Via lui Nabot
211După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei. 2Și Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via
ta să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îţi voi da o vie mai bună sau, dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în argint.” 3Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moștenirea părinţilor mei!” 4Ahab a intrat în casă trist și mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ţi voi da
moștenirea părinţilor mei!” Și s-a culcat pe pat, și-a întors faţa și n-a mâncat nimic. 5Nevastă-sa, Izabela, a venit la el și i-a zis: „Pentru ce îţi este tristă inima și nu mănânci?” 6El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel și i-am zis: ‘Dă-mi via ta pe preţ de argint sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei.’ Dar el a zis: ‘Nu pot să-ţi dau via mea!’” 7Atunci, Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domnești tu acum peste Israel? Scoală-te, ia și mănâncă și fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!” 8Și ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab și le-a trimis bătrânilor și dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. 9Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiţi un post, puneţi pe Nabot în fruntea poporului 10și puneţi-i în faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ‘Tu ai blestemat
pe Dumnezeu și pe împăratul!’ Apoi scoateţi-l afară, împroșcaţi-l
cu pietre și să moară.” 11Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii și dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12Au vestit
un post și au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13Cei doi oameni de nimic au venit și s-au așezat în faţa lui și acești oameni răi au mărturisit așa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe împăratul!” Apoi l-au scos
afară din cetate, l-au împroșcat cu pietre și a murit. 14Și au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroșcat cu pietre și a murit.” 15Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroșcat cu pietre și că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te și ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ţi-o dea pe preţ de argint, căci Nabot nu mai trăiește, a murit.” 16Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se coboare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.
Vestirea pedepsei
17Atunci, cuvântul
Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel: 18„Scoală-te și coboară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, la Samaria
2 Cron. 22:9
; iată-l, este în via lui Nabot, unde s-a coborât s-o ia în stăpânire. 19Să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu ești tu un ucigaș și un hoţ?»’ Și să-i mai spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Chiar în locul
unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii și sângele tău.»’” 20Ahab a zis lui Ilie: „M-ai găsit
, vrăjmașule?” Și el a răspuns: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut
ca să faci ce este rău înaintea Domnului. 21Iată ce zice Domnul: ‘Voi aduce nenorocirea
2 Împ. 9:8
peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este
al lui Ahab, fie rob
, fie slobod în Israel, 22și voi face casei
tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și casei lui Baeșa
, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat și ai făcut pe Israel să păcătuiască.’” 23Domnul a vorbit și despre Izabela
și a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului. 24Cine
16:4
va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului.” 25N-a fost nimeni
care să se fi vândut pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl aţâţa
la aceasta. 26El a lucrat în chipul cel mai urâcios, mergând după idoli, cum
făceau amoriţii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
Smerirea lui Ahab
27După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab și-a rupt hainele, și-a pus
un sac pe trup și a postit: se culca cu sacul acesta și mergea încet. 28Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel: 29„Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui, ci în timpul vieţii
fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!”