Tânguire pentru nimicirea Ierusalimului
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeule, neamurile au intrat în moștenirea ta, au întinat sfântul tău templu, au prefăcut Ierusalimul în dărâmături.
2 Au dat trupurile moarte ale robilor tăi mâncare păsărilor cerurilor, carnea sfinților tăi fiarelor pământului.
3 Le‐au vărsat sângele ca apa în jurul Ierusalimului; și n‐a fost cine să‐i înmormânteze.
4 Am ajuns de ocară vecinilor noștri, de râs și de batjocură celor ce sunt în jurul nostru.
5 Până când, Doamne? Te vei mânia oare în veac? Oare va arde râvna ta ca focul?
6 Varsă‐ți mânia peste neamuri care nu te‐au cunoscut, și peste împărățiile care nu cheamă numele tău.
7 Căci au înghițit pe Iacov și i‐au pustiit locuința.
8 Nu‐ți aduce aminte împotriva noastră de nelegiuirile strămoșilor noștri; să ne întâmpine repede îndurările tale, căci suntem foarte înjosiți.
9 Ajută‐ne , Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava numelui tău: și scapă‐ne și iartă‐ne păcatele, pentru numele tău.
10 Pentru ce să zică neamurile: Unde este Dumnezeul lor? Între neamuri, înaintea ochilor noștri, facă‐se cunoscută răzbunarea sângelui vărsat al robilor tăi.
11 Să vină înaintea ta suspinul celui încătușat; păzește prin puterea ta cea mare pe copiii morții;
12 și întoarce vecinilor noștri de șapte ori în sânul lor ocara cu care te‐au ocărât, Doamne!
13 Și noi, poporul tău și oile pășunii tale, îți vom mulțumi în veac; vom vesti lauda ta din neam în neam.