Darurile bogate pentru zidirea Templului
291Împăratul David a zis întregii adunări: „Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr și plăpând
, și lucrarea este însemnată, căci casa aceasta nu este pentru un om, ci este pentru Domnul Dumnezeu. 2Mi-am întrebuinţat toate puterile să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu aur pentru ceea ce trebuie să fie de aur, argint pentru ceea ce trebuie să fie de argint, aramă pentru ceea ce trebuie să fie de aramă, fier pentru ceea ce trebuie să fie de fier și lemn pentru ceea ce trebuie să fie de lemn, pietre de onix
și pietre scumpe de legat, pietre strălucitoare și de felurite culori, tot felul de pietre scumpe și marmură albă multă. 3Mai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul și argintul pe care-l am, afară de tot ce am pregătit pentru casa Sfântului Locaș: 4trei mii de talanţi de aur, de aur de Ofir
, și șapte mii de talanţi de argint curăţit pentru îmbrăcarea pereţilor clădirilor, 5aurul pentru ceea ce trebuie să fie de aur și argintul pentru ceea ce trebuie să fie de argint și pentru toate lucrările pe care le vor face lucrătorii. Cine vrea să-și mai aducă de bunăvoie astăzi darurile înaintea Domnului?” 6Căpeteniile
caselor părintești, căpeteniile seminţiilor lui Israel, căpeteniile peste mii și peste sute și îngrijitorii averii
împăratului au adus daruri de bunăvoie. 7Au dat pentru slujba Casei lui Dumnezeu: cinci mii de talanţi de aur, zece mii de darici, zece mii de talanţi de argint, optsprezece mii de talanţi de aramă și o sută de mii de talanţi de fier. 8Cei ce aveau pietre scumpe le-au dat pentru vistieria Casei Domnului în mâinile lui Iehiel
, Gherșonitul. 9Poporul s-a bucurat de darurile lor de bunăvoie
, căci le dădeau cu dragă inimă Domnului, și împăratul David, de asemenea, s-a bucurat mult.
Rugăciunea lui David
10David a binecuvântat pe Domnul în faţa întregii adunări. El a zis: „Binecuvântat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel! 11Ale Tale
sunt, Doamne, mărirea, puterea și măreţia, veșnicia și slava, căci tot ce este în cer și pe pământ este al Tău! A Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice! 12De la Tine vin bogăţia
și slava, Tu stăpânești peste tot, în mâna Ta sunt tăria și puterea și mâna Ta poate să mărească și să întărească toate lucrurile. 13Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm și preamărim Numele Tău cel slăvit. 14Căci ce sunt eu și ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bunăvoie? Totul vine de la Tine și din mâna Ta primim ce-Ţi aducem. 15Înaintea Ta noi suntem niște străini
și locuitori, ca toţi părinţii noștri. Zilele noastre
102:11
144:4
pe pământ sunt ca umbra și fără nicio nădejde. 16Doamne, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogăţii pe care le-am pregătit ca să-Ţi zidim o casă, Ţie, Numelui Tău celui sfânt, și ale Tale sunt toate. 17Știu, Dumnezeule, că Tu cercetezi
inima și că iubești
curăţia de inimă, de aceea Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăţia inimii mele și am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău, care se află aici, aducându-Ţi de bunăvoie darurile lui. 18Doamne, Dumnezeul părinţilor noștri Avraam, Isaac și Israel! Ţine totdeauna în inima poporului Tău aceste porniri și aceste gânduri și întărește-i inima în Tine. 19Dă fiului meu Solomon
o inimă bună, ca să păzească poruncile Tale, învăţăturile Tale și legile Tale, ca să împlinească toate aceste lucruri și să zidească el casa pentru care am făcut
pregătiri.”
Ungerea lui Solomon
20David a zis întregii adunări: „Binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul vostru.” Și toată adunarea a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor. Ei s-au plecat și s-au închinat înaintea Domnului și înaintea împăratului. 21A doua zi după aceasta, au adus ca jertfă și ardere-de-tot Domnului o mie de viţei, o mie de berbeci și o mie de miei, împreună cu jertfele de băutură obișnuite și alte jertfe în mare număr pentru tot Israelul. 22Au mâncat și au băut în ziua aceea înaintea Domnului cu mare bucurie, au făcut a doua oară împărat pe Solomon, fiul lui David, l-au uns
înaintea Domnului ca domn și au uns pe Ţadoc ca preot. 23Solomon a șezut pe scaunul de domnie al Domnului, ca împărat în locul tatălui său David. El a propășit, și tot Israelul l-a ascultat. 24Toate căpeteniile și vitejii și chiar toţi fiii împăratului David s-au supus
împăratului Solomon. 25Domnul a înălţat tot mai mult pe Solomon sub ochii întregului Israel și i-a făcut domnia mai strălucită
decât a fost a oricărui împărat al lui Israel înaintea lui.
Moartea lui David
26David, fiul lui Isai, a domnit peste tot Israelul. 27Vremea
cât a domnit peste Israel a fost de patruzeci de ani: la
Hebron a domnit șapte ani și la Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani. 28A murit
după o bătrâneţe fericită, sătul
de zile, de bogăţie și de slavă. Și, în locul lui, a domnit fiul său Solomon. 29Faptele împăratului David, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în cartea lui Samuel, văzătorul, și în cartea prorocului Natan, și în cartea prorocului Gad, 30împreună cu toată domnia și toate
isprăvile lui, precum și ce s-a petrecut pe vremea lui, fie în Israel, fie în toate împărăţiile celorlalte ţări.