Prorocul Ilie
171Ilie, Tișbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu
este Domnul Dumnezeul lui Israel, al
cărui slujitor sunt, că în
anii aceștia nu
va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.” 2Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe: 3„Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. 4Vei bea apă din pârâu și am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” 5El a plecat și a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus și s-a așezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. 6Corbii îi aduceau pâine și carne dimineaţa și pâine și carne seara și bea apă din pârâu. 7Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.
Văduva din Sarepta
8Atunci, cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: 9„Scoală-te, du-te la Sarepta
, care ţine de Sidon, și rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” 10Ilie s-a sculat și s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o și a zis: „Du-te și adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.” 11Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou și a zis: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine în mâna ta.” 12Și ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală și puţin untdelemn într-un urcior. Și iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce și voi pregăti ce am pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri.” 13Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te și fă cum ai zis. Numai pregătește-mi întâi mie, cu untdelemnul și făina aceea, o mică turtă și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău. 14Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.’” 15Ea s-a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și multă vreme au avut ce să mănânce ea și familia ei și Ilie. 16Făina din oală n-a scăzut și untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
Învierea fiului văduvei
17După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el. 18Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am
eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea și să-mi omori astfel fiul?” 19El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Și l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus, unde locuia el, și l-a culcat pe patul lui. 20Apoi a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeule, oare atât de mult să mâhnești Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?” 21Și s-a întins
de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!” 22Domnul a ascultat glasul lui Ilie, și sufletul copilului s-a întors în el și a înviat. 23Ilie a luat
copilul, l-a coborât în casă din odaia de sus și l-a dat mamei sale. Și Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.” 24Și femeia a zis lui Ilie: „Cunosc
16:30
acum că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”