Romani 3

1 Deci care este prisosul iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur? 2 Mult în orice chip: mai întâi de toate că lor le‐au fost încredințate cuvintele (oracolele) lui Dumnezeu. 3 Căci ce? Dacă unii n‐au crezut, nu cumva necredința lor va desființa credincioșia lui Dumnezeu? 4 Să nu fie așa : ci fie Dumnezeu iubitor de adevăr iar orice om un mincinos, după cum este scris: Ca să fii îndreptățit în cuvintele tale și să biruiești când vei fi judecat. 5 Dar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care cercetează cu mânie? (Vorbesc ca un om). 6 Să nu fie așa; căci cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Iar dacă adevărul lui Dumnezeu prin minciuna mea a prisosit spre slava lui, de ce mai sunt și eu judecat ca păcătos? 8 Și de ce să nu facem cele rele ca să vină cele bune, după cum suntem huliți și după cum spun unii că zicem noi? Osânda lor este dreaptă.

9 Ce deci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum; pentru că am învinuit mai înainte atât pe iudei cât și pe greci, că toți sunt sub păcat, 10 după cum este scris: Nu este niciun drept, nu, niciunul măcar; 11 nu este nimeni care înțelege, nu este nimeni care caută stăruitor pe Dumnezeu. 12 Toți s‐au abătut, s‐au făcut împreună nefolositori; nu este nimeni care face bunătate, nu este nici măcar unul. 13 Gâtlejul lor este un mormânt deschis; cu limbile lor vicleneau; venin de aspide este sub buzele lor. 14 Gura lor este plină de blestem și amărăciune. 15 Picioarele lor sunt iuți ca să verse sânge, 16 dărăpănare și asuprire este în căile lor 17 și n‐au cunoscut calea păcii. 18 Nu este temerea de Dumnezeu înaintea ochilor lor. 19 Știm însă că tot ce zice legea, vorbește celor ce sunt sub lege, ca orice gură să fie astupată și toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu, 20 pentru că din faptele legii nicio carne nu va fi îndreptățită înaintea lui; căci prin lege vine cunoștința păcatului.

21 Dar acum, fără lege s‐a arătat o dreptate a lui Dumnezeu mărturisită de lege și de proroci, 22 o dreptate a lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos pentru toți și peste toți cei ce cred. Căci nu este deosebire. 23 Căci toți au păcătuit și n‐ajung la slava lui Dumnezeu, 24 fiind îndreptățiți în dar cu harul lui prin răscumpărarea care este în Hristos Isus; 25 pe care Dumnezeu l‐a pus mai dinainte scaun de îndurare, prin credința în sângele lui, ca să arate dreptatea lui, pentru trecerea peste păcatele săvârșite mai înainte, în îngăduirea lui Dumnezeu 26 spre arătarea dreptății lui în vremea de acum, pentru ca el să fie drept și să îndreptățească pe cel ce este din credința lui Isus. 27 Unde este deci lauda? A fost înlăturată. Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. 28 Căci noi socotim că omul este îndreptățit prin credință fără faptele legii. 29 Sau Dumnezeu este numai Dumnezeu al iudeilor? Nu și al Neamurilor? Da, și al Neamurilor, 30 deoarece este un singur Dumnezeu care va îndreptăți tăierea împrejur din credință și netăierea împrejur prin credință.