Iosua 9

1 Și a fost așa : după ce au auzit toți împărații de dincoace de Iordan , în ținutul muntos și în șes și pe tot malul mării celei mari până în dreptul Libanului: hetitul, amoritul, cananitul, ferezitul, hevitul și iebusitul, 2 s‐au adunat cu un gând ca să se bată cu Iosua și cu Israel. 3 Și locuitorii Gabaonului au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului și Aiului . 4 Și au făcut și ei un vicleșug și s‐au dus și s‐au făcut ca și când ar fi fost soli, și au luat saci vechi pe măgarii lor și burdufuri vechi rupte și cârpite pentru vin, 5 și încălțăminte veche și cârpită în picioarele lor și veșminte vechi pe ei; și toată pâinea lor de merinde era uscată și mucedă. 6 Și s‐au dus la Iosua în tabără la Ghilgal și i‐au zis lui și bărbaților lui Israel: Noi am venit dintr‐o țară depărtată și acum faceți legământ cu noi. 7 Și bărbații lui Israel au zis hevitului: Poate că tu locuiești între noi și cum să fac legământ cu tine? 8 Și ei au zis lui Iosua : Suntem robii tăi. Și Iosua le‐a zis: Cine sunteți și de unde veniți? 9 Și ei i‐au zis: Robii tăi au venit dintr‐o țară foarte depărtată din pricina numelui Domnului Dumnezeului tău, căci am auzit de vestea lui și tot ce a făcut în Egipt. 10 și tot ce a făcut celor doi împărați ai amoriților, care erau dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, și lui Og, împăratul Basanului, care era în Aștarot. 11 Și bătrânii noștri și toți locuitorii țării noastre ne‐au vorbit, zicând: Luați în mână merinde pentru drum și mergeți în întâmpinarea lor și ziceți‐le: Suntem robii voștri și acum faceți legământ cu noi. 12 Această pâine a noastră am luat‐o caldă din casele noastre ca merinde în ziua când am ieșit ca să venim la voi și acum, iată este uscată și mucedă. 13 Și aceste burdufuri de vin pe care le‐am umplut, iată s‐au rupt, și aceste veșminte ale noastre și încăltămintea noastră s‐au învechit de lungimea foarte mare a drumului. 14 Și bărbații au luat din merindele lor și n‐au întrebat pe Domnul. 15 Și Iosua a făcut pace cu ei și a făcut legământ cu ei ca să‐i lase să trăiască și mai marii adunării le‐au jurat. 16 Și a fost așa : după trecere de trei zile după ce au făcut legământ cu ei, au auzit că ei erau vecinii lor și locuiau între ei. 17 Și copiii lui Israel au plecat și au venit în cetățile lor a treia zi. Și cetățile lor erau : Gabaon și Chefira și Beerot și Chiriat‐Iearim. 18 Și copiii lui Israel nu i‐au bătut fiindcă mai marii adunării le juraseră pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Și toată adunarea a cârtit împotriva mai marilor. 19 Și toți mai marii au zis către toată adunarea: Le‐am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel și acum nu ne putem atinge de ei. 20 Să le facem această și să trăiască, pentru ca să nu fie asupra noastră mânie pentru jurământul cu care le‐am jurat . 21 Și mai marii le‐au zis: Să trăiască! Și au fost tăietori de lemne și cărători de apă pentru toată adunarea, cum ziseseră mai marii despre ei. 22 Și Iosua i‐a chemat și le‐a vorbit, zicând: Pentru ce ne‐ați înșelat, zicând: Suntem foarte departe de voi! când voi locuiți în mijlocul nostru? 23 Și acum sunteți blestemați și nu veți înceta să fiți robi și tăietori de lemn și cărători de apă pentru casa Dumnezeului meu. 24 Și ei au răspuns lui Iosua, zicând: Fiindcă s‐a spus robilor tăi că Domnul Dumnezeul tău a poruncit lui Moise, robul său, să vă dea toată țara și să nimicească pe toți locuitorii țării dinaintea voastră și ne‐am temut foarte mult pentru viețile noastre din pricina voastră și am făcut lucrul acesta. 25 Și acum iată‐ne în mâna ta: fă cum este bine și drept în ochii tăi să ne faci! 26 Și le‐a făcut așa și i‐a scăpat din mâna copiilor lui Israel și nu i‐au omorât. 27 Și în ziua aceea Iosua i‐a făcut tăietori de lemne și cărători de apă pentru adunare și pentru altarul Domnului, până în ziua de astăzi în locul pe care l‐ar alege el.