Darul limbilor și al prorociei
141Urmăriţi
dragostea. Umblaţi și după darurile duhovnicești, dar
mai ales să prorociţi. 2În adevăr, cine vorbește
10:46
în altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege și, cu duhul, el spune taine. 3Cine prorocește, dimpotrivă, vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângâiere. 4Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește sufletește Biserica. 5Aș dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în alte limbi, afară numai dacă tălmăcește aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească. 6În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aș fi eu dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi și dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire
, nici cunoștinţă, nici prorocie, nici învăţătură? 7Chiar și lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta? 8Și dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? 9Tot așa și voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt. 10Sunt multe feluri de limbi în lume, totuși niciuna din ele nu este fără sunete înţelese. 11Dar, dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește va fi un străin pentru mine. 12Tot așa și voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovnicești, să căutaţi să le aveţi din belșug, în vederea zidirii sufletești a Bisericii. 13De aceea, cine vorbește în altă limbă să se roage să aibă și darul s-o tălmăcească. 14Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. 15Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi
cânta cu duhul, dar voi cânta și cu
mintea. 16Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la
mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu știe ce spui? 17Negreșit, tu mulţumești lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufletește. 18Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. 19Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ și pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. 20Fraţilor
18:3
19:14Rom. 6:19Efes. 4:14Evr. 5:12,13
, nu fiţi copii la minte, ci, la răutate, fiţi
prunci, iar la minte, fiţi oameni mari. 21În
Lege este scris
: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine, și nici așa nu Mă vor asculta, zice Domnul.” 22Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. 23Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc și toţi ar vorbi în alte limbi și ar intra și dintre cei fără daruri sau necredincioși, n-ar
zice ei că sunteţi nebuni? 24Dar dacă toţi prorocesc și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. 25Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi că
, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. 26Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură
, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate
să se facă spre zidirea sufletească. 27Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, și unul să tălmăcească. 28Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică și să-și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu. 29Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, și
ceilalţi să judece. 30Și dacă este făcută o descoperire unuia care șade jos, cel
dintâi să tacă. 31Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură și toţi să fie îmbărbătaţi. 32Duhurile
prorocilor sunt supuse prorocilor, 33căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca
în toate Bisericile sfinţilor. 34Femeile
să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să
fie supuse, cum zice și Legea
. 35Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este rușine pentru o femeie să vorbească în Biserică. 36Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el? 37Dacă
crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. 38Și dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă! 39Astfel, deci, fraţilor, râvniţi
după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi. 40Dar toate
să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.