Rugăciune în vremuri de război
Mai marelui muzicii. Pe Șușan‐Edut: Mictam al lui David, spre învățătură; când se lupta cu sirienii din Mesopotamia și cu sirienii din Țoba și când Ioab s‐a întors și a bătut pe Edom în Valea Sării, în număr de douăsprezece mii
1 Dumnezeule , ne‐ai lepădat și ne‐ai risipit, te‐ai mâniat; întoarce‐ne iarăși.
2 Ai cutremurat pământul, l‐ai despicat; vindecă spărturile, căci se clatină.
3 Ai arătat poporului tău lucruri aspre, ne‐ai adăpat cu vin amețitor.
4 Ai dat un steag celor ce se tem de tine, ca să‐l desfășoare pentru adevăr, (Sela.)
5 ca să fie scăpați iubiții tăi. Mântuiește cu dreapta ta și răspunde‐ne!
6 Dumnezeu a vorbit în sfințenia sa. Mă voi veseli, voi împărți Sihemul și voi măsura valea Sucotului.
7 Al meu este Galaadul și al meu Manase, și Efraimul este apărarea capului meu, Iuda legiuitorul meu.
8 Moabul este ligheanul meu, asupra Edomului îmi voi arunca încălțămintea; Filistio , strigă tare din pricina mea!
9 Cine mă va duce la cetatea cea tare? Cine m‐a dus la Edom?
10 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne‐ai lepădat? Și nu ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre.
11 Dă‐ne ajutor împotriva potrivnicului, căci mântuirea care vine de la om este zadarnică .
12 Cu Dumnezeu vom face lucruri vitejești, căci el va călca în picioare pe potrivnicii noștri.