Sufletul însetat după Dumnezeu
Un psalm al lui David, când era în pustia lui Iuda
1 Dumnezeule, tu ești Dumnezeul meu, pe tine te voi căuta în zori de zi; sufletul meu însetează după tine, carnea mea lâncezește după tine, într‐un pământ sec și uscat, fără apă.
2 Așa te‐am privit în sfântul locaș, ca să văd puterea ta și slava ta.
3 Căci bunătatea ta este mai bună decât viața; buzele mele te vor lăuda.
4 Așa te voi binecuvânta cât voi trăi, îmi voi ridica mâinile în numele tău.
5 Sufletul meu se va sătura de măduvă și grăsime și gura mea te va lăuda cu buze de bucurie.
6 Când îmi aduc aminte de tine în patul meu, cuget la tine în vegherile nopții.
7 Căci tu ai fost ajutorul meu și în umbra aripilor tale mă voi veseli.
8 Sufletul meu te urmează de aproape. Dreapta ta mă sprijină.
9 Dar cei ce caută sufletul meu, ca să‐l piardă, vor intra în părțile de jos ale pământului.
10 Vor fi dați în puterea sabiei, vor fi partea șacalilor.
11 Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu; oricine se jură pe el se va făli; căci gura celor ce vorbesc minciuni va fi astupată.