DOMNIA LUI SOLOMON
CAPITOLELE 1—11
(2 Cronici 1—9. 2 Samuel 7:12-15. Psalmul 89.)
Bătrâneţea lui David
11Împăratul David era bătrân, înaintat în vârstă; îl acopereau cu haine și nu se putea încălzi. 2Slujitorii lui i-au zis: „Să se caute pentru domnul împăratul o fată fecioară; ea să stea înaintea împăratului, să-l îngrijească și să se culce la sânul tău, și domnul meu împăratul se va încălzi.” 3Au căutat în tot ţinutul lui Israel o fată tânără și frumoasă și au găsit pe Abișag, Sunamita
, pe care au adus-o la împărat. 4Această fată era foarte frumoasă. Ea a îngrijit pe împărat și i-a slujit, dar împăratul nu s-a împreunat cu ea.
Adonia vrea să ia scaunul de domnie
5Adonia
, fiul Haghitei, s-a sumeţit până acolo încât a zis: „Eu voi fi împărat!” Și și-a pregătit
care și călăreţi și cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. 6Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui zicând: „Pentru ce faci așa?” Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip și se născuse după
Absalom. 7El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, și cu preotul
Abiatar, și aceștia au trecut de
partea lui. 8Dar preotul Ţadoc, Benaia, fiul lui Iehoiada, prorocul Natan, Șimei
, Rei și vitejii
lui David n-au fost cu Adonia. 9Adonia a tăiat oi, boi și viţei grași lângă piatra lui Zohelet, care este lângă En-Roguel, și a poftit pe toţi fraţii lui, fiii împăratului, și pe toţi bărbaţii lui Iuda din slujba împăratului. 10Dar n-a poftit pe prorocul Natan, nici pe Benaia, nici pe viteji, nici pe fratele său Solomon.
Bat-Șeba, la David
11Atunci, Natan a zis Bat-Șebei, mama lui Solomon: „N-ai auzit că Adonia, fiul Haghitei
, s-a făcut împărat fără să știe domnul nostru David? 12Vino dar acum și-ţi voi da un sfat, ca să-ţi scapi viaţa ta și viaţa fiului tău Solomon. 13Du-te, intră la împăratul David și spune-i: ‘Împărate, domnul meu, n-ai jurat tu roabei tale zicând: «Fiul tău Solomon
va împărăţi după mine și va ședea pe scaunul meu de domnie»? Pentru ce dar împărăţește Adonia?’ 14Și, în timp ce tu vei vorbi cu împăratul, eu însumi voi intra după tine și-ţi voi întări cuvintele.” 15Bat-Șeba s-a dus în odaia împăratului. El era foarte bătrân; și Abișag, Sunamita, îi slujea. 16Bat-Șeba s-a plecat și s-a închinat înaintea împăratului. Și împăratul a zis: „Ce vrei?” 17Ea i-a răspuns: „Domnul meu, tu ai jurat
roabei tale pe Domnul Dumnezeul tău, zicând: ‘Solomon, fiul tău, va împărăţi după mine și va ședea pe scaunul meu de domnie.’ 18Și acum, iată că Adonia împărăţește! Și tu nu știi, împărate, domnul meu! 19El a
înjunghiat boi, viţei grași și oi în mare număr și a poftit pe toţi fiii împăratului, pe preotul Abiatar și pe Ioab, căpetenia oștirii, dar pe robul tău Solomon nu l-a poftit. 20Împărate, domnul meu, tot Israelul are ochii îndreptaţi spre tine, ca să-i faci cunoscut cine va ședea pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el. 21Și, când împăratul, domnul meu, va fi culcat
împreună cu părinţii săi, se va întâmpla că eu și fiul meu Solomon vom fi priviţi ca niște vinovaţi.” 22Pe când încă vorbea ea cu împăratul, iată că a sosit prorocul Natan. 23Au dat de știre împăratului și au zis: „Iată că a venit prorocul Natan!” El a intrat înaintea împăratului și s-a închinat înaintea împăratului cu faţa până la pământ. 24Și Natan a zis: „Împărate, domnul meu, oare tu ai zis: ‘Adonia va împărăţi după mine și va ședea pe scaunul meu de domnie’? 25Căci el s-a
coborât astăzi, a tăiat boi, viţei grași și oi în mare număr și a poftit pe toţi fiii împăratului, pe căpeteniile oștirii și pe preotul Abiatar. Și ei mănâncă și beau înaintea lui și zic: ‘Trăiască împăratul Adonia!’ 26Dar nu m-a poftit nici pe mine, care sunt robul tău, nici pe preotul Ţadoc, nici pe Benaia, fiul lui Iehoiada, nici pe robul tău Solomon. 27Oare din porunca domnului meu, împăratul, are loc lucrul acesta și fără să fi făcut cunoscut robului tău cine are să se suie pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el?” 28Împăratul David a răspuns: „Chemaţi-mi pe Bat-Șeba.” Ea a intrat și s-a înfăţișat înaintea împăratului. 29Și împăratul a jurat și a zis: „Viu
este Domnul, care m-a izbăvit din toate necazurile, 30că, așa
cum am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, zicând: ‘Fiul tău Solomon va împărăţi după mine și va ședea pe scaunul meu de domnie în locul meu’, așa voi face azi.” 31Bat-Șeba s-a plecat cu faţa la pământ și s-a închinat înaintea împăratului. Și a zis: „Trăiască
pe vecie domnul meu, împăratul David!”
Solomon, împărat
32Împăratul David a zis: „Chemaţi-mi pe preotul Ţadoc, pe prorocul Natan și pe Benaia, fiul lui Iehoiada.” Ei au intrat și s-au înfăţișat înaintea împăratului. 33Și împăratul le-a zis: „Luaţi
cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneţi pe fiul meu Solomon călare pe catârul meu și coborâţi-l la
Ghihon. 34Acolo, preotul Ţadoc și prorocul Natan să-l
16:3,122 Sam. 2:4
5:32 Împ. 9:3
11:12
ungă împărat peste Israel. Să sunaţi
11:14
din trâmbiţă și să ziceţi: ‘Trăiască împăratul Solomon!’ 35Să vă suiţi apoi după el, ca să vină să se așeze pe scaunul meu de domnie și să împărăţească în locul meu. Căci porunca mea este ca el să fie căpetenia lui Israel și Iuda.” 36Benaia, fiul lui Iehoiada, a răspuns împăratului: „Amin! Așa să vrea Domnul Dumnezeul domnului meu, împăratul. 37Domnul să fie cu Solomon cum
a fost cu domnul meu, împăratul, ca să-și înalţe
scaunul de domnie mai presus de scaunul de domnie al domnului meu, împăratul David!” 38Atunci, preotul Ţadoc s-a coborât împreună cu prorocul Natan, cu Benaia
23:20-23
, fiul lui Iehoiada, cu cheretiţii și peletiţii; au pus pe Solomon călare pe catârul împăratului David și l-au dus la Ghihon. 39Preotul Ţadoc a luat cornul cu untdelemn
din cort și a uns
pe Solomon. Au sunat din trâmbiţă, și tot
poporul a zis: „Trăiască împăratul Solomon!” 40Tot poporul s-a suit după el și poporul cânta din fluier și se desfăta cu mare bucurie; se clătina pământul de strigătele lor.
Adonia aude
41Zvonul acesta a ajuns până la Adonia și la toţi cei poftiţi care erau cu el tocmai în clipa când sfârșeau de mâncat. Ioab, auzind sunetul trâmbiţei, a zis: „Ce este cu vuietul acesta de care răsună cetatea?” 42Pe când vorbea el încă, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Și Adonia a zis: „Apropie-te, că ești un om
viteaz și aduci vești bune.” 43„Da”, a răspuns Ionatan lui Adonia, „domnul nostru împăratul David a făcut împărat pe Solomon. 44A trimis cu el pe preotul Ţadoc, pe prorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe cheretiţi și peletiţi și l-au pus călare pe catârul împăratului. 45Preotul Ţadoc și prorocul Natan l-au uns împărat la Ghihon. De acolo s-au suit veselindu-se și cetatea a fost pusă în mișcare: acesta este vuietul pe care l-aţi auzit. 46Solomon s-a și așezat
pe scaunul de domnie al împăratului. 47Și slujitorii împăratului au venit să binecuvânteze pe domnul nostru împăratul David, zicând: ‘Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai
vestit decât numele tău și el să-și înalţe scaunul de domnie mai presus de scaunul tău de domnie!’ Și împăratul s-a închinat
pe patul său. 48Iată ce a zis și împăratul: ‘Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care mi-a dat
astăzi un urmaș pe scaunul meu de domnie și mi-a îngăduit să-l văd!’” 49Toţi cei poftiţi de Adonia s-au umplut de spaimă; s-au sculat și au plecat care încotro. 50Adonia s-a temut de Solomon; s-a sculat și el, a plecat și s-a apucat
de coarnele altarului. 51Au venit și au spus lui Solomon: „Iată că Adonia se teme de împăratul Solomon și s-a apucat de coarnele altarului zicând: ‘Să-mi jure împăratul Solomon azi că nu va omorî pe robul său cu sabia!’” 52Solomon a zis: „Dacă va fi om cinstit, un
păr din cap nu-i va cădea la pământ, dar, dacă se va găsi răutate în el, va muri.” 53Și împăratul Solomon a trimis niște oameni care l-au coborât de pe altar. El a venit și s-a închinat înaintea împăratului Solomon, și Solomon i-a zis: „Du-te acasă.”
Învăţăturile date lui Solomon la moarte
21David se apropia de clipa
morţii și a dat îndrumări fiului său Solomon, zicând: 2„Eu
plec pe calea pe care merge toată lumea. Întărește-te
și fii om! 3Păzește poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și învăţăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbutești
în tot ce vei face și oriîncotro te vei întoarce 4și pentru ca Domnul să împlinească
următoarele cuvinte, pe care le-a rostit pentru mine: ‘Dacă
fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblând
cu credincioșie înaintea Mea din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit
niciodată de un urmaș pe scaunul de domnie al lui Israel.’ 5Știi ce mi-a făcut
18:5,12,14
19:5-7
Ioab, fiul Ţeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oștirii lui Israel, lui Abner
, fiul lui Ner, și lui Amasa
, fiul lui Ieter. I-a omorât; a vărsat în timp de pace sânge de război și a pus sângele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc și pe încălţămintea din picioare. 6Fă după înţelepciunea
ta și să nu lași ca perii lui cei albi să se coboare în pace în Locuinţa morţilor. 7Să te porţi cu bunăvoinţă cu fiii lui Barzilai
, Galaaditul, și ei să mănânce
19:28
la masă cu tine, căci tot așa s-au purtat și ei
cu mine, ieșindu-mi înainte când fugeam de fratele tău Absalom. 8Iată că ai lângă tine pe Șimei
, fiul lui Ghera, Beniamitul, din Bahurim. El a rostit împotriva mea mari blesteme în ziua când mă duceam la Mahanaim. Dar s-a coborât înaintea
mea la Iordan și i-am jurat
pe Domnul zicând: ‘Nu te voi omorî cu sabia.’ 9Acum, tu să nu-l lași nepedepsit
, căci ești un om înţelept și știi cum trebuie să te porţi cu el. Să-i cobori perii albi însângeraţi
44:31
în Locuinţa morţilor.” 10David a adormit
cu părinţii lui și a fost îngropat în cetatea
lui David. 11Vremea cât a împărăţit
David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a împărăţit șapte ani, iar la Ierusalim a împărăţit treizeci și trei de ani. 12Solomon a șezut
pe scaunul de domnie al tatălui său David, și împărăţia lui s-a întărit foarte mult.
Solomon omoară pe Adonia
13Adonia, fiul Haghitei, s-a dus la Bat-Șeba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: „Vii
cu gânduri pașnice?” El a răspuns: „Da.” 14Și a adăugat: „Am să-ţi spun o vorbă.” Ea a zis: „Vorbește!” 15Și el a zis: „Știi că împărăţia era
a mea și că tot Israelul își îndrepta privirile spre mine ca să fiu împărat. Dar împărăţia s-a întors și a căzut fratelui meu, pentru că Domnul i-a
28:5-7Prov. 21:30Dan. 2:21
dat-o. 16Acum îţi cer un lucru: nu-ţi întoarce faţa!” Ea i-a răspuns: „Vorbește!” 17Și el a zis: „Spune, te rog, împăratului Solomon – căci nu se poate să nu te asculte – să-mi dea de nevastă pe
Abișag, Sunamita.” 18Bat-Șeba a zis: „Bine! Voi vorbi împăratului pentru tine.” 19Bat-Șeba s-a dus la împăratul Solomon să-i vorbească pentru Adonia. Împăratul s-a sculat s-o întâmpine, s-a închinat
înaintea ei și a șezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama împăratului și ea a șezut
la dreapta lui. 20Apoi a zis: „Am să-ţi fac o mică rugăminte: să mă asculţi!” Și împăratul i-a zis: „Cere, mamă, căci te voi asculta.” 21Ea a zis: „Abișag, Sunamita, să fie dată de nevastă fratelui tău Adonia.” 22Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: „Pentru ce ceri numai pe Abișag, Sunamita, pentru Adonia? Cere și împărăţia pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine – pentru el, pentru preotul Abiatar
și pentru Ioab, fiul Ţeruiei.” 23Atunci, împăratul a jurat pe Domnul zicând: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată
asprimea dacă nu-l vor costa viaţa pe Adonia cuvintele acestea! 24Acum, viu este Domnul, care m-a întărit și m-a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David și care mi-a făcut o casă după făgăduinţa
Lui, că astăzi va muri Adonia!” 25Și împăratul Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit, și Adonia a murit.
Abiatar, scos din slujbă
26Împăratul a zis apoi preotului Abiatar: „Du-te la Anatot
, la moșiile tale, căci ești vrednic de moarte, dar nu te voi omorî azi, pentru că ai purtat
chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David și pentru că ai luat
parte la toate suferinţele tatălui meu.” 27Astfel, Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să împlinească
cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo.
Omorârea lui Ioab
28Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, care luase partea
lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom. Și Ioab a fugit la cortul Domnului și s-a apucat
de coarnele altarului. 29Au dat de știre împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului și că este la altar. Și Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Du-te și lovește-l!” 30Benaia a ajuns la cortul Domnului și a zis lui Ioab: „Ieși, căci așa poruncește împăratul!” Dar el a răspuns: „Nu! Vreau să mor aici.” Benaia a spus lucrul acesta împăratului, zicând: „Așa a vorbit Ioab și așa mi-a răspuns.” 31Împăratul a zis lui Benaia: „Fă
cum a zis, lovește-l și îngroapă-l; și ia
21:8,9
astfel de peste mine și de peste casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab fără temei. 32Domnul va face ca sângele lui să cadă
asupra capului lui, pentru că a lovit pe doi bărbaţi mai drepţi și mai buni
decât el și i-a ucis cu sabia, fără să fi știut tatăl meu David: pe Abner
, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui Israel, și pe Amasa
, fiul lui Ieter, căpetenia oștirii lui Iuda. 33Sângele lor să cadă peste capul lui Ioab și peste capul urmașilor
lui pentru totdeauna, dar David
, sămânţa lui, casa lui și scaunul lui de domnie să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului.” 34Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a suit, a lovit pe Ioab și l-a omorât. El a fost îngropat în casa lui, în pustie. 35Împăratul a pus în fruntea oștirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui Ioab, iar în locul lui Abiatar
a pus pe preotul Ţadoc
24:3
.
Omorârea lui Șimei
36Împăratul a chemat pe Șimei
și i-a zis: „Zidește-ţi o casă la Ierusalim: să locuiești în ea și să nu ieși din ea ca să te duci într-o parte sau alta. 37Să știi bine că, în ziua când vei ieși și vei trece pârâul
Chedron, vei muri. Atunci, sângele
tău va cădea asupra capului tău.” 38Șimei a răspuns împăratului: „Bine! Robul tău va face cum spune domnul meu împăratul.” Și Șimei a locuit multă vreme la Ierusalim. 39După trei ani, s-a întâmplat că doi slujitori ai lui Șimei au fugit la Achiș
, fiul lui Maaca, împăratul Gatului. Au dat de știre lui Șimei zicând: „Iată că slujitorii tăi sunt la Gat.” 40Șimei s-a sculat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Gat, la Achiș, să-și caute slujitorii. Șimei s-a dus și și-a adus înapoi slujitorii din Gat. 41Au dat de veste lui Solomon că Șimei a plecat din Ierusalim la Gat și că s-a întors. 42Împăratul a chemat pe Șimei și i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul și nu ţi-am spus eu hotărât: ‘Să știi că vei muri în ziua când vei ieși să te duci într-o parte sau alta’? Și nu mi-ai răspuns tu: ‘Bine, am înţeles’? 43Pentru ce atunci n-ai ascultat de jurământul Domnului și de porunca pe care ţi-o dădusem?” 44Și împăratul a zis lui Șimei: „Știi înăuntrul inimii tale tot
răul pe care l-ai făcut tatălui meu David; Domnul
a întors răutatea ta asupra capului tău. 45Dar împăratul Solomon va fi binecuvântat și scaunul
de domnie al lui David va fi întărit pe vecie înaintea Domnului.” 46Și împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieșit și a lovit pe Șimei, și Șimei a murit.
Astfel, împărăţia
s-a întărit în mâinile lui Solomon.
Căsătoria lui Solomon. Visul lui
31Solomon
s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon și a adus-o în cetatea
lui David până și-a isprăvit de zidit casa
lui, Casa
Domnului și zidul
dimprejurul Ierusalimului. 2Poporul
nu aducea jertfe decât pe înălţimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului. 3Solomon iubea
30:16,20Ps. 31:23Rom. 8:281 Cor. 8:3
pe Domnul și se ţinea
de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe și tămâie pe înălţimi. 4Împăratul s-a dus
la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci
era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi-de-tot pe altar. 5La Gabaon
, Domnul S-a arătat în vis
2:13,19
lui Solomon noaptea și Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.” 6Solomon
a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla
înaintea Ta în credincioșie, în dreptate și în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoinţă și i-ai dat un fiu
care șade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi. 7Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David, și eu nu sunt decât un tânăr
, nu sunt încercat
. 8Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai
ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici
15:5
numărat, din pricina mulţimii lui. 9Dă dar
robului Tău o inimă pricepută, ca să judece
pe poporul Tău, să deosebească
binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta așa de mare la număr!” 10Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului. 11Și Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri
pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmașilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, 12voi
face după cuvântul tău. Îţi voi
da o inimă înţeleaptă și pricepută, așa cum n-a fost nimeni înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine. 13Mai mult, îţi voi da
și ce n-ai cerut: bogăţii
și slavă, așa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine. 14Și, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile și poruncile Mele, cum
a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi
zilele.” 15Solomon s-a
deșteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim și s-a înfăţișat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi-de-tot și jertfe de mulţumire și a dat un ospăţ
tuturor slujitorilor lui.
Judecata lui Solomon
16Atunci au venit două femei curve la împărat și s-au înfăţișat
înaintea lui. 17Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu și femeia aceasta locuiam în aceeași casă și am născut lângă ea în casă. 18După trei zile, femeia aceasta a născut și ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă. 19Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el. 20Ea s-a sculat pe la mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, și l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu. 21Dimineaţa, m-am sculat să dau ţâţă copilului, și iată că era mort. M-am uitat cu luare aminte la el dimineaţa, și iată că nu era fiul meu pe care-l născusem.” 22Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău e cel mort.” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Așa au vorbit ele înaintea împăratului. 23Împăratul a zis: „Una zice: ‘Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.’ Și cealaltă zice: ‘Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.’” 24Apoi a adăugat: „Aduceţi-mi o sabie.” Au adus o sabie înaintea împăratului. 25Și împăratul a zis: „Tăiaţi în două copilul cel viu și daţi o jumătate uneia și o jumătate celeilalte.” 26Atunci, femeia al cărei copil era viu a simţit că i
se rupe inima pentru copil și a zis împăratului: „Ah, domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu și nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiaţi-l!” 27Și împăratul, luând cuvântul, a zis: „Daţi celei dintâi copilul cel viu și nu-l omorâţi. Ea este mama lui.” 28Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Și s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea
lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.
