Cuvântarea de pe munte. Fericirile
1 Și văzând gloatele, s‐a suit în munte, și după ce a șezut jos, ucenicii săi au venit la el. 2 Și și‐a deschis gura și‐i învăța zicând: 3 Fericiți sunt cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor. 4 Fericiți sunt cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați. 5 Fericiți sunt cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul. 6 Fericiți sunt cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, căci ei vor fi săturați. 7 Fericiți sunt cei milostivi, căci ei vor fi miluiți. 8 Fericiți sunt cei curați cu inima, căci ei vor vedea pe Dumnezeu. 9 Fericiți sunt făcătorii de pace, căci ei se vor chema fii ai lui Dumnezeu. 10 Fericiți sunt cei prigoniți pentru dreptate, căci a lor este Împărăția Cerurilor. 11 Fericiți sunteți când vă vor batjocori și vă vor prigoni și vor zice împotriva voastră orice rău , mințind, din pricina mea. 12 Bucurați‐vă și veseliți‐vă, căci răsplata voastră este mare în ceruri; căci așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.
Sarea pământului. Lumina lumii
13 Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea și‐a pierdut gustul, prin ce se va săra? De nimic nu mai este bună, decât să fie aruncată afară și să fie călcată în picioare de oameni. 14 Voi sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată deasupra muntelui. 15 Nici nu aprind ei o făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor ce sunt în casă. 16 Tot așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.
Împlinirea legii și prorocilor
17 nu socotiți că am venit să stric legea sau prorocii; n‐am venit să stric, ci să împlinesc. 18 Căci adevărat vă spun, până va trece cerul și pământul, o iotă sau o frântură de slovă nu va trece nicidecum din lege, până se vor împlini toate. 19 Deci cine va desființa una din aceste porunci foarte mici și va învăța așa pe oameni, se va chema cel mai mic în Împărăția Cerurilor; dar cine le va face și va învăța pe alții, acela se va chema mare în Împărăția Cerurilor. 20 Căci vă spun că dacă nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor.
Despre ucidere
21 Ați auzit că s‐a zis celor de demult: Să nu ucizi; iar cine va ucide va fi supus judecății. 22 Dar eu vă spun că oricine care se mânie pe fratele său va fi supus judecății, iar cine va zice fratelui său: Raca! va fi supus sinedriului. Iar cine va zice: Nebunule! va fi supus la gheena focului. 23 Deci dacă ți‐ai aduce darul la altar și acolo ți‐ai aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă‐ți darul acolo, înaintea altarului, și mergi întâi, împacă‐te cu fratele tău și apoi vino și adu‐ți darul. 25 Învoiește‐te cu protivnicul tău repede, până ești pe cale cu el, ca nu cumva protivnicul tău să te dea judecătorului și judecătorul să te dea slujitorului, și vei fi aruncat în temniță. 26 Adevărat îți spun, nu vei ieși nicidecum de acolo până nu vei da cel din urmă bănuț.
Despre preacurvie și despărțire
27 Ați auzit că s‐a zis: Să nu preacurvești. 28 Dar eu vă spun că oricine care se uită la femeie ca s‐o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui. 29 Dar dacă ochiul tău cel drept te face să te poticnești, scoate‐l afară și aruncă‐l de la tine; căci îți este de folos să piară unul din mădularele tale și nu tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. 30 Și dacă mâna ta cea dreaptă te face să te poticnești, taie‐o și aruncă‐o de la tine; căci îți este de folos să piară unul din mădularele tale și nu tot trupul tău să se ducă în gheenă. 31 S‐a zis: Cine își va lăsa nevasta, să‐i dea o carte de despărțire. 32 Dar eu vă spun că oricine care își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, o face să preacurvească, și cine va lua pe cea lăsată preacurvește.
Despre jurământ
33 Iarăși ați auzit că s‐a zis celor de demult: Să nu juri strâmb, ci să împlinești Domnului jurămintele tale. 34 Dar eu vă spun: Nu jurați nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; 35 nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. 36 Nici pe capul tău nu jura, pentru că nu poți face un singur păr alb sau negru. 37 Ci cuvântul vostru să fie: Da, da; nu, nu; iar ce este peste acestea este de la cel rău.
Suferirea răului, iubirea vrăjmașilor
38 Ați auzit că s‐a zis: Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. 39 Dar eu vă spun : Nu vă împotriviți celui rău, ci oricine te lovește peste falca ta cea dreaptă, întoarce‐i și pe cealaltă. 40 Și celui ce voiește să se judece cu tine și să‐ți ia haina, lasă‐i și mantaua. 41 Și oricine te va sili să mergi o milă, du‐te cu el două. 42 Celui ce cere de la tine dă‐i și de la cel ce voiește să se împrumute de la tine nu te abate. 43 Ați auzit că s‐a zis: Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău. 44 Dar eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri și rugați‐vă pentru cei ce vă prigonesc , 45 ca să fiți fii ai Tatălui vostru cel din ceruri; pentru că el face să răsară soarele său peste cei răi și cei buni, și trimite ploaie peste cei drepți și cei nedrepți. 46 Căci dacă iubiți pe cei ce vă iubesc pe voi, ce răsplată aveți? Nu fac oare și vameșii același lucru? 47 Și dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult decât alții ? Oare nu fac și cei dintre Neamuri același lucru? 48 Voi, deci, fiți desăvârșiți, cum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.