Învăţăturile date lui Solomon la moarte
21David se apropia de clipa
morţii și a dat îndrumări fiului său Solomon, zicând: 2„Eu
plec pe calea pe care merge toată lumea. Întărește-te
și fii om! 3Păzește poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și învăţăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbutești
în tot ce vei face și oriîncotro te vei întoarce 4și pentru ca Domnul să împlinească
următoarele cuvinte, pe care le-a rostit pentru mine: ‘Dacă
fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblând
cu credincioșie înaintea Mea din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit
niciodată de un urmaș pe scaunul de domnie al lui Israel.’ 5Știi ce mi-a făcut
18:5,12,14
19:5-7
Ioab, fiul Ţeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oștirii lui Israel, lui Abner
, fiul lui Ner, și lui Amasa
, fiul lui Ieter. I-a omorât; a vărsat în timp de pace sânge de război și a pus sângele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc și pe încălţămintea din picioare. 6Fă după înţelepciunea
ta și să nu lași ca perii lui cei albi să se coboare în pace în Locuinţa morţilor. 7Să te porţi cu bunăvoinţă cu fiii lui Barzilai
, Galaaditul, și ei să mănânce
19:28
la masă cu tine, căci tot așa s-au purtat și ei
cu mine, ieșindu-mi înainte când fugeam de fratele tău Absalom. 8Iată că ai lângă tine pe Șimei
, fiul lui Ghera, Beniamitul, din Bahurim. El a rostit împotriva mea mari blesteme în ziua când mă duceam la Mahanaim. Dar s-a coborât înaintea
mea la Iordan și i-am jurat
pe Domnul zicând: ‘Nu te voi omorî cu sabia.’ 9Acum, tu să nu-l lași nepedepsit
, căci ești un om înţelept și știi cum trebuie să te porţi cu el. Să-i cobori perii albi însângeraţi
44:31
în Locuinţa morţilor.” 10David a adormit
cu părinţii lui și a fost îngropat în cetatea
lui David. 11Vremea cât a împărăţit
David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a împărăţit șapte ani, iar la Ierusalim a împărăţit treizeci și trei de ani. 12Solomon a șezut
pe scaunul de domnie al tatălui său David, și împărăţia lui s-a întărit foarte mult.
Solomon omoară pe Adonia
13Adonia, fiul Haghitei, s-a dus la Bat-Șeba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: „Vii
cu gânduri pașnice?” El a răspuns: „Da.” 14Și a adăugat: „Am să-ţi spun o vorbă.” Ea a zis: „Vorbește!” 15Și el a zis: „Știi că împărăţia era
a mea și că tot Israelul își îndrepta privirile spre mine ca să fiu împărat. Dar împărăţia s-a întors și a căzut fratelui meu, pentru că Domnul i-a
28:5-7Prov. 21:30Dan. 2:21
dat-o. 16Acum îţi cer un lucru: nu-ţi întoarce faţa!” Ea i-a răspuns: „Vorbește!” 17Și el a zis: „Spune, te rog, împăratului Solomon – căci nu se poate să nu te asculte – să-mi dea de nevastă pe
Abișag, Sunamita.” 18Bat-Șeba a zis: „Bine! Voi vorbi împăratului pentru tine.” 19Bat-Șeba s-a dus la împăratul Solomon să-i vorbească pentru Adonia. Împăratul s-a sculat s-o întâmpine, s-a închinat
înaintea ei și a șezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama împăratului și ea a șezut
la dreapta lui. 20Apoi a zis: „Am să-ţi fac o mică rugăminte: să mă asculţi!” Și împăratul i-a zis: „Cere, mamă, căci te voi asculta.” 21Ea a zis: „Abișag, Sunamita, să fie dată de nevastă fratelui tău Adonia.” 22Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: „Pentru ce ceri numai pe Abișag, Sunamita, pentru Adonia? Cere și împărăţia pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine – pentru el, pentru preotul Abiatar
și pentru Ioab, fiul Ţeruiei.” 23Atunci, împăratul a jurat pe Domnul zicând: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată
asprimea dacă nu-l vor costa viaţa pe Adonia cuvintele acestea! 24Acum, viu este Domnul, care m-a întărit și m-a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David și care mi-a făcut o casă după făgăduinţa
Lui, că astăzi va muri Adonia!” 25Și împăratul Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit, și Adonia a murit.
Abiatar, scos din slujbă
26Împăratul a zis apoi preotului Abiatar: „Du-te la Anatot
, la moșiile tale, căci ești vrednic de moarte, dar nu te voi omorî azi, pentru că ai purtat
chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David și pentru că ai luat
parte la toate suferinţele tatălui meu.” 27Astfel, Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să împlinească
cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo.
Omorârea lui Ioab
28Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, care luase partea
lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom. Și Ioab a fugit la cortul Domnului și s-a apucat
de coarnele altarului. 29Au dat de știre împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului și că este la altar. Și Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Du-te și lovește-l!” 30Benaia a ajuns la cortul Domnului și a zis lui Ioab: „Ieși, căci așa poruncește împăratul!” Dar el a răspuns: „Nu! Vreau să mor aici.” Benaia a spus lucrul acesta împăratului, zicând: „Așa a vorbit Ioab și așa mi-a răspuns.” 31Împăratul a zis lui Benaia: „Fă
cum a zis, lovește-l și îngroapă-l; și ia
21:8,9
astfel de peste mine și de peste casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab fără temei. 32Domnul va face ca sângele lui să cadă
asupra capului lui, pentru că a lovit pe doi bărbaţi mai drepţi și mai buni
decât el și i-a ucis cu sabia, fără să fi știut tatăl meu David: pe Abner
, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui Israel, și pe Amasa
, fiul lui Ieter, căpetenia oștirii lui Iuda. 33Sângele lor să cadă peste capul lui Ioab și peste capul urmașilor
lui pentru totdeauna, dar David
, sămânţa lui, casa lui și scaunul lui de domnie să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului.” 34Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a suit, a lovit pe Ioab și l-a omorât. El a fost îngropat în casa lui, în pustie. 35Împăratul a pus în fruntea oștirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui Ioab, iar în locul lui Abiatar
a pus pe preotul Ţadoc
24:3
.
Omorârea lui Șimei
36Împăratul a chemat pe Șimei
și i-a zis: „Zidește-ţi o casă la Ierusalim: să locuiești în ea și să nu ieși din ea ca să te duci într-o parte sau alta. 37Să știi bine că, în ziua când vei ieși și vei trece pârâul
Chedron, vei muri. Atunci, sângele
tău va cădea asupra capului tău.” 38Șimei a răspuns împăratului: „Bine! Robul tău va face cum spune domnul meu împăratul.” Și Șimei a locuit multă vreme la Ierusalim. 39După trei ani, s-a întâmplat că doi slujitori ai lui Șimei au fugit la Achiș
, fiul lui Maaca, împăratul Gatului. Au dat de știre lui Șimei zicând: „Iată că slujitorii tăi sunt la Gat.” 40Șimei s-a sculat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Gat, la Achiș, să-și caute slujitorii. Șimei s-a dus și și-a adus înapoi slujitorii din Gat. 41Au dat de veste lui Solomon că Șimei a plecat din Ierusalim la Gat și că s-a întors. 42Împăratul a chemat pe Șimei și i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul și nu ţi-am spus eu hotărât: ‘Să știi că vei muri în ziua când vei ieși să te duci într-o parte sau alta’? Și nu mi-ai răspuns tu: ‘Bine, am înţeles’? 43Pentru ce atunci n-ai ascultat de jurământul Domnului și de porunca pe care ţi-o dădusem?” 44Și împăratul a zis lui Șimei: „Știi înăuntrul inimii tale tot
răul pe care l-ai făcut tatălui meu David; Domnul
a întors răutatea ta asupra capului tău. 45Dar împăratul Solomon va fi binecuvântat și scaunul
de domnie al lui David va fi întărit pe vecie înaintea Domnului.” 46Și împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieșit și a lovit pe Șimei, și Șimei a murit.
Astfel, împărăţia
s-a întărit în mâinile lui Solomon.