Dragostea
131Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. 2Și chiar dacă aș avea darul prorociei
și aș cunoaște toate tainele și toată știinţa, chiar dacă aș avea toată credinţa, așa încât
să mut și munţii, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. 3Și chiar dacă
mi-aș împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. 4Dragostea
este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 5nu se poartă necuviincios, nu
caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, 6nu
se bucură de nelegiuire, ci se
bucură de adevăr, 7acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul
. 8Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștinţa va avea sfârșit. 9Căci
cunoaștem în parte și prorocim în parte, 10dar, când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși. 11Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. 12Acum, vedem
5:7Filip. 3:12
ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă
în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. 13Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Darul limbilor și al prorociei
141Urmăriţi
dragostea. Umblaţi și după darurile duhovnicești, dar
mai ales să prorociţi. 2În adevăr, cine vorbește
10:46
în altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege și, cu duhul, el spune taine. 3Cine prorocește, dimpotrivă, vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângâiere. 4Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește sufletește Biserica. 5Aș dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în alte limbi, afară numai dacă tălmăcește aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească. 6În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aș fi eu dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi și dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire
, nici cunoștinţă, nici prorocie, nici învăţătură? 7Chiar și lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta? 8Și dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? 9Tot așa și voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt. 10Sunt multe feluri de limbi în lume, totuși niciuna din ele nu este fără sunete înţelese. 11Dar, dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește va fi un străin pentru mine. 12Tot așa și voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovnicești, să căutaţi să le aveţi din belșug, în vederea zidirii sufletești a Bisericii. 13De aceea, cine vorbește în altă limbă să se roage să aibă și darul s-o tălmăcească. 14Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. 15Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi
cânta cu duhul, dar voi cânta și cu
mintea. 16Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la
mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu știe ce spui? 17Negreșit, tu mulţumești lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufletește. 18Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. 19Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ și pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. 20Fraţilor
18:3
19:14Rom. 6:19Efes. 4:14Evr. 5:12,13
, nu fiţi copii la minte, ci, la răutate, fiţi
prunci, iar la minte, fiţi oameni mari. 21În
Lege este scris
: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine, și nici așa nu Mă vor asculta, zice Domnul.” 22Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. 23Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc și toţi ar vorbi în alte limbi și ar intra și dintre cei fără daruri sau necredincioși, n-ar
zice ei că sunteţi nebuni? 24Dar dacă toţi prorocesc și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. 25Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi că
, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. 26Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură
, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate
să se facă spre zidirea sufletească. 27Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, și unul să tălmăcească. 28Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică și să-și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu. 29Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, și
ceilalţi să judece. 30Și dacă este făcută o descoperire unuia care șade jos, cel
dintâi să tacă. 31Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură și toţi să fie îmbărbătaţi. 32Duhurile
prorocilor sunt supuse prorocilor, 33căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca
în toate Bisericile sfinţilor. 34Femeile
să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să
fie supuse, cum zice și Legea
. 35Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este rușine pentru o femeie să vorbească în Biserică. 36Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el? 37Dacă
crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. 38Și dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă! 39Astfel, deci, fraţilor, râvniţi
după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi. 40Dar toate
să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.
Învierea și arătările lui Hristos
151Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care
v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o
, în care aţi rămas 2și prin
care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi
crezut. 3V-am
învăţat înainte de toate, așa cum
am primit și eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după
26:231 Pet. 1:11
2:24
Scripturi, 4că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi
16:10Is. 53:10Osea 6:2Luca 24:26,46Fapte 2:25-31
13:33-35
26:22,231 Pet. 1:11
, 5și
că S-a arătat lui Chifa, apoi celor
doisprezece. 6După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. 7În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor
apostolilor. 8După ei
22:14,18
toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie. 9Căci eu sunt cel mai
neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am
9:1Gal. 1:13Filip. 3:61 Tim. 1:13
prigonit Biserica lui Dumnezeu. 10Prin
harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am
12:11
lucrat mai mult decât toţi, totuși
nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. 11Astfel dar, ori eu, ori ei, noi așa propovăduim și voi așa aţi crezut.
Însemnătatea învierii lui Hristos
12Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor? 13Dacă nu este o înviere a morţilor, nici
Hristos n-a înviat. 14Și dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică și zadarnică este și credinţa voastră. 15Ba încă noi suntem descoperiţi și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit
4:10,33
13:30
despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază. 16Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat. 17Și dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă
în păcatele voastre 18și, prin urmare, și cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi. 19Dacă
numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! 20Dar acum, Hristos
a înviat din morţi, pârga
celor adormiţi. 21Căci dacă
moartea a venit prin om, tot prin
om a venit și învierea morţilor. 22Și după cum toţi mor în Adam, tot așa, toţi vor învia în Hristos, 23dar fiecare
la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. 24În urmă, va veni sfârșitul, când El va da Împărăţia
în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere. 25Căci trebuie ca El să împărăţească până
10:13
va pune pe toţi vrăjmașii sub picioarele Sale. 26Vrăjmașul
cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea. 27Dumnezeu, în adevăr, „a
pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul. 28Și când
toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar
și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi. 29Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi? 30Și de ce
suntem noi în primejdie în orice clipă? 31În fiecare zi, eu
sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud
11:23
cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru. 32Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am
luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci „să
56:12Luca 12:19
mâncăm și să bem, căci mâine vom muri”. 33Nu vă înșelaţi: „Tovărășiile
rele strică obiceiurile bune.” 34Veniţi-vă
în fire cum se cuvine și nu păcătuiţi! Căci
sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu, spre
rușinea voastră o spun.
Cum vor învia morţii
35Dar va zice cineva: „Cum
înviază morţii? Și cu ce trup se vor întoarce?” 36Nebun ce ești! Ce
semeni tu nu înviază dacă nu moare mai întâi. 37Și când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă. 38Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei seminţe îi dă un trup al ei. 39Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor. 40Tot așa sunt trupuri cerești și trupuri pământești, dar alta este strălucirea trupurilor cerești și alta a trupurilor pământești. 41Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii și alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea. 42Așa
este și învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire și înviază în neputrezire; 43este
semănat în ocară și înviază în slavă; este semănat în neputinţă și înviază în putere. 44Este semănat trup firesc și înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc. 45De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost
făcut un suflet viu.” Al doilea Adam
a fost făcut un duh
6:33,39,40,54,57Filip. 3:21Col. 3:4
dătător de viaţă. 46Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. 47Omul
dintâi este din pământ
3:19
, pământesc; omul al doilea este din
cer. 48Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum
este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. 49Și după cum
am purtat chipul celui pământesc, tot așa vom
4:11Filip. 3:211 Ioan 3:2
purta și chipul Celui ceresc. 50Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea
și sângele să moștenească Împărăţia lui Dumnezeu, și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea. 51Iată, vă spun o taină: nu
vom adormi toţi, dar
toţi vom fi schimbaţi, 52într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa
va suna, morţii vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbaţi. 53Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul
acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea
a fost înghiţită de biruinţă. 55Unde îţi este biruinţa, moarte
? Unde îţi este boldul, moarte?” 56Boldul morţii este păcatul și puterea
5:13
7:5,13
păcatului este Legea. 57Dar
mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa
prin Domnul nostru Isus Hristos! 58De aceea
, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci știţi că
osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.
