Cele șapte potire
1 Și am văzut în cer un alt semn mare și minunat: șapte îngeri având șapte răni, care sunt cele din urmă fiindcă în ele mânia lui Dumnezeu este sfârșită. 2 Și am văzut ca o mare sticloasă amestecată cu foc și pe biruitorii fiarei și icoanei ei și numărului numelui ei, stând pe marea cea sticloasă , având harfe ale lui Dumnezeu. 3 Și ei cântă cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului, zicând: Mari și minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule Atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile tale, Împărate al veșniciilor! 4 Cine nu se va teme, Doamne, și nu va slăvi numele tău? Pentru că tu singur ești sfânt; pentru că toate Neamurile vor veni și se vor închina înaintea ta, pentru că faptele tale drepte au fost arătate. 5 Și după acestea am văzut și s‐a deschis Templul cortului mărturiei în cer. 6 Și cei șapte îngeri care au cele șapte răni au ieșit din Templu, îmbrăcați în in curat strălucitor și încinși împrejurul piepturilor cu cingători de aur. 7 Și una din cele patru viețuitoare a dat celor șapte îngeri șapte potire de aur pline de mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor. 8 Și Templul s‐a umplut de fum din slava lui Dumnezeu și din puterea lui; și nimeni nu putea să intre în Templu până s‐au sfârșit cele șapte răni ale celor șapte îngeri.