Rugăciune pentru ocrotire și binecuvântare
Un psalm al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea, care îmi deprinde mâinile la război, degetele la luptă!
2 Bunătatea mea și cetățuia mea, turnul meu cel înalt și izbăvitorul meu, scutul meu, în care îmi pun încrederea, care îmi supune poporul sub mine!
3 Doamne , ce este omul, că iei cunoștință de el, fiul omului, că iei seamă la el?
4 Omul este ca o suflare, zilele lui ca umbra care trece.
5 Doamne, pleacă cerurile tale și coboară‐te; atinge‐te de munți și vor fumega!
6 Aruncă fulgere și risipește‐i. Trimite săgețile tale și învălmășește‐i!
7 Întinde‐ți mâna de sus; izbăvește‐mă și scapă‐mă din apele mari, din mâna fiilor celor străini,
8 a căror gură vorbește deșertăciune și a căror dreaptă este o dreaptă de înșelăciune.
9 Dumnezeule, îți voi cânta o cântare nouă, îți voi cânta laude cu harfa cu zece strune.
10 Tu ești cel ce dai împăraților mântuire, care scapi pe David, robul tău, de sabia vătămătoare.
11 Smulge‐mă și scapă‐mă din mâna fiilor celor străini, a căror gură vorbește deșertăciune și a căror dreaptă este o dreaptă de înșelăciune,
12 ca fiii noștri să fie ca sadurile ce cresc în tinerețea lor și fetele noastre ca pietrele de colț, tăiate după felul unui palat,
13 grânarele noastre pline, dând tot felul de bucate, oile noastre fătând cu miile și cu zecile de mii în pășunile noastre;
14 vacile noastre încărcate cu viței; nicio ruptură și nicio ieșire și nicio strigare în ulițele noastre.
15 O, ferice de poporul căruia îi va merge astfel! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!