Ţinuta femeii în adunări
111Călcaţi pe urmele
mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos. 2Vă laud că
în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine și că ţineţi
învăţăturile întocmai cum vi le-am dat. 3Dar vreau să știţi că Hristos
este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul
femeii și că Dumnezeu este capul
lui Hristos. 4Orice bărbat care se roagă sau prorocește
cu capul acoperit își necinstește Capul său. 5Dimpotrivă, orice femeie
care se roagă sau prorocește cu capul dezvelit își necinstește capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă
. 6Dacă o femeie nu se învelește, să se și tundă! Iar dacă este rușine
pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească. 7Bărbatul nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este
5:1
9:6
chipul și slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. 8În adevăr, nu
bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat, 9și nu
bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10De aceea, femeia, din pricina îngerilor
, trebuie să
aibă pe cap un semn al stăpânirii ei. 11Totuși
, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. 12Căci dacă femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul, prin femeie, și toate
sunt de la Dumnezeu. 13Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită? 14Nu vă învaţă chiar și firea că este rușine pentru un bărbat să poarte părul lung, 15pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului. 16Dacă
iubește cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei și nici
Bisericile lui Dumnezeu.
Despre Cina Domnului
17Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud, pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi. 18Mai întâi de toate, aud
că, atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Și în parte o cred, 19căci trebuie
să fie și partide între voi, ca
să iasă la lumină cei găsiţi buni. 20Când vă adunaţi dar în același loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului. 21Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbește să-și ia cina adusă de el înaintea altuia; așa că unul este flămând, iar altul
este beat. 22Ce? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi și să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica
lui Dumnezeu și vreţi să faceţi de rușine
pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud. 23Căci am
primit de la Domnul ce v-am învăţat, și anume că
Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. 24Și, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o și a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 25Tot astfel, după cină, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” 26Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta și beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până
21:22Fapte 1:1115:231 Tes. 4:162 Tes. 1:10Iuda 14Apoc. 1:7
va veni El. 27De aceea
13:27
, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. 28Fiecare
să se cerceteze dar pe sine însuși și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta. 29Căci cine mănâncă și bea își mănâncă și bea osânda lui însuși, dacă nu deosebește trupul Domnului. 30Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioși și bolnavi și nu puţini dorm. 31Dacă
ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. 32Dar când suntem judecaţi, suntem
pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. 33Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, așteptaţi-vă unii pe alţii. 34Dacă-i este foame
cuiva, să mănânce acasă
, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă.
Celelalte lucruri le voi
rândui când voi
veni.
Darurile duhovnicești
121În ce privește
darurile duhovnicești, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoștinţă. 2Când eraţi păgâni, știţi că
vă duceaţi la idolii
cei muţi, după cum eraţi călăuziţi. 3De aceea vă spun că
nimeni, dacă vorbește prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Și nimeni
nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt. 4Sunt
felurite daruri, dar este același
Duh; 5sunt
felurite slujbe, dar este același Domn; 6sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care
lucrează totul în toţi. 7Și
fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. 8De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească
despre înţelepciune; altuia, să vorbească
despre cunoștinţă datorită aceluiași Duh; 9altuia
, credinţa prin același Duh; altuia, darul
tămăduirilor prin același Duh; 10altuia
, puterea să facă minuni; altuia, prorocia
; altuia
, deosebirea duhurilor; altuia, felurite
10:46
limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor. 11Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă
fiecăruia în parte cum
voiește.
Mădularele trupului
12Căci, după cum
trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa
este și Hristos. 13Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un
singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie
iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, și toţi
7:37-39
am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. 14Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. 15Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? 16Și dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? 17Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18Acum dar, Dumnezeu a pus
mădularele în trup, pe fiecare așa cum
a voit El. 19Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? 20Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup. 21Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.” 22Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă. 23Și părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe, 24pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, 25pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. 26Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. 27Voi
4:12
5:23,30Col. 1:24
sunteţi trupul lui Hristos și fiecare, în parte, mădularele
lui. 28Și Dumnezeu
a rânduit în Biserică întâi apostoli
3:5
; al doilea, proroci
; al treilea, învăţători; apoi pe cei ce au darul minunilor
; apoi pe cei ce au darul
tămăduirilor, ajutorărilor
, cârmuirilor
și vorbirii în felurite limbi. 29Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt proroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni? 30Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc? 31Umblaţi dar
după darurile cele mai bune. Și vă voi arăta o cale nespus mai bună.
Dragostea
131Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. 2Și chiar dacă aș avea darul prorociei
și aș cunoaște toate tainele și toată știinţa, chiar dacă aș avea toată credinţa, așa încât
să mut și munţii, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. 3Și chiar dacă
mi-aș împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. 4Dragostea
este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 5nu se poartă necuviincios, nu
caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, 6nu
se bucură de nelegiuire, ci se
bucură de adevăr, 7acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul
. 8Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștinţa va avea sfârșit. 9Căci
cunoaștem în parte și prorocim în parte, 10dar, când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși. 11Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. 12Acum, vedem
5:7Filip. 3:12
ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă
în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. 13Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
