Femeile străine
111Împăratul
Solomon a iubit
multe femei străine, afară de fata lui Faraon: moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite, 2care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intraţi
la ele și nici ele să nu intre la voi, căci v-ar întoarce negreșit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon târât de iubire. 3A avut de neveste șapte sute de crăiese împărătești și trei sute de ţiitoare, și nevestele i-au abătut inima. 4Când a îmbătrânit Solomon, nevestele
i-au plecat inima spre alţi dumnezei și inima
nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima
tatălui său David. 5Solomon s-a dus după Astarteea
, zeiţa sidonienilor, și după Milcom, urâciunea amoniţilor. 6Și Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului și n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David. 7Atunci
, Solomon a zidit pe muntele
din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoș
, urâciunea Moabului, pentru Moloh, urâciunea fiilor lui Amon. 8Așa a făcut pentru toate nevestele lui străine, care aduceau tămâie și jertfe dumnezeilor lor. 9Domnul S-a mâniat pe Solomon pentru că își abătuse inima
de la Domnul Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase
de două ori. 10În privinţa aceasta îi spusese
să nu meargă după alţi dumnezei, dar Solomon n-a păzit poruncile Domnului. 11Și Domnul a zis lui Solomon: „Fiindcă ai făcut așa și n-ai păzit legământul Meu și legile Mele pe care ţi le-am dat, voi rupe
împărăţia de la tine și o voi da slujitorului tău. 12Numai nu voi face lucrul acesta în timpul vieţii tale, pentru tatăl tău David. Ci din mâna fiului tău o voi rupe. 13Nu voi
rupe însă toată împărăţia; voi lăsa o seminţie
fiului tău, din pricina robului Meu David și din pricina Ierusalimului, pe
care l-am ales.”
Vrăjmășia lui Hadad și Rezon
14Domnul
a ridicat un vrăjmaș lui Solomon: pe Hadad, Edomitul, din neamul împărătesc al Edomului. 15Pe vremea când a bătut David Edomul
, Ioab, căpetenia oștirii, suindu-se să îngroape morţii, a ucis toată partea
bărbătească din Edom; 16a rămas acolo șase luni cu tot Israelul, până ce a nimicit toată partea bărbătească. 17Atunci, Hadad a fugit cu niște edomiţi, slujitori ai tatălui său, și s-a dus în Egipt. Hadad era încă un băiat pe atunci. 18Plecând din Madian, s-au dus la Paran, au luat cu ei niște oameni din Paran și au ajuns în Egipt, la Faraon, împăratul Egiptului. Faraon a dat o casă lui Hadad, i-a purtat grijă de mâncare și i-a dat moșii. 19Hadad a căpătat trecere înaintea lui Faraon până acolo încât Faraon i-a dat de nevastă pe sora nevestei lui, sora împărătesei Tahpenes. 20Sora Tahpenesei i-a născut pe fiul său Ghenubat. Tahpenes l-a înţărcat în casa lui Faraon; și Ghenubat a fost în casa lui Faraon, în mijlocul copiilor lui Faraon. 21Când a auzit
Hadad, în Egipt, că David a adormit cu părinţii lui și că Ioab, căpetenia oștirii, murise, a zis lui Faraon: „Lasă-mă să mă duc în ţara mea.” 22Și Faraon i-a zis: „Ce-ţi lipsește la mine, de dorești să te duci în ţara ta?” El a răspuns: „Nimic, dar lasă-mă să plec.” 23Dumnezeu a ridicat un alt vrăjmaș lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la stăpânul său Hadadezer
11:23 Sau: Hadarezer., împăratul din Ţoba. 24El strânsese niște oameni la el și se făcuse capul cetei când
10:8,18
a măcelărit David oștile stăpânului său. S-au dus la Damasc și s-au așezat acolo și au domnit la Damasc. 25El a fost un vrăjmaș al lui Israel în tot timpul vieţii lui Solomon, în același timp când îi făcea rău Hadad și ura pe Israel. El a împărăţit peste Siria.
Prorocul Ahia vestește lui Ieroboam dezbinarea
26Și Ieroboam
, slujitorul lui Solomon, a ridicat mâna împotriva împăratului. El era fiul lui Nebat, efratit din Ţereda, și avea ca mamă pe o văduvă numită Ţerua. 27Iată cu ce prilej a ridicat
el mâna împotriva împăratului. Solomon
zidea Milo și închidea spărturile cetăţii tatălui său, David. 28Ieroboam era tare și viteaz; și Solomon, văzând pe tânărul acesta la lucru, i-a dat privegherea peste toţi oamenii de corvoadă din casa lui Iosif. 29În vremea aceea, Ieroboam, ieșind din Ierusalim, a fost întâlnit pe drum de prorocul Ahia
din Silo, îmbrăcat cu o haină nouă. Erau amândoi singuri pe câmp. 30Ahia a apucat haina nouă pe care o avea pe el, a rupt-o
24:5
în douăsprezece bucăţi 31și a zis lui Ieroboam: „Ia-ţi zece bucăţi! Căci așa vorbește
Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi rupe împărăţia din mâna lui Solomon și-ţi voi da zece seminţii. 32Dar el va avea o seminţie, din pricina robului Meu David și din pricina Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o din toate seminţiile lui Israel. 33Și aceasta, pentru că
M-au părăsit și s-au închinat înaintea Astarteei, zeiţa sidonienilor, înaintea lui Chemoș, dumnezeul Moabului, și înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, și pentru că n-au umblat în căile Mele, ca să facă ce este drept înaintea Mea și să păzească legile și poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl lui Solomon. 34Nu voi lua din mâna lui toată împărăţia, căci îl voi ţine domn în tot timpul vieţii lui, pentru robul Meu David, pe care l-am ales și care a păzit poruncile și legile Mele. 35Dar
voi lua împărăţia din mâna fiului său și-ţi voi da zece seminţii din ea; 36voi lăsa o seminţie fiului său, pentru ca robul Meu David
să aibă totdeauna o lumină înaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o să pun în ea Numele Meu. 37Pe tine te voi lua și vei domni peste tot ce-ţi va dori sufletul, vei fi împăratul lui Israel. 38Dacă vei asculta de tot ce-ţi voi porunci, dacă vei umbla în căile Mele și dacă vei face ce este drept înaintea Mea, păzind legile și poruncile Mele, cum a făcut robul Meu David, voi fi
cu tine, îţi voi
zidi o casă trainică, așa cum am zidit lui David, și-ţi voi da ţie pe Israel. 39Voi smeri prin aceasta sămânţa lui David, dar nu pentru totdeauna.’” 40Solomon a căutat să omoare pe Ieroboam. Și Ieroboam s-a sculat și a fugit în Egipt, la Șișac, împăratul Egiptului; a locuit în Egipt până la moartea lui Solomon.
Moartea lui Solomon
41Celelalte
fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el și înţelepciunea lui nu sunt scrise oare în cartea faptelor lui Solomon? 42Solomon a domnit patruzeci de ani
la Ierusalim peste tot Israelul. 43Apoi Solomon a adormit
cu părinţii lui și a fost îngropat în cetatea tatălui său David. În locul lui a domnit fiul său Roboam
.
ÎMPĂRAŢII LUI IUDA
ȘI ÎMPĂRAŢII LUI ISRAEL, DE LA DEZBINAREA ÎMPĂRĂŢIEI PÂNĂ LA IOSAFAT, ÎMPĂRATUL LUI IUDA, ȘI AHAB, ÎMPĂRATUL LUI ISRAEL
CAPITOLELE 12—22
(2 Cronici 10—20. Osea 4:15,17; 6:10,11.)
Dezbinarea împărăţiei
121Roboam
s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat. 2Când a auzit lucrul acesta, Ieroboam
, fiul lui Nebat, era tot în Egipt
, unde fugise de împăratul Solomon, și în Egipt locuia. 3Au trimis să-l cheme. Atunci, Ieroboam și toată adunarea lui Israel au venit la Roboam și i-au vorbit așa: 4„Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul
; acum, tu ușurează această aspră robie și jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Și îţi vom sluji.” 5El le-a zis: „Duceţi-vă și întoarceţi-vă la mine peste trei zile.” Și poporul a plecat. 6Împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care fuseseră pe lângă tatăl său, Solomon, în timpul vieţii lui și a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?” 7Și iată ce i-au zis ei: „Dacă
vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer și dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îţi vor sluji pe vecie.” 8Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii și s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el și care erau împrejurul lui. 9El a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia, care-mi vorbește așa: ‘Ușurează-ne jugul pe care l-a pus peste noi tatăl tău’?” 10Și iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Să spui așa poporului acestuia care ţi-a vorbit astfel: ‘Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, tu ușurează-ni-l!’ Să le vorbești așa: ‘Degetul meu cel mic va fi mai gros decât coapsele tatălui meu. 11Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu vi-l voi face și mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.’” 12Ieroboam și tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!” 13Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii 14și le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face și mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.” 15Astfel, împăratul n-a ascultat pe popor, căci lucrul acesta a fost cârmuit
de Domnul în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese
Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. 16Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce
parte avem noi cu David? Noi n-avem moștenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide!” Și Israel s-a dus în corturile lui. 17Copiii lui Israel
care locuiau în cetăţile lui Iuda au fost singurii peste care a domnit Roboam. 18Atunci, împăratul Roboam a trimis
la ei pe Adoram, care era mai-mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis cu pietre de tot Israelul și a murit. Și împăratul Roboam s-a grăbit să se suie într-un car, ca să fugă la Ierusalim. 19Astfel s-a dezlipit
Israel de casa lui David până în ziua de azi. 20Tot Israelul, auzind că Ieroboam s-a întors, a trimis să-l cheme în adunare și l-a făcut împărat peste tot Israelul. Seminţia lui Iuda a fost singura
care a mers după casa lui David. 21Roboam
, ajungând la Ierusalim, a strâns toată casa lui Iuda și seminţia lui Beniamin, o sută optzeci de mii de oameni aleși, buni pentru război, ca să lupte împotriva casei lui Israel și s-o aducă înapoi sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon. 22Dar Cuvântul
lui Dumnezeu a vorbit astfel lui Șemaia, omul lui Dumnezeu: 23„Vorbește lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, și întregii case a lui Iuda și a lui Beniamin și celuilalt popor și spune-le: 24‘Așa vorbește Domnul: «Nu vă suiţi și nu faceţi război împotriva fraţilor voștri, copiii lui Israel! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine
s-a întâmplat lucrul acesta.»’” Ei au ascultat de Cuvântul Domnului și s-au întors acasă, după Cuvântul Domnului.
Cei doi viţei de aur
25Ieroboam a zidit Sihemul
pe muntele lui Efraim și a locuit acolo; apoi a ieșit de acolo și a zidit
Penuel. 26Ieroboam a zis în inima sa: „Împărăţia s-ar putea acum să se întoarcă la casa lui David. 27Dacă poporul acesta se va
sui la Ierusalim să aducă jertfe în Casa Domnului, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam, împăratul lui Iuda, și mă vor omorî și se vor întoarce la Roboam, împăratul lui Iuda.” 28După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut
17:16
doi viţei de aur și a zis poporului: „Destul te-ai suit la Ierusalim, Israele! Iată
Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.” 29A așezat unul din acești viţei la Betel
, iar pe celălalt l-a pus în Dan. 30Și fapta aceasta a fost un prilej
de păcătuire. Poporul se ducea să se închine înaintea unuia din viţei până la
Dan. 31Ieroboam a făcut o casă
de înălţimi și a pus
preoţi luaţi din tot poporul, care nu făceau parte din fiii lui Levi. 32A rânduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea
care se prăznuia în Iuda, și a adus jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel, ca să se aducă jertfe viţeilor pe care-i făcuse el. A pus
în slujbă la Betel pe preoţii înălţimilor ridicate de el. 33Și a jertfit pe altarul pe care-l făcuse la Betel în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, lună pe care o alesese
după bunul lui plac. A hotărât-o ca sărbătoare pentru copiii lui Israel și s-a suit la altar să ardă tămâie
.
Un om al lui Dumnezeu vorbește împotriva altarului
131Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit
din Iuda la Betel, trimis de cuvântul Domnului, tocmai pe când stătea
Ieroboam la altar să ardă tămâie. 2El a strigat împotriva altarului, după cuvântul Domnului, și a zis: „Altarule! Altarule! Așa vorbește Domnul: ‘Iată că se va naște un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia
; el va înjunghia pe tine pe preoţii înălţimilor care ard tămâie pe tine, și pe tine se vor arde oseminte omenești!’” 3Și în aceeași zi a dat un
semn zicând: „Acesta este semnul care arată că Domnul a vorbit: Altarul se va despica și cenușa de pe el se va vărsa.” 4Când a auzit împăratul cuvântul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mâna de pe altar, zicând: „Prindeţi-l!” Și mâna pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui s-a uscat și n-a putut s-o întoarcă înapoi. 5Altarul s-a despicat și cenușa de pe el s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu cuvântul Domnului. 6Atunci, împăratul a luat cuvântul și a zis omului lui Dumnezeu: „Roagă-te
9:28
10:17Num. 21:7Fapte 8:24Iac. 5:16
Domnului Dumnezeului tău și cere-I să-mi pot trage mâna înapoi.” Omul lui Dumnezeu s-a rugat Domnului și împăratul a putut să-și tragă înapoi mâna, care s-a făcut sănătoasă ca mai înainte. 7Împăratul a zis omului lui Dumnezeu: „Intră cu mine în casă, să iei ceva de mâncare, și-ţi voi da
un dar.” 8Omul lui Dumnezeu a zis împăratului: „Jumătate
24:13
din casa ta să-mi dai, și n-aș intra cu tine. Nu voi mânca pâine și nu voi bea apă în locul acesta, 9căci iată ce poruncă mi-a fost dată prin cuvântul Domnului: ‘Să
nu mănânci pâine, nici să nu bei apă și nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.’” 10El a plecat pe un alt drum și nu s-a întors pe drumul pe care venise la Betel.
Omul lui Dumnezeu, omorât de un leu
11În Betel locuia un proroc bătrân. Fiii săi au venit și i-au istorisit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Betel în ziua aceea, precum și cuvintele pe care le spusese împăratului. După ce au istorisit tatălui lor toate, 12el le-a zis: „Pe ce drum a plecat?” Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu care venise din Iuda. 13Și a zis fiilor săi: „Puneţi-mi șaua pe măgar.” I-au pus șaua pe măgar și a încălecat pe el. 14S-a dus după omul lui Dumnezeu și l-a găsit stând sub un stejar. Și i-a zis: „Tu ești omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?” El a răspuns: „Eu sunt.” 15Atunci, el i-a zis: „Vino cu mine acasă și să iei ceva să mănânci.” 16Dar el a răspuns: „Nu pot
nici să mă întorc cu tine, nici să intru la tine. Nu voi mânca pâine și nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta, 17căci mi s-a spus prin cuvântul
Domnului: ‘Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo și nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.’” 18Și el i-a zis: „Și eu sunt proroc ca tine; și un înger mi-a vorbit din partea Domnului și mi-a zis: ‘Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine și să bea apă.’” Îl minţea. 19Omul lui Dumnezeu s-a întors cu el și a mâncat pâine și a băut apă în casa lui. 20Pe când stăteau ei la masă, cuvântul Domnului a vorbit prorocului care-l adusese înapoi. 21Și el a strigat omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: „Așa vorbește Domnul: ‘Pentru că n-ai ascultat porunca Domnului și n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău, 22pentru că te-ai întors și ai mâncat pâine și ai băut apă în locul despre care
îţi spusese: «Să nu mănânci pâine și să nu bei apă acolo», trupul tău mort nu va intra în mormântul părinţilor tăi.’” 23Și, după ce a mâncat pâine și a băut apă prorocul pe care-l întorsese, i-a pus șaua pe măgar. 24Omul lui Dumnezeu a plecat și a fost întâlnit pe drum de un leu
care l-a omorât. Trupul lui mort era întins pe drum; măgarul a rămas lângă el și leul stătea și el lângă trup. 25Și niște oameni care treceau pe acolo au văzut trupul întins în drum și leul stând lângă trup și au spus lucrul acesta la venirea lor în cetatea în care locuia prorocul cel bătrân. 26Când a auzit lucrul acesta, prorocul care întorsese de pe drum pe omul lui Dumnezeu a zis: „Este omul lui Dumnezeu care n-a ascultat de porunca Domnului, și Domnul l-a dat în ghearele leului, care l-a sfâșiat și l-a omorât după cuvântul pe care i-l spusese Domnul.” 27Apoi, îndreptându-se către fiii săi, a zis: „Puneţi-mi șaua pe măgar.” Au pus șaua pe măgar 28și el a plecat. A găsit trupul întins în drum și măgarul și leul stând lângă trup. Leul nu mâncase trupul și nu sfâșiase pe măgar. 29Prorocul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar și l-a adus înapoi; și bătrânul proroc s-a întors în cetate să-l jelească și să-l îngroape. 30I-a pus trupul în mormânt și l-a jelit zicând: „Vai
, frate!” 31După ce l-a îngropat, a zis fiilor săi: „Când voi muri, să mă îngropaţi în mormântul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; să-mi puneţi oasele
lângă oasele lui. 32Căci se
va împlini cuvântul pe care l-a strigat el din partea Domnului împotriva altarului din Betel și împotriva tuturor capiștilor de înălţimi din cetăţile
Samariei.”
Neascultarea lui Ieroboam
33După întâmplarea
aceasta, Ieroboam nu s-a abătut de pe calea lui cea rea. A pus iarăși preoţi pentru înălţimi, luaţi din tot poporul – pe oricine dorea, îl sfinţea preot al înălţimilor. 34Și fapta aceasta a fost
un prilej de păcătuire pentru casa lui Ieroboam și pentru aceasta a fost nimicită
ea și ștearsă de pe faţa pământului.
