Aluatul fariseilor
1 Și fariseii și saducheii s‐au apropiat și ispitindu‐l au cerut de la el să le arate un semn din cer. 2 Dar el a răspuns și le‐a zis: Când se face seară, ziceți: Va fi senin, pentru că cerul este roșu. 3 Și dimineața: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roșu posomorât. Fața cerului știți s‐o deosebiți, dar semnele vremurilor nu puteți deosebi ? 4 Un neam rău și preacurvar cere un semn și nu i se va da semn afară de semnul lui Iona. Și i‐a lăsat și a plecat. 5 Și ucenicii au venit în cealaltă parte și uitaseră să ia pâini. 6 Iar Isus le‐a zis: Vedeți și fieriți‐vă de aluatul fariseilor și al saducheilor. 7 Și ei se gândeau în ei înșiși zicând: N‐am luat pâini. 8 Și Isus cunoscând a zis: Ce vă gândiți în voi înșivă, puțin credincioșilor, că n‐aveți pâini? 9 Nu pricepeți încă, nici nu vă aduceți aminte de cele cinci pâini ale celor cinci mii și câte coșuri ați luat? 10 Nici de cele șapte pâini ale celor patru mii și câte coșnițe ați luat? 11 Cum nu pricepeți că nu despre pâini v‐am zis? Ci fieriți‐vă de aluatul fariseilor și al saducheilor. 12 Atunci au înțeles că nu le‐a zis să se ferească de aluatul pâinilor, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.
Isus în ținutul Cezareei lui Filip
13 Și când a venit Isus în părțile Cezareei lui Filip, a întrebat pe ucenicii săi, zicând: Cine zic oamenii că este Fiul omului? 14 Iar ei au zis: Unii zic : Ioan Botezătorul; alții: Ilie. Iar alții: Ieremia sau unul dintre proroci. 15 El le zice: Dar voi, cine ziceți că sunt eu? 16 Și Simon Petru a răspuns și a zis: Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. 17 Și Isus a răspuns și i‐a zis: Fericit ești Simone, fiul lui Iona, căci carnea și sângele nu ți‐au descoperit‐o, ci Tatăl meu cel din ceruri. 18 Și eu de asemenea îți zic că tu ești Petru și pe această stâncă voi zidi biserica mea și porțile Hadesului nu o vor birui. 19 Îți voi da cheile împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri. 20 Atunci a poruncit ucenicilor să nu spună nimărui că el este Hristosul.
Isus vestește patimile și moartea sa
21 De atunci Isus a început să arate ucenicilor săi că el trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe de la bătrâni și de la mai marii preoților și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze. 22 Și Petru l‐a luat deoparte și a început să‐l certe, zicând: Dumnezeu să‐ți fie milostiv, Doamne; nicidecum nu va fi pentru tine aceasta. 23 Dar el s‐a întors și a zis lui Petru: Mergi înapoia mea, Satano ; tu îmi ești o piatră de poticnire, pentru că nu gândești cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. 24 Atunci Isus a zis ucenicilor săi: Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine și să‐și ia crucea și să mă urmeze. 25 Căci cine va voi să‐și mântuiască viața, o va pierde; dar cine își va pierde viața pentru mine, o va afla. 26 Căci ce va folosi omul dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său și‐l va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui său cu îngerii săi și atunci va răsplăti fiecăruia după fapta sa. 28 Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăția lui.