Laudă lui Dumnezeu și cerere de izbândă
O cântare, un psalm al lui David
1 Inima mea este gata , Dumnezeule! Voi cânta, da, voi cânta laude, cu slava mea.
2 Deșteaptă‐te , psalteriu și harfă! Voi deștepta zorile.
3 Îți voi aduce mulțumire între popoare, Doamne! Îți voi cânta laude între neamuri,
4 căci îndurarea ta este mare, mai presus de ceruri și adevărul tău ajunge până la nori.
5 Fii înălțat peste ceruri, Dumnezeule, și slava ta peste tot pământul.
6 Ca iubiții tăi să fie izbăviți, mântuiește cu dreapta ta și răspunde‐ne.
7 Dumnezeu a vorbit în sfințenia sa; mă voi bucura; voi împărți Sihemul și voi măsura valea Sucotului.
8 Al meu este Galaadul, al meu Manase; și Efraim este apărarea capului meu; Iuda este legiuitorul meu.
9 Moabul este ligheanul meu, asupra Edomului îmi voi arunca încălțămintea, asupra Filistiei voi chiui.
10 Cine mă va aduce la cetatea cea tare? Cine mă va duce până la Edom?
11 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne‐ai lepădat și nu ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?
12 Dă‐ne ajutor împotriva potrivnicului, căci mântuirea omului este zadarnică.
13 Cu Dumnezeu vom lucra fapte mărețe și el va călca în picioare pe potrivnicii noștri.