Mărturisirea lui Agur
1 Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvântul zis de acest bărbat către Itiel, către Itiel și către Ucal: 2 Cu adevărat sunt mai tâmpit decât oricine și n‐am mintea omului; 3 și n‐am învățat înțelepciune, nici n‐am cunoștința Celui Sfânt. 4 Cine s‐a suit în ceruri și s‐a coborât? Cine a adunat vântul în pumnii săi? Cine a legat apele într‐o manta? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele său și care este numele fiului său, dacă știi? 5 Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este curățit . Este un scut pentru cei ce își pun încrederea în el. 6 Nu adăuga la cuvintele lui ca să nu te certe și să fii găsit mincinos. 7 Îți voi cere două lucruri; nu mi le tăgădui înainte de a muri eu! 8 Depărtează de la mine deșertăciunea și cuvântul minciunii; nu‐mi da nici sărăcie nici bogăție; hrănește‐mă cu pâinea cuvenită mie, 9 ca să nu mă satur și să te tăgăduiesc și să zic: Cine este Domnul? sau să ajung sărac și să fur și să iau în deșert numele Dumnezeului meu!
Proverbele înțelepte ale lui Agur
10 Nu clevetiți pe slugă la domnul său ca să nu te blesteme și să fii vinovat. 11 Este un neam care blastămă pe tatăl său și nu binecuvântează pe mamă‐sa. 12 Este un neam care este curat în ochii săi și nu este spălat de mârșăvia sa. 13 Este un neam, o, ce semeț este în ochii săi și înalt în pleoapele sale! 14 Este un neam ai cărui dinți sunt săbii și măselele lui cuțite ca să mănânce pe cei săraci de pe pământ și pe cei nevoiași dintre oameni. 15 Lipitoarea are două fețe țipând : Dă! dă! Trei lucruri sunt care nu se satură, da , patru, care nu zic: Destul! 16 Șeolul și pântecele sterp; pământul care nu este udat de apă și focul care nu zice: Destul! 17 Ochiul care‐și bate joc de tatăl său și disprețuiește să asculte pe mamă‐sa, să‐l scobească corbii din vale și să‐l mănânce puii de vultur! 18 Trei lucruri sunt prea minunate pentru mine și patru pe care nu le cunosc. 19 Calea vulturului în ceruri; calea șarpelui pe stâncă; calea corăbiei în inima mării și calea bărbatului cu o fecioară. 20 Așa este calea femeii preacurve. Ea mănâncă și își șterge gura și zice: N‐am făcut nici o nelegiuire. 21 Sub trei lucruri se clatină pământul și sub patru nu mai poate suferi: 22 Sub o slugă când este împărat și sub un nebun când se satură de hrană; 23 sub o femeie urâtă când se mărită și sub o roabă când moștenește pe stăpână‐sa. 24 Patru lucruri sunt mici pe pământ și sunt înțelepte între înțelepți: 25 furnicile , popor fără putere și care își pregătesc hrana vara; 26 iepurele de casă, popor neputincios, și care își fac casele pe stânci; 27 lăcustele n‐au împărat, totuși toate pornesc în cete; 28 păianjenul, îl apuci cu mâinile și este în palatele împăraților. 29 Trei lucruri sunt care sunt mărețe în pașii lor și patru care merg frumos: 30 leul, cel mai puternic dintre dobitoace, care nu se abate dinaintea niciunuia; 31 calul bine încins la coapse și țapul; și împăratul împotriva căruia nu se poate scula nimeni. 32 Dacă ai lucrat cu nebunie, semețindu‐te, și dacă ai gândit rău, pune‐ți mâna la gură! 33 Căci stoarcerea laptelui scoate untul, și stoarcerea nasului scoate sânge și stoarcerea furiei scoate ceartă.