Rugăciune împotriva asupritorilor
1 Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, tu , Dumnezeul răzbunărilor, fă să lucească strălucirea ta!
2 Înalță‐te judecător al pământului, răsplătește celor mândri fapta lor.
3 Până când cei răi, Doamne, până când vor birui cei răi?
4 Rostesc , vorbesc cu îngâmfare; toți lucrătorii nelegiuirii se laudă,
5 calcă pe poporul tău, Doamne, și apasă moștenirea ta,
6 surgrumă pe văduvă și pe străin de loc și ucid pe orfan.
7 Și zic: Nu vede Domnul și nu va lua aminte Dumnezeul lui Iacov.
8 Înțelegeți , voi cei proști din popor! Și, nebunilor, când vă veți înțelepți?
9 Cel ce a sădit urechea oare nu va auzi? Cel ce a făcut ochiul oare nu va vedea?
10 Cel ce învață neamurile oare nu va pedepsi, el, care învață pe oameni cunoștința?
11 Domnul cunoaște gândurile omului că sunt deșertăciune.
12 Ferice de bărbatul pe care‐l pedepsești tu, Doamne, și‐l înveți din Legea ta,
13 ca să‐i dai odihnă de zilele rele, până se va săpa groapa celui rău.
14 Căci Domnul nu va lăsa pe poporul său și nu va părăsi moștenirea sa.
15 Căci judecata se va întoarce la dreptate și toți cei drepți la inimă o vor urma.
16 Cine se va scula pentru mine împotriva făcătorilor de rele? Cine se va înfățișa pentru mine împotriva lucrătorilor nelegiuirii?
17 Dacă n‐ar fi fost Domnul ajutorul meu, puțin și sufletul meu ar fi locuit în tăcere.
18 Când am zis: Mi‐alunecă piciorul! Îndurarea ta, Doamne, m‐a sprijinit.
19 În mulțimea gândurilor înăuntrul meu, mângâierile tale mi‐au desfătat sufletul.
20 Oare va fi unit cu tine scaunul de domnie al nelegiuirii, care face din apăsare o lege?
21 Ei se adună ceată împotriva sufletului celui drept și osândesc sângele nevinovat.
22 Dar Domnul a fost turnul meu înalt și Dumnezeul meu, stânca mea de adăpost.
23 El va întoarce nelegiuirea lor asupra lor și îi va stârpi în nelegiuirea lor: Domnul Dumnezeul nostru îi va stârpi.