A doua cuvântare a lui Elifaz
1 Și Elifaz Temanitul a răspuns și a zis: 2 Va răspunde oare înțeleptul cu cunoștință de vânt și își va umfla pântecele cu vânt de răsărit? 3 Să se apere el cu cuvinte care nu ajută nimic și cu vorbe care nu folosesc nicidecum? 4 Hotărât nimicești temerea de Dumnezeu și împuținezi cugetarea înaintea lui Dumnezeu. 5 Căci gura ta îți arată nelegiuirea ta și ai ales limba celor vicleni. 6 Gura ta te osândește și nu eu și buzele tale mărturisesc împotriva ta. 7 Oare tu ești omul care s‐a născut întâi? Și tu ai fost născut înaintea dealurilor? 8 Ai auzit tu sfatul tainic al lui Dumnezeu? Și mărginești tu înțelepciunea la tine însuți? 9 Ce știi tu și noi nu știm? Ce înțelegi tu și nu este în noi? 10 Între noi sunt și cei cu perii albi și bătrâni mai bogați în zile decât tatăl tău. 11 Mângâierile lui Dumnezeu sunt oare prea puțin pentru tine, și cuvântul care este blând către tine? 12 Cum te ia inima ta la vale și cum îți clipesc ochii, 13 de‐ți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și scoți asemenea cuvinte din gura ta? 14 Ce este omul ca să fie curat și cel născut din femeie ca să fie drept? 15 Iată, el nu se încrede în sfinții săi și cerurile nu sunt curate în ochii săi; 16 cu cât mai puțin unul care este urâcios și stricat, omul, care bea nelegiuirea ca apa! 17 Te voi învăța, ascultă‐mă: și îți voi spune ce am văzut, 18 ce au spus înțelepții de la părinții lor și n‐au ascuns; — 19 lor singuri li s‐a dat pământul și în mijlocul lor n‐a străbătut niciun străin. — 20 Omul rău în toate zilele sale este în dureri de naștere și puțini ani sunt păstrați pentru cel asupritor. 21 Glasul spaimelor este în urechile sale; în mijlocul păcii sosește peste el pustiitorul: 22 el nu crede că se va întoarce din întuneric și este asteptat de sabie; 23 rătăcește încoace și încolo după pâine zicând : unde‐i? Știe că lângă el o zi de întuneric este pregătită; 24 necazul și strâmtorarea îl înspăimântă: îl cuprind ca un împărat înarmat la luptă. 25 Căci și‐a întins mâna împotriva lui Dumnezeu și se ridică împotriva Celui Atotputernic; 26 aleargă împotriva lui cu gâtul întins, cu părțile groase ale scuturilor sale. 27 Căci și‐a acoperit fața cu grăsimea, și și‐a pus osânză pe coapse. 28 Și va locui în cetăți pustiite, în case nelocuite, care sunt gata să ajungă grămezi de pietre. 29 El nu se va îmbogăți și avutul său nu va ține și averile sale nu se vor lăți pe pământ. 30 Nu va ieși din întuneric, flacăra îi va usca mlădițele și va pieri la suflarea gurii Sale. 31 Să nu se încreadă în deșertăciune, amăgindu‐se, căci deșertăciunea îi va fi răsplata. 32 Se va împlini înainte de ziua sa și ramura sa nu va înverzi. 33 Își va scutura strugurii necopți ca un butuc de vie și își va lepăda floarea ca măslinul. 34 Căci adunarea celui nelegiuit va fi neroditoare și focul va mistui corturile mituirii. 35 Ei zămislesc nenorocirea și nasc nelegiuirea și pântecele lor pregătește înșelăciune.