Învierea lui Isus Hristos
1 Iar în ziua întâi a săptămânii, Maria Magdalena de dimineață, pe când era încă întuneric, vine la mormânt și vede piatra ridicată de pe mormânt. 2 Aleargă deci și vine la Simon Petru și la celălalt ucenic pe care‐l iubea Isus și le zice: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l‐au pus. 3 Petru și celălalt ucenic au ieșit deci și veneau spre mormânt. 4 Și alergau amândoi împreună; și celălalt ucenic a alergat mai repede înaintea lui Petru și a venit cel dintâi la mormânt. 5 Și plecându‐se, vede fâșiile de pânză jos; totuși n‐a intrat înăuntru. 6 Deci vine Simon Petru urmându‐l și a intrat în mormânt. Și privește fâșiile de pânză jos. 7 Și ștergarul care era pe capul lui nu era jos cu fâșiile de pânză, ci la o parte înfășurat într‐un loc. 8 Atunci deci a intrat și celălalt ucenic, care a venit cel întâi la mormânt, și a văzut și a crezut. 9 Căci încă nu știau scriptura că el trebuie să învie dintre cei morți. 10 Ucenicii au plecat deci iarăși la ei acasă. 11 Dar Maria stătea afară la mormânt plângând. Și pe când plângea, s‐a plecat să se uite în mormânt 12 și zărește doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și altul la picioare, unde era pus trupul lui Isus. 13 Și ei îi zic: Femeie, de ce plângi? Ea le zice: Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde l‐au pus. 14 Când a zis aceasta, s‐a întors înapoi și zărește pe Isus stând și nu știa că este Isus. 15 Isus îi zice: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, părându‐i‐se că este grădinarul, îi zice: Domnule, dacă l‐ai dus în altă parte, spune‐mi unde l‐ai pus și eu îl voi ridica. 16 Isus îi zice: Mario. Ea se întoarce și‐i zice în evreiește: Rabuni (adică Învățătorule)! 17 Isus îi zice: Nu mă atinge, căci încă nu m‐am suit la Tatăl meu: dar du‐te la frații mei și spune‐le: Mă sui la Tatăl meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru. 18 Maria Magdalena vine și vestește ucenicilor că a văzut pe Domnul și i‐a zis acestea.
Isus se arată ucenicilor
19 Fiind deci seară în ziua aceea, în ziua întâi a săptămânii și când erau încuiate ușile unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Isus a venit și a stat în mijloc și le zice: Pace vouă. 20 Și când a zis aceasta, le‐a arătat mâinile și coasta. Ucenicii s‐au bucurat deci când au văzut pe Domnul. 21 Isus le‐a zis deci iarăși: Pace vouă; cum m‐a trimis pe mine Tatăl vă trimit și eu pe voi. 22 Și când a zis aceasta, a suflat asupra lor și le zice: Luați Duh Sfânt. 23 Ale căror păcate le iertați, iertate le sunt; ale căror le țineți, ținute sunt.
Isus se arată și lui Toma
24 Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, numit Geamăn, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalți ucenici îi ziceau deci: Am văzut pe Domnul. Dar el le‐a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și nu voi pune degetul meu în locul cuielor și nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede. 26 Și după opt zile iarăși erau înăuntru ucenicii lui și Toma cu ei. Vine Isus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă. 27 Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău aici și vezi mâinile mele și adu mâna ta și pune‐o în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios. 28 Toma a răspuns și i‐a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! 29 Isus îi zice: Pentru că m‐ai văzut ai crezut; fericiți cei ce n‐au văzut și totuși au crezut. 30 Și Isus deci a făcut multe alte semne înaintea ucenicilor săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Iar acestea sunt scrise ca să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în numele lui.