Rugăciune în ispită și în apropierea morții
O cântare, un psalm al fiilor lui Core. Mai marelui muzicii. Pe Mahalat‐Leanot. O învățătură de la Heman, Ezrahitul
1 Doamne Dumnezeul mântuirii mele, zi și noapte am strigat înaintea ta.
2 Să intre rugăciunea mea înaintea ta. Pleacă‐ți urechea la strigarea mea.
3 Căci sufletul meu este sătul de rele și viața mea se apropie de Șeol.
4 Sunt socotit cu cei ce se coboară în groapă, sunt ca un om care n‐are putere.
5 Întins între morți, ca cei uciși care zac în mormânt, de care nu‐ți mai aduci aminte și care sunt tăiați de sub mâna ta.
6 M‐ai pus în groapa cea mai de jos, în locuri întunecoase, în adâncimi.
7 Mânia ta zace greu asupra mea și m‐ai apăsat cu toate valurile tale. (Sela.)
8 Ai depărtat pe cunoscuții mei de la mine; m‐ai făcut o urâciune lor: sunt închis și nu pot ieși.
9 Ochiul meu lâncezește de întristare. Te‐am chemat , Doamne, în fiecare zi; mi‐am întins mâinile către tine.
10 Oare morților le vei arăta o minune? Se vor scula oare umbrele și te vor lăuda? (Sela.)
11 Vor spune oare în mormânt bunătatea ta? Credincioșia ta în Pierzare?
12 Se va cunoaște oare în întuneric minunea ta și dreptatea ta în țara uitării?
13 Și eu, Doamne, am strigat către tine, și rugăciunea mea te va întâmpina dimineața.
14 Pentru ce , Doamne, îmi lepezi sufletul? De ce îți ascunzi fața de mine?
15 Din tinerețe sunt necăjit și aproape să‐mi dau duhul; sufăr spaimele tale și nu știu unde sunt.
16 Mâniile tale au trecut peste mine, înfricoșările tale m‐au prăpădit:
17 m‐au înconjurat ca o apă toată ziua; m‐au cuprins de tot.
18 Ai depărtat de la mine pe prieteni și tovarăși, cunoscuții mei sunt întuneric.