Nebunia și răutatea oamenilor
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
1 Nebunul a zis în inima sa: Nu este Dumnezeu! S‐au stricat , au făcut lucruri urâcioase: nu este niciunul care să facă binele.
2 Domnul s‐a uitat din ceruri peste copiii oamenilor să vadă dacă este vreunul care să înțeleagă, care să caute pe Dumnezeu.
3 Toți s‐au abătut, toți s‐au stricat de tot; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4 Oare n‐au pricepere toți lucrătorii nelegiuirii, care mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâine și nu cheamă pe Domnul?
5 Acolo erau ei în teamă mare, căci Dumnezeu este în neamul celui drept.
6 Ați rușinat sfatul celui sărac, pentru că Domnul este scăparea sa.
7 O, de ar ieși din Sion mântuirea lui Israel! Când va întoarce Domnul robia poporului său, Iacov se va bucura, Israel se va veseli.