Matei 13

1 În ziua aceea Isus a ieșit din casă și ședea lângă mare. 2 Și gloate multe s‐au adunat la el, încât el a intrat într‐o corabie ca să șadă și toată gloata stătea pe țărm. 3 Și le‐a vorbit multe în pilde, zicând: Iată a ieșit semănătorul să semene. 4 Și pe când semăna el, unele semințe au căzut lângă cale și au venit păsările și le‐au mâncat. 5 Iar altele au căzut pe locuri stâncoase, unde n‐aveau pământ mult și îndată au răsărit pentru că n‐aveau adâncime de pământ. 6 Iar după ce a răsărit soarele, au fost arse de arșiță și pentru că n‐aveau rădăcină, s‐au uscat. 7 Iar altele au căzut peste spini și spinii au crescut și le‐au înăbușit. 8 Iar altele au căzut peste pământul cel bun și au dat rod una o sută , alta șaizeci și alta treizeci. 9 Cine are urechi, să audă. 10 Și ucenicii s‐au apropiat și i‐au zis: Pentru ce le vorbești în pilde? 11 Iar el a răspuns și le‐a zis: Vouă vi s‐a dat să cunoașteți tainele împărăției cerurilor, dar lor nu li s‐a dat. 12 Căci cine are i se va da și va avea de prisos, iar cine n‐are, chiar și ce are i se va lua. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că văzând, nu văd și auzind, nu aud, nici nu pricep. 14 Și în ei se împlinește prorocia lui Isaia care zice: Cu auzul veți auzi dar nu veți înțelege și văzând veți vedea dar nu veți cunoaște. 15 Căci inima acestui popor s‐a îngroșat și au auzit greu cu urechile și și‐au închis ochii ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și să înțeleagă cu inima și să se întoarcă și să‐i vindec. 16 Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud. 17 Căci adevărat vă spun că mulți proroci și drepți au dorit să vadă ce vedeți voi și n‐au văzut și să audă ce auziți voi și n‐au auzit. 18 Voi deci, ascultați pilda semănătorului. 19 Când aude cineva cuvântul împărăției și nu‐l înțelege, atunci vine cel rău și răpește ce este semănat în inima lui; acesta este cel semănat lângă cale. 20 Iar cel semănat pe locuri stâncoase, acesta este cel ce aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie. 21 Dar n‐are rădăcină în sine, ci este până la o vreme și când se face un necaz sau prigonire pentru cuvânt, îndată se poticnește. 22 Iar cel semănat în spini, acesta este cel ce aude cuvântul și grija veacului și înșelăciunea bogăției înăbușă cuvântul și se face neroditor. 23 Iar cel semănat pe pământul bun, acesta este cel ce aude cuvântul și înțelege, care și rodește și face unul o sută, altul șaizeci și altul treizeci.

24 Le‐a pus înainte altă pildă, zicând: Împărăția cerurilor a fost făcută asemenea cu un om care a semănat sămânță bună în țarina sa. 25 Dar pe când dormeau oamenii a venit vrăjmașul lui și a semănat neghină între grâu și a plecat. 26 Iar când a crescut paiul și a făcut rod, atunci s‐a arătat și neghina. 27 Și robii stăpânului casei au venit și i‐au zis: Domnule, oare n‐ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghina? 28 Iar el le‐a zis: Un om vrăjmaș a făcut aceasta. Și robii îi zic: Voiești deci să ne ducem s‐o culegem? 29 Dar el le zice: Nu, ca nu cumva culegând neghina să smulgeți și grâul împreună cu ea. 30 Lăsați să crească amândouă împreună, până la seceriș și la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Culegeți întâi neghina și legați‐o snopi ca să fie arsă de tot, iar grâul strângeți‐l în grânarul meu.

31 Le‐a pus înainte altă pildă zicând: Împărăția cerurilor este asemenea unui grăunte de muștar pe care un om l‐a luat și l‐a semănat în țarina sa: 32 care, în adevăr, este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut, este mai mare decât ierburile și se face copac, încât păsările cerului vin și locuiesc în ramurile lui. 33 Le‐a vorbit altă pildă: Împărăția cerurilor este asemenea cu un aluat pe care o femeie l‐a luat și l‐a ascuns în trei măsuri de făină până s‐a dospit tot. 34 Isus a vorbit toate acestea gloatelor în pilde și fără pildă nu le vorbea nimic, 35 ca să se împlinească ce s‐a spus prin prorocul care zice: Îmi voi deschide gura în pilde, voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii.

36 Atunci a lăsat gloatele și s‐a dus în casa sa. Și ucenicii lui s‐au apropiat de el zicând: Deslușește‐ne pilda cu neghina țarinei. 37 Și el a răspuns și a zis: Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul omului; 38 iar țarina este lumea; iar sămânța cea bună, aceștia sunt fiii împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău. 39 Și vrăjmașul care a semănat‐o este diavolul, iar secerișul este sfârșitul veacului și secerătorii sunt îngerii. 40 După cum deci neghina se alege și se arde în foc, astfel va fi la sfârșitul veacului. 41 Fiul omului va trimite pe îngerii săi și ei vor culege din împărăția lui toate prilejurile de poticnire și pe cei ce fac fărădelegea. 42 Și‐i vor arunca în cuptorul de foc: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 43 Atunci drepții vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi, să audă.

44 Împărăția cerurilor este asemenea unei comori ascunse în țarină, pe care un om a găsit‐o și a ascuns‐o și de bucuria ei se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. 45 Împărăția cerurilor este iarăși asemenea unui negustor care caută mărgăritare bune. 46 Și găsind un mărgăritar de mult preț, s‐a dus și a vândut tot ce avea și l‐a cumpărat.

47 Împărăția cerurilor este iarăși asemenea unui năvod aruncat în mare și care a adunat pești de tot felul. 48 Și când s‐a umplut, l‐au tras pe țărm și au șezut jos și au adunat ce era bun în vase, iar ce era rău au aruncat afară. 49 Astfel va fi la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți, 50 și‐i vor arunca în cuptorul de foc: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 51 Ați înțeles toate acestea? Îi zic: Da, Doamne . 52 Și el le‐a zis: De aceea, orice cărturar care a fost făcut ucenic al împărăției cerurilor este asemenea unui om, stăpân al casei, care scoate afară din comoara sa lucruri noi și vechi.

53 Și a fost așa : Când a sfârșit Isus pildele acestea, s‐a dus de acolo. 54 Și venind în patria sa, îi învăța în sinagoga lor, încât stăteau uimiți și ziceau: De unde are omul acesta înțelepciunea aceasta și puterile? 55 Nu este el fiul tâmplarului? Nu se numește oare mama lui Maria și frații săi Iacov și Iosif și Simon și Iuda? 56 Și surorile lui nu sunt oare toate la noi? Deci de unde are el toate acestea? 57 Și găseau în el un prilej de poticnire . Dar Isus le‐a zis: Un proroc nu este disprețuit decât în patria și casa sa. 58 Și n‐a făcut acolo multe puteri, din pricina necredinței lor.