Cuvântarea a doua a lui Elihu
1 Și Elihu a răspuns și a zis: 2 Ascultați, înțelepților, cuvintele mele; și voi care aveți cunoștință plecați urechea! 3 Căci urechea încearcă cuvintele cum gustă cerul gurii bucatele. 4 Să alegem pentru noi ce este drept și să cunoaștem între noi ce este bun! 5 Căci Iov a zis: Sunt drept și Dumnezeu mi‐a luat dreptul: 6 cu tot dreptul meu, sunt socotit mincinos! Rana mea este fără leac, deși sunt fără călcare de lege. 7 Care om ca Iov bea batjocura ca apa? 8 Care se însoțește cu lucrătorii nelegiuirii și umblă cu oamenii cei răi! 9 Căci a zis: Nimic nu folosește omului că se desfătează în Dumnezeu. 10 Deci, ascultați‐mă, voi bărbați ai priceperii: departe de Dumnezeu să facă răutate și de Cel Atotputernic să săvârșească nelegiuirea. 11 Căci fapta omului i‐o va da și va face pe fiecare om să afle după căile sale. 12 Da, cu adevărat, Dumnezeu nu va face rău și Cel Atotputernic nu va suci judecata. 13 Cine i‐a dat stăpânire asupra pământului? Și cine a pus toată lumea sub el? 14 Dacă își pune inima pe om și va strânge la sine duhul și suflarea lui, 15 toată carnea va pieri și omul se va întoarce în pulbere. 16 Dacă ai pricepere acum, ascultă aceasta: Pleacă urechea la glasul cuvintelor mele! 17 Va domni oare cel ce urăște dreptatea? Și vei osândi oare pe Cel Atotdrept? 18 Se cuvine să zici unui împărat: Belial? Sau domnilor: Răilor! 19 Cu cât mai puțin celui ce nu caută la fața mai marilor și nu privește pe bogat mai mult decât pe sărac! Căci toți sunt lucrarea mâinilor sale. 20 Într‐o clipă ei mor; la miezul nopții poporul se zguduie și trece și cei puternici sunt luați fără mână de om. 21 Căci ochii lui sunt asupra căilor omului și vede toți pașii lui. 22 Nu este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se ascundă lucrătorii nelegiuirii. 23 Căci el nu se gândește mult la om, ca să‐l aducă la judecată înaintea lui Dumnezeu. 24 El fărâmă în bucăți pe cei puternici, fără cercetare și așază pe alții în locul lor. 25 De aceea ia cunoștință de faptele lor și‐i răstoarnă noaptea și sunt sfărâmați. 26 Îi lovește ca pe oamenii răi în fața privitorilor. 27 Fiindcă s‐au abătut de pe urma lui și n‐au băgat în seamă toate căile sale: 28 ca să facă să vină înaintea lui strigarea săracului și el a auzit strigarea celor necăjiți. 29 Când dă el liniște, cine va osândi? Și când își ascunde el fața, cine‐l poate vedea? Fie că o face unui popor, fie unui singur om, deopotrivă: 30 Ca să nu domnească omul nelegiuit și să înlăture cursele de la popor. 31 Căci a zis oare cineva lui Dumnezeu: Am suferit, nu voi mai face rău. 32 Ce nu văd, învață‐mă; dacă am făcut nelegiuire, nu voi mai face? 33 Fi‐va răsplata lui după gândurile tale, ca s‐o lepezi? Căci tu trebuie să alegi și nu eu: spune deci ce știi! 34 Bărbații cu pricepere îmi vor zice, da, orice om înțelept care mă aude: 35 Iov vorbește fără cunoștință și cuvintele lui sunt fără înțelepciune. 36 O, de ar fi Iov încercat până la capăt, căci a răspuns ca oamenii nelegiuiți. 37 Căci adaugă răzvrătire la păcatul lui; bate din palme între noi și își înmulțește cuvintele împotriva lui Dumnezeu.