Darurile duhovnicești
121În ce privește
darurile duhovnicești, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoștinţă. 2Când eraţi păgâni, știţi că
vă duceaţi la idolii
cei muţi, după cum eraţi călăuziţi. 3De aceea vă spun că
nimeni, dacă vorbește prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Și nimeni
nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt. 4Sunt
felurite daruri, dar este același
Duh; 5sunt
felurite slujbe, dar este același Domn; 6sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care
lucrează totul în toţi. 7Și
fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. 8De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească
despre înţelepciune; altuia, să vorbească
despre cunoștinţă datorită aceluiași Duh; 9altuia
, credinţa prin același Duh; altuia, darul
tămăduirilor prin același Duh; 10altuia
, puterea să facă minuni; altuia, prorocia
; altuia
, deosebirea duhurilor; altuia, felurite
10:46
limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor. 11Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă
fiecăruia în parte cum
voiește.
Mădularele trupului
12Căci, după cum
trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa
este și Hristos. 13Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un
singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie
iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, și toţi
7:37-39
am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. 14Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. 15Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? 16Și dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? 17Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18Acum dar, Dumnezeu a pus
mădularele în trup, pe fiecare așa cum
a voit El. 19Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? 20Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup. 21Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.” 22Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă. 23Și părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe, 24pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, 25pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. 26Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. 27Voi
4:12
5:23,30Col. 1:24
sunteţi trupul lui Hristos și fiecare, în parte, mădularele
lui. 28Și Dumnezeu
a rânduit în Biserică întâi apostoli
3:5
; al doilea, proroci
; al treilea, învăţători; apoi pe cei ce au darul minunilor
; apoi pe cei ce au darul
tămăduirilor, ajutorărilor
, cârmuirilor
și vorbirii în felurite limbi. 29Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt proroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni? 30Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc? 31Umblaţi dar
după darurile cele mai bune. Și vă voi arăta o cale nespus mai bună.
Dragostea
131Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. 2Și chiar dacă aș avea darul prorociei
și aș cunoaște toate tainele și toată știinţa, chiar dacă aș avea toată credinţa, așa încât
să mut și munţii, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. 3Și chiar dacă
mi-aș împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. 4Dragostea
este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 5nu se poartă necuviincios, nu
caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, 6nu
se bucură de nelegiuire, ci se
bucură de adevăr, 7acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul
. 8Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștinţa va avea sfârșit. 9Căci
cunoaștem în parte și prorocim în parte, 10dar, când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși. 11Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. 12Acum, vedem
5:7Filip. 3:12
ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă
în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. 13Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Darul limbilor și al prorociei
141Urmăriţi
dragostea. Umblaţi și după darurile duhovnicești, dar
mai ales să prorociţi. 2În adevăr, cine vorbește
10:46
în altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege și, cu duhul, el spune taine. 3Cine prorocește, dimpotrivă, vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângâiere. 4Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește sufletește Biserica. 5Aș dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în alte limbi, afară numai dacă tălmăcește aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească. 6În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aș fi eu dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi și dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire
, nici cunoștinţă, nici prorocie, nici învăţătură? 7Chiar și lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta? 8Și dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? 9Tot așa și voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt. 10Sunt multe feluri de limbi în lume, totuși niciuna din ele nu este fără sunete înţelese. 11Dar, dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește va fi un străin pentru mine. 12Tot așa și voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovnicești, să căutaţi să le aveţi din belșug, în vederea zidirii sufletești a Bisericii. 13De aceea, cine vorbește în altă limbă să se roage să aibă și darul s-o tălmăcească. 14Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. 15Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi
cânta cu duhul, dar voi cânta și cu
mintea. 16Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la
mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu știe ce spui? 17Negreșit, tu mulţumești lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufletește. 18Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. 19Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ și pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. 20Fraţilor
18:3
19:14Rom. 6:19Efes. 4:14Evr. 5:12,13
, nu fiţi copii la minte, ci, la răutate, fiţi
prunci, iar la minte, fiţi oameni mari. 21În
Lege este scris
: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine, și nici așa nu Mă vor asculta, zice Domnul.” 22Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. 23Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc și toţi ar vorbi în alte limbi și ar intra și dintre cei fără daruri sau necredincioși, n-ar
zice ei că sunteţi nebuni? 24Dar dacă toţi prorocesc și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. 25Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi că
, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. 26Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură
, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate
să se facă spre zidirea sufletească. 27Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, și unul să tălmăcească. 28Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică și să-și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu. 29Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, și
ceilalţi să judece. 30Și dacă este făcută o descoperire unuia care șade jos, cel
dintâi să tacă. 31Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură și toţi să fie îmbărbătaţi. 32Duhurile
prorocilor sunt supuse prorocilor, 33căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca
în toate Bisericile sfinţilor. 34Femeile
să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să
fie supuse, cum zice și Legea
. 35Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este rușine pentru o femeie să vorbească în Biserică. 36Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el? 37Dacă
crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. 38Și dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă! 39Astfel, deci, fraţilor, râvniţi
după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi. 40Dar toate
să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.
