și să ne întoarcem la poporul nostru și la țara nașterii noastre, dinaintea sabiei apăsătoare. 17 Ei au strigat acolo: Faraon, împăratul Egiptului, este doar un vuiet; a lăsat să treacă vremea hotărâtă. 18 Viu sunt eu, zice Împăratul al cărui nume este Domnul oștirilor, ca Taborul între munți și Carmelul lângă mare, așa va veni. 19 Locuitoare , fată a Egiptului, pregătește‐ți uneltele pentru robie, căci Noful va fi o pustie și va fi ars, fără locuitor. 20 Egiptul este o juncă foarte frumoasă! Dar vine pieirea, vine de la miazănoapte! 21 Și simbriașii lui în mijlocul lui sunt ca vițeii îngrășați. Căci și ei s‐au întors îndărăt, au fugit cu toții, n‐au stat. Căci a venit peste ei ziua nenorocirii lor, vremea cercetării lor. 22 Vuietul său va merge ca un șarpe; căci vor merge cu o oaste și vor veni cu securi împotriva lui, ca tăietorii de lemne. 23 Îi vor tăia pădurea, zice Domnul, deși este de nepătruns, căci sunt mai mulți decât lăcustele și sunt fără număr. 24 Fiica Egiptului este rușinată, este dată în mâna poporului de la miazănoapte. 25 Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: Iată, voi pedepsi pe Amon din No și pe Faraon și Egiptul și pe dumnezeii săi și pe împărații săi; da, pe Faraon și pe cei ce se încred în el; 26 și‐i voi da în mâna celor ce le caută viața și în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mâna slujitorilor lui și apoi va fi locuit ca în zilele de demult, zice Domnul. 27 Dar tu, robul meu Iacov, nu te teme, nici nu te înspăimânta, Israele! Căci iată, te voi mântui de departe și sămânța ta din țara robiei sale și Iacov se va întoarce și va avea odihnă și liniște și nimeni nu‐l va înspăimânta. 28 Nu te teme, robul meu Iacov! Căci eu sunt cu tine, zice Domnul. Căci voi nimici de tot toate neamurile unde te‐am izgonit, dar pe tine nu te voi nimici de tot, ci te voi mustra cu judecată și nu te voi socoti deloc nevinovat.