161Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Iehu
, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeșa: 2„Eu te-am ridicat
din ţărână și te-am pus mai-mare peste poporul Meu Israel; dar, pentru că ai umblat pe calea
lui Ieroboam și ai făcut pe poporul Meu Israel să păcătuiască, pentru ca să Mă mânii prin păcatele lor, 3iată că voi mătura
pe Baeșa și casa lui și casa ta o voi face ca și casa lui
Ieroboam, fiul lui Nebat. 4Cine
va muri în cetate din casa lui Baeșa va fi mâncat de câini și cine va muri pe câmp dintr-ai lui va fi mâncat de păsările cerului.” 5Celelalte fapte ale lui Baeșa, ce a făcut el și isprăvile lui nu sunt scrise
oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 6Baeșa a adormit cu părinţii săi și a fost îngropat la Tirţa
. Și în locul lui a domnit fiul său Ela. 7Cuvântul Domnului vorbise prin prorocul Iehu
, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeșa și împotriva casei lui, pe de o parte, pentru tot răul pe care-l făcuse sub ochii Domnului, mâniindu-L prin lucrul mâinilor lui și ajungând ca și casa lui Ieroboam, iar pe de alta, pentru că lovise
casa lui Ieroboam.
8În al douăzeci și șaselea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească Ela, fiul lui Baeșa. El a domnit peste Israel la Tirţa. A domnit doi ani. 9Slujitorul său Zimri, care era mai-mare peste jumătate din carele lui, a uneltit
împotriva lui. Ela era la Tirţa chefuind și îmbătându-se în casa lui Arţa, căpetenia casei împăratului la Tirţa. 10Zimri a intrat, l-a lovit și l-a ucis în al douăzeci și șaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Și a domnit el în locul lui. 11Când s-a făcut împărat și a șezut pe scaunul lui de domnie, a omorât toată casa lui Baeșa, n-a lăsat să scape nimeni
din ai lui, nici rudă, nici prieten. 12Zimri a nimicit toată casa lui Baeșa, după
cuvântul pe care-l spusese Domnul împotriva lui Baeșa prin prorocul
Iehu, 13din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârșise Baeșa și fiul său Ela și în care târâseră și pe Israel, mâniind, prin idolii
10:19
lor, pe Domnul Dumnezeul lui Israel. 14Celelalte fapte ale lui Ela și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
15În al douăzeci și șaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, Zimri a domnit șapte zile la Tirţa.
Poporul tăbăra împotriva Ghibetonului
, care era al filistenilor. 16Și poporul a auzit în tabără vestea aceasta: „Zimri a uneltit și chiar a ucis pe împărat!” Și în ziua aceea, tot Israelul a pus în tabără ca împărat al lui Israel pe Omri, căpetenia oștirii. 17Omri și tot Israelul cu el au pornit din Ghibeton și au împresurat Tirţa. 18Zimri, văzând că cetatea este luată, a intrat în cetăţuia casei împăratului și a dat foc casei împăratului peste el. Astfel a murit el 19din pricina păcatelor pe care le săvârșise, făcând ce este rău înaintea Domnului, umblând
pe calea lui Ieroboam, săvârșind păcatele pe care le făcuse Ieroboam și făcând și pe Israel să păcătuiască. 20Celelalte fapte ale lui Zimri și uneltirea pe care a făcut-o el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 21Atunci, poporul lui Israel s-a dezbinat în două părţi: jumătate din popor voia să facă împărat pe Tibni, fiul lui Ghinat, și jumătate era pentru Omri. 22Cei ce urmau pe Omri au biruit pe cei ce urmau pe Tibni, fiul lui Ghinat. Tibni a murit, și Omri a domnit.
23În al treizeci și unulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel Omri. A domnit doisprezece ani. După ce a domnit șase ani la Tirţa, 24a cumpărat de la Șemer muntele Samariei cu doi talanţi de argint, a întărit muntele și a pus cetăţii pe care a zidit-o numele Samaria
, după numele lui Șemer, domnul muntelui. 25Omri
a făcut ce este rău înaintea Domnului și a lucrat mai rău decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui. 26A umblat
în toată calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și s-a dedat la păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel, mâniind prin idolii
lor pe Domnul Dumnezeul lui Israel. 27Celelalte fapte ale lui Omri, ce a făcut el și isprăvile lui nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 28Omri a adormit cu părinţii săi și a fost îngropat la Samaria. Și în locul lui a domnit fiul său Ahab.
29Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească peste Israel în al treizeci și optulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit douăzeci și doi de ani peste Israel la Samaria. 30Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui. 31Și, ca și cum ar fi fost puţin lucru pentru el să se dedea la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de
nevastă și pe Izabela, fata lui Etbaal, împăratul sidoniţilor
, și a
slujit lui Baal și s-a închinat înaintea lui. 32A ridicat un altar lui Baal în templul
lui Baal, pe care l-a zidit la Samaria, 33și a făcut
17:10
21:3Ier. 17:2
un idol Astarteei. Ahab
a făcut mai multe rele decât toţi împăraţii lui Israel care fuseseră înaintea lui, ca să mânie pe Domnul Dumnezeul lui Israel. 34Pe vremea lui, Hiel din Betel a zidit iarăși Ierihonul, i-a pus temeliile cu preţul lui Abiram, întâiul lui născut, și i-a pus porţile cu preţul lui Segub, cel mai tânăr fiu al lui, după
cuvântul pe care-l spusese Domnul prin Iosua, fiul lui Nun.
171Ilie, Tișbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu
este Domnul Dumnezeul lui Israel, al
cărui slujitor sunt, că în
anii aceștia nu
va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.” 2Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe: 3„Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. 4Vei bea apă din pârâu și am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” 5El a plecat și a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus și s-a așezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. 6Corbii îi aduceau pâine și carne dimineaţa și pâine și carne seara și bea apă din pârâu. 7Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.
8Atunci, cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: 9„Scoală-te, du-te la Sarepta
, care ţine de Sidon, și rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” 10Ilie s-a sculat și s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o și a zis: „Du-te și adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.” 11Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou și a zis: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine în mâna ta.” 12Și ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală și puţin untdelemn într-un urcior. Și iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce și voi pregăti ce am pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri.” 13Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te și fă cum ai zis. Numai pregătește-mi întâi mie, cu untdelemnul și făina aceea, o mică turtă și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău. 14Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.’” 15Ea s-a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și multă vreme au avut ce să mănânce ea și familia ei și Ilie. 16Făina din oală n-a scăzut și untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
17După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el. 18Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am
eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea și să-mi omori astfel fiul?” 19El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Și l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus, unde locuia el, și l-a culcat pe patul lui. 20Apoi a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeule, oare atât de mult să mâhnești Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?” 21Și s-a întins
de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!” 22Domnul a ascultat glasul lui Ilie, și sufletul copilului s-a întors în el și a înviat. 23Ilie a luat
copilul, l-a coborât în casă din odaia de sus și l-a dat mamei sale. Și Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.” 24Și femeia a zis lui Ilie: „Cunosc
16:30
acum că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”
181Au trecut multe
zile și cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie în al treilea an: „Du-te și înfăţișează-te înaintea lui Ahab, ca să dau
ploaie pe faţa pământului.” 2Și Ilie s-a dus să se înfăţișeze înaintea lui Ahab.
Era mare foamete în Samaria. 3Și Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai-marele casei lui. Obadia se temea mult de Domnul. 4De aceea, când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peșteră și i-a hrănit cu pâine și cu apă. 5Ahab a zis lui Obadia: „Haidem prin ţară, pe la toate izvoarele de apă și pe la toate pâraiele; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viaţa cailor și catârilor și să n-avem nevoie să omorâm vitele.” 6Și-au împărţit ţara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, și Obadia a plecat singur pe un alt drum. 7Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu faţa la pământ și a zis: „Tu ești, domnul meu Ilie?” 8El i-a răspuns: „Eu sunt; du-te și spune stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie!’” 9Și Obadia a zis: „Ce păcat am săvârșit eu ca să dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare? 10Viu este Domnul că n-a rămas popor sau împărăţie unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute și, când se spunea că nu ești acolo, punea pe împărăţia și poporul acela să jure că nu te-au găsit. 11Și acum zici: ‘Du-te și spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ 12Și apoi, când voi pleca de la tine, Duhul
Domnului te va duce nu știu unde. Dacă m-aș duce să dau de știre lui Ahab și nu te-ar găsi, mă va omorî. Și totuși robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui. 13Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe prorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de proroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peșteră, și i-am hrănit cu pâine și cu apă? 14Și acum tu zici: ‘Du-te și spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ El mă va ucide.” 15Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul oștirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfăţișa înaintea lui Ahab.”
16Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înștiinţat despre lucrul acesta. Și Ahab s-a dus înaintea lui Ilie. 17Abia l-a zărit Ahab pe Ilie și i-a zis: „Tu ești
acela care nenorocești pe
Israel?” 18Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă
aţi părăsit poruncile Domnului și v-aţi dus după baali. 19Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel
, pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal și pe cei patru sute
de proroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei.” 20Ahab a trimis soli la toţi copiii lui Israel și a strâns
pe proroci la muntele Carmel. 21Atunci, Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până
când vreţi să șchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El, iar dacă este Baal, mergeţi
după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. 22Și Ilie a zis poporului: „Eu singur
am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci
ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. 23Să ni se dea doi junci. Ei să-și aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi și să-l pună pe lemne fără să pună foc. Și eu voi pregăti celălalt junc și-l voi pune pe lemne fără să pun foc. 24Apoi, voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, și eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin
foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Și tot poporul a răspuns și a zis: „Bine!” 25Ilie a zis prorocilor lui Baal: „Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi întâi, căci sunteţi mai mulţi, și chemaţi numele dumnezeului vostru, dar să nu puneţi foc.” 26Ei au luat juncul pe care li l-au dat și l-au pregătit. Și au chemat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas
12:2
, nici răspuns. Și săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. 27La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei și a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândește la ceva sau are treabă sau este în călătorie sau poate că doarme și se va trezi.” 28Ei au strigat tare și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi
cu săbiile și cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei. 29Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas
, nici răspuns, nici semn de luare aminte. 30Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Tot
poporul s-a apropiat de el. Și Ilie a dres altarul Domnului, care fusese sfărâmat. 31A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel
35:102 Împ. 17:34
îţi va fi numele”, 32și a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un șanţ, în care încăpeau două măsuri de sămânţă. 33A așezat
apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăţi și l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleţi patru vedre cu apă și vărsaţi-le
pe arderea-de-tot și pe lemne.” Și au făcut așa. 34Apoi a zis: „Mai faceţi lucrul acesta o dată.” Și l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceţi-l și a treia oară.” Și l-au făcut și a treia oară. 35Apa curgea în jurul altarului și au umplut
cu apă și șanţul. 36În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat și a zis: „Doamne, Dumnezeul
lui Avraam, Isaac și Israel! Fă să se
știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău și că toate aceste lucruri le-am făcut
după porunca Ta. 37Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu și să le întorci astfel inima spre bine!” 38Atunci a căzut foc
de la Domnul și a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele și pământul și a supt și apa care era în șanţ. 39Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ și au zis: „Domnul
este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” 40„Puneţi
mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Și au pus mâna pe ei. Ilie i-a coborât la pârâul Chison și i-a înjunghiat
18:20
acolo.
41Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă și bea, căci se aude vuiet de ploaie.” 42Ahab s-a suit să mănânce și să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului și, plecându-se
la pământ, s-a așezat cu faţa între genunchi 43și a zis slujitorului său: „Suie-te și uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat și a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de șapte ori: „Du-te iarăși.” 44A șaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te și spune lui Ahab: ‘Înhamă și coboară-te, ca să nu te oprească ploaia.’” 45Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul și a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car și a plecat la Izreel. 46Și mâna Domnului a venit peste Ilie, care și-a încins
9:1
mijlocul și a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.