Numeri 20

1 Și copiii lui Israel, toată adunarea, au ajuns în pustia Țin, în luna întâi, și poporul a șezut la Cades. Și Maria a murit acolo și a fost înmormântată acolo. 2 Și nu era apă pentru adunare și s‐au adunat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron. 3 Și poporul s‐a certat cu Moise și a vorbit zicând: O, de am fi murit când au murit frații noștri înaintea Domnului! 4 Și de ce ați adus obștea Domnului în pustia aceasta ca să murim aici noi și vitele noastre? 5 Și de ce ne‐ați făcut să ne suim din Egipt ca să ne aduceți în acest loc rău? Nu este un loc de semănat, sau de smochini, sau de vii, sau de rodii și nu este nici apă de băut. 6 Și Moise și Aaron au plecat dinaintea obștei la intrarea cortului întâlnirii și au căzut pe fețele lor și li s‐a arătat slava Domnului. 7 Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 8 Ia toiagul și strânge adunarea, tu și Aaron, fratele tău, și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor și ea își va da apele, și să le scoți apă din stâncă și să adapi adunarea și vitele lor. 9 Și Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise. 10 Și Moise și Aaron au adunat obștea înaintea stâncii și el le‐a zis: Ascultați , răzvrătiților: oare vă vom scoate noi apă din stânca aceasta? 11 Și Moise și‐a ridicat mâna și a lovit stânca cu toiagul său de două ori: și au ieșit ape multe și a băut adunarea și vitele lor. 12 Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Fiindcă nu m‐ați crezut ca să mă sfințiți înaintea ochilor copiilor lui Israel, de aceea nu veți duce această adunare în țara pe care le‐am dat‐o. 13 Acestea sunt apele Meriba unde copiii lui Israel s‐au certat cu Domnul și el s‐a sfințit în ei.

14 Și Moise a trimis soli de la Cades la împăratul Edomului: Așa zice fratele tău Israel: Cunoști tot necazul care a dat peste noi: 15 Cum părinții noștri s‐au pogorât în Egipt și am locuit acolo multe zile și egiptenii ne‐au necăjit pe noi și pe părinții noștri. 16 Și când am strigat către Domnul, el a auzit glasul nostru și a trimis un înger, și ne‐a scos din Egipt și iată suntem în Cades, cetate la marginea hotarului tău. 17 Lasă‐ne , te rog, să trecem prin țara ta; nu vom trece prin câmpuri sau prin vii, nici nu vom bea apă din fântâni, ci vom merge pe calea domnească; nu ne vom abate nici la dreapta nici la stânga până vom trece hotarul tău. 18 Și Edom i‐a zis: Să nu treci pe la mine ca să nu ies cu sabia împotriva ta. 19 Și copiii lui Israel i‐au zis: Ne vom sui pe calea bătută și dacă vom bea din apa ta, eu și vitele mele, atunci îți voi plăti prețul; lasă‐mă fără altceva să trec cu picioarele. 20 Și el a zis: Să nu treci! Și Edom a ieșit împotriva lui cu popor mult și cu mână tare. 21 Și Edom n‐a voit să lase pe Israel să treacă prin hotarul său și Israel s‐a abătut de la el.

22 Și au pornit din Cades . Și copiii lui Israel, toată adunarea, au venit la muntele Hor. 23 Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron în muntele Hor la hotarul țării Edomului zicând: 24 Aaron va fi adăugat la poporul său, căci nu va intra în țara pe care am dat‐o copiilor lui Israel, pentru că v‐ați răsculat împotriva poruncii mele la apele Meriba. 25 Ia pe Aaron și pe Eleazar, fiul său, și suie‐i pe muntele Hor. 26 Și desbracă pe Aaron de hainele lui, și îmbracă cu ele pe Eleazar, fiul său, și Aaron va fi adăugat la poporul său și va muri acolo. 27 Și Moise a făcut cum îi poruncise Domnul, și s‐au suit pe muntele Hor înaintea ochilor adunării întregi. 28 Și Moise a dezbrăcat pe Aaron de hainele sale și a îmbrăcat cu ele pe Eleazar, fiul său. Și Aaron a murit acolo în vârful muntelui, și Moise și Eleazar s‐au pogorât de pe munte. 29 Și toată adunarea a văzut că Aaron a murit și toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci de zile.