Biruinţa lui Ahab
201Ben-Hadad, împăratul Siriei, și-a strâns toată oștirea – avea cu el treizeci și doi de împăraţi, cai și care. S-a suit, a împresurat Samaria și a început lupta împotriva ei. 2A trimis în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Așa vorbește Ben-Hadad: 3‘Argintul și aurul tău sunt ale mele, nevestele și cei mai frumoși copii ai tăi sunt tot ai mei.’” 4Împăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sunt al tău cu tot ce am.” 5Solii s-au întors și au zis: „Așa vorbește Ben-Hadad: ‘Am trimis să-ţi spună: «Să-mi dai argintul și aurul tău, nevestele și copiii tăi.» 6De aceea, voi trimite mâine, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îţi vor scormoni casa ta și casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe tot ce ai mai scump și vor lua.’” 7Împăratul lui Israel a chemat pe toţi bătrânii ţării și a zis: „Vedeţi bine și înţelegeţi că omul acesta ne vrea răul, căci a trimis să-mi ceară nevestele și copiii, argintul și aurul, și n-am zis că nu i le dau!” 8Toţi bătrânii și tot poporul au zis lui Ahab: „Nu-l asculta și nu te învoi.” 9Și el a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi domnului meu, împăratul: ‘Voi face tot ce ai trimis să ceri robului tău întâia dată, dar lucrul acesta nu-l pot face.’” Solii au plecat și i-au dus răspunsul. 10Ben-Hadad a trimis să spună lui Ahab: „Să
mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor de va ajunge praful Samariei să umple mâna întregului popor care mă urmează!” 11Și împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele să nu se laude ca cel ce le pune jos!” 12Când a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut
cu împăraţii în corturi și a zis slujitorilor lui: „Pregătiţi-vă!” Și ei s-au pregătit de năvală împotriva cetăţii. 13Dar iată că un proroc s-a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Vezi toată această mulţime mare? O voi da
astăzi în mâinile tale, ca să cunoști că Eu sunt Domnul.’” 14Ahab a zis: „Prin cine?” Și el a răspuns: „Așa vorbește Domnul: ‘Prin slujitorii mai-marilor peste ţinuturi.’” Ahab a zis: „Cine va începe lupta?” Și el a răspuns: „Tu.” 15Atunci, Ahab a numărat slujitorii mai-marilor peste ţinuturi și s-au găsit două sute treizeci și doi și, după ei, a numărat tot poporul, pe toţi copiii lui Israel, și erau șapte mii. 16Au făcut o ieșire pe la miazăzi. Ben-Hadad bea și se îmbăta
în corturile lui cu cei treizeci și doi de împăraţi care-l ajutau. 17Slujitorii mai-marilor peste ţinuturi au ieșit cei dintâi. Ben-Hadad a cercetat și i-au spus astfel: „Au ieșit niște oameni din Samaria.” 18El a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii și, chiar dacă ies pentru luptă, prindeţi-i vii.” 19Când au ieșit din cetate, slujitorii mai-marilor peste ţinuturi și armata care-i urma 20a lovit fiecare pe omul dinaintea lui, și sirienii au luat-o la fugă. Israel i-a urmărit. Ben-Hadad, împăratul Siriei, a scăpat pe un cal, cu niște călăreţi. 21Împăratul lui Israel a ieșit, a lovit caii și carele și a pricinuit sirienilor o mare înfrângere.
A doua biruinţă asupra lui Ben-Hadad
22Atunci, prorocul s-a apropiat de împăratul lui Israel și i-a zis: „Du-te, întărește-te, cercetează și vezi ce ai de făcut, căci, la anul
, împăratul Siriei se va sui din nou împotriva ta.” 23Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor, de aceea au fost mai tari decât noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în câmpie și se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei. 24Fă și lucrul acesta: scoate pe fiecare din împăraţi de la locul lui și înlocuiește-i cu căpetenii 25și fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai și tot atâtea care. Apoi să ne batem cu ei în câmpie și se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei.” El i-a ascultat și a făcut așa. 26În anul următor, Ben-Hadad a numărat pe sirieni și s-a suit la Afec
să lupte împotriva lui Israel. 27Copiii lui Israel au fost număraţi și ei; au primit merinde și au ieșit în întâmpinarea sirienilor. Au tăbărât în faţa lor ca două turme mici de capre, pe când sirienii umpleau ţara. 28Omul lui Dumnezeu s-a apropiat și a zis împăratului lui Israel: „Așa vorbește Domnul: ‘Pentru că sirienii au zis: «Domnul este un dumnezeu al munţilor, și nu un dumnezeu al văilor», voi da
toată această mare mulţime în mâinile tale și veţi ști că Eu sunt Domnul.’” 29Au stat tăbărâţi șapte zile unii în faţa altora. În ziua a șaptea, au început lupta și copiii lui Israel au omorât sirienilor o sută de mii de oameni pedestrași, într-o zi. 30Ceilalţi au fugit în cetatea Afec și a căzut zidul cetăţii peste douăzeci și șapte de mii de oameni care mai rămăseseră.
Ahab dă drumul lui Ben-Hadad
Ben-Hadad fugise și el în cetate și umbla din odaie în odaie. 31Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împăraţii casei lui Israel sunt niște împăraţi miloși: să ne încingem deci coapsele
cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre și să ieșim la împăratul lui Israel – poate că te va lăsa cu viaţă.” 32Și-au pus saci împrejurul coapselor și funii împrejurul capului, s-au dus la împăratul lui Israel și au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: ‘Lasă-mă cu viaţă!’” Ahab a răspuns: „Mai este încă în viaţă? Este fratele meu!” 33Oamenii aceștia au luat lucrul acesta ca un semn bun și s-au grăbit să-l ia pe cuvânt și să zică: „Ben-Hadad este fratele tău!” Și el a zis: „Duceţi-vă și aduceţi-l!” Ben-Hadad a venit la el și Ahab l-a suit în carul lui. 34Ben-Hadad i-a zis: „Îţi voi da înapoi cetăţile
pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău și-ţi vei face uliţe în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.” „Și eu”, a răspuns Ahab, „îţi voi da drumul, făcând un legământ.” A făcut legământ cu el și i-a dat drumul. 35Unul din fiii
prorocilor a zis tovarășului său, după porunca
Domnului: „Lovește-mă, te rog!” Dar omul acela n-a vrut să-l lovească. 36Atunci, el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.” Și, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu
și l-a omorât. 37A găsit pe un alt om și a zis: „Lovește-mă, te rog!” Omul acela l-a lovit și l-a rănit. 38Prorocul s-a dus și s-a așezat pe drumul împăratului și s-a legat la ochi. 39Când a trecut împăratul
, prorocul a strigat și i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei și iată că un om se apropie și-mi aduce pe un alt om, zicând: ‘Păzește pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa
lui sau vei plăti un talant de argint!’ 40Și, pe când robul tău făcea câte ceva încoace și încolo, omul s-a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osânda; tu însuţi ai rostit-o.” 41Îndată, prorocul și-a scos legătura de la ochi, și împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din proroci. 42El a zis atunci împăratului: „Așa vorbește Domnul: ‘Pentru că
ai lăsat să-ţi scape din mâini omul pe care-l sortisem nimicirii, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui și poporul tău, pentru poporul lui.’” 43Împăratul lui Israel s-a dus
acasă trist și mânios și a ajuns la Samaria.
Via lui Nabot
211După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei. 2Și Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via
ta să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îţi voi da o vie mai bună sau, dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în argint.” 3Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moștenirea părinţilor mei!” 4Ahab a intrat în casă trist și mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ţi voi da
moștenirea părinţilor mei!” Și s-a culcat pe pat, și-a întors faţa și n-a mâncat nimic. 5Nevastă-sa, Izabela, a venit la el și i-a zis: „Pentru ce îţi este tristă inima și nu mănânci?” 6El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel și i-am zis: ‘Dă-mi via ta pe preţ de argint sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei.’ Dar el a zis: ‘Nu pot să-ţi dau via mea!’” 7Atunci, Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domnești tu acum peste Israel? Scoală-te, ia și mănâncă și fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!” 8Și ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab și le-a trimis bătrânilor și dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. 9Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiţi un post, puneţi pe Nabot în fruntea poporului 10și puneţi-i în faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ‘Tu ai blestemat
pe Dumnezeu și pe împăratul!’ Apoi scoateţi-l afară, împroșcaţi-l
cu pietre și să moară.” 11Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii și dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12Au vestit
un post și au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13Cei doi oameni de nimic au venit și s-au așezat în faţa lui și acești oameni răi au mărturisit așa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe împăratul!” Apoi l-au scos
afară din cetate, l-au împroșcat cu pietre și a murit. 14Și au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroșcat cu pietre și a murit.” 15Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroșcat cu pietre și că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te și ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ţi-o dea pe preţ de argint, căci Nabot nu mai trăiește, a murit.” 16Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se coboare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.
Vestirea pedepsei
17Atunci, cuvântul
Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel: 18„Scoală-te și coboară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, la Samaria
; iată-l, este în via lui Nabot, unde s-a coborât s-o ia în stăpânire. 19Să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu ești tu un ucigaș și un hoţ?»’ Și să-i mai spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Chiar în locul
unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii și sângele tău.»’” 20Ahab a zis lui Ilie: „M-ai găsit
, vrăjmașule?” Și el a răspuns: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut
ca să faci ce este rău înaintea Domnului. 21Iată ce zice Domnul: ‘Voi aduce nenorocirea
peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este
al lui Ahab, fie rob
, fie slobod în Israel, 22și voi face casei
tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și casei lui Baeșa
, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat și ai făcut pe Israel să păcătuiască.’” 23Domnul a vorbit și despre Izabela
și a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului. 24Cine
va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului.” 25N-a fost nimeni
care să se fi vândut pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl aţâţa
la aceasta. 26El a lucrat în chipul cel mai urâcios, mergând după idoli, cum
făceau amoriţii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
Smerirea lui Ahab
27După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab și-a rupt hainele, și-a pus
un sac pe trup și a postit: se culca cu sacul acesta și mergea încet. 28Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel: 29„Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui, ci în timpul vieţii
fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!”
Legământul cu Iosafat
221Au stat trei ani liniștiţi, fără să fie război între Siria și Israel. 2În anul al treilea, Iosafat
, împăratul lui Iuda, s-a coborât la împăratul lui Israel. 3Împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Știţi că Ramot din
Galaad este al nostru. Și noi stăm fără grijă, în loc să-l luăm înapoi din mâinile împăratului Siriei.” 4Și a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad?” Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu
voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” 5Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului.” 6Împăratul lui Israel a strâns
pe proroci, în număr de aproape patru sute, și le-a zis: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad sau să mă las?” Și ei au răspuns: „Suie-te și Domnul îl va da în mâinile împăratului.” 7Dar Iosafat
a zis: „Nu mai este aici niciun proroc al Domnului, ca să-L putem întreba?” 8Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi prorocește nimic bun, nu prorocește decât rău: este Mica, fiul lui Imla.” Și Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul așa!” 9Atunci, împăratul lui Israel a chemat un dregător și a zis: „Trimite și adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.” 10Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, ședeau, fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărătești, în locul de la intrarea porţii Samariei. Și toţi prorocii proroceau înaintea lor. 11Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Cu coarnele acestea vei bate pe sirieni până îi vei nimici.’” 12Și toţi prorocii proroceau la fel, zicând: „Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbândi și Domnul îl va da în mâinile împăratului.” 13Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit așa: „Iată că prorocii, într-un glas, prorocesc bine împăratului; să fie dar și cuvântul tău ca al fiecăruia din ei! Vestește-i bine!” 14Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce-mi
va spune Domnul.” 15Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?” El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbândi și Domnul îl va da în mâinile împăratului.” 16Și împăratul i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” 17Mica a răspuns: „Văd
tot Israelul risipit pe munţi, ca niște oi care n-au păstor. Și Domnul zice: ‘Oamenii aceștia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace.’” 18Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că el nu prorocește nimic bun despre mine, ci prorocește numai rău?” 19Și Mica a zis: „Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut
pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie și toată oștirea
2:1Ps. 103:20,21Dan. 7:10Mat. 18:10Evr. 1:7,14
cerurilor stând lângă El, la dreapta și la stânga Lui. 20Și Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad și să piară acolo?’ Și au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. 21Și un duh a venit și s-a înfăţișat înaintea Domnului și a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ 22Domnul i-a zis: ‘Cum?’ ‘Voi ieși’, a răspuns el, ‘și voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei
amăgi și-ţi vei ajunge ţinta; ieși și fă așa!’ 23Și acum
, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor prorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta.” 24Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz și a zis: „Pe unde
a ieșit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?” 25Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” 26Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai-marele cetăţii, și la Ioas, fiul împăratului, 27și să le spui: ‘Așa vorbește împăratul: «Puneţi pe omul acesta la închisoare și hrăniţi-l cu pâinea și cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace.»’” 28Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a
vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: „Auziţi, popoare toate.”
Moartea lui Ahab
29Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot din Galaad. 30Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb
hainele ca să merg la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale împărătești.” Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele și s-a dus la luptă. 31Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci și două de căpetenii ale carelor lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.” 32Când au zărit căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreșit, acesta este împăratul lui Israel.” Și s-au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos
un ţipăt. 33Căpeteniile carelor, văzând că nu este împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. 34Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare și a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoșei. Împăratul a zis cărăușului său: „Întoarce și scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt greu rănit.” 35Lupta a fost din ce în ce mai crâncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în faţa sirienilor și seara a murit. Sângele a curs din rană înăuntrul carului. 36La apusul soarelui, s-a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui și să plece fiecare în ţara lui, 37căci a murit împăratul.” S-au întors la Samaria și împăratul a fost îngropat la Samaria. 38Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, și curvele s-au scăldat în el, după
cuvântul pe care-l spusese Domnul. 39Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa
de fildeș pe care a zidit-o și toate cetăţile pe care le-a zidit nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 40Ahab a adormit cu părinţii săi. Și, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.
Iosafat, împăratul lui Iuda
41Iosafat
, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel. 42Iosafat era de treizeci și cinci de ani când s-a făcut împărat și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se numea Azuba, fata lui Șilhi. 43El a umblat
în toată calea tatălui său, Asa, și nu s-a abătut deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălţimile
n-au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe și tămâie pe înălţimi. 44Iosafat
a trăit în pace cu împăratul lui Israel. 45Celelalte fapte ale lui Iosafat, isprăvile și războaiele lui nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 46El a scos din ţară pe sodomiţii
care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său, Asa. 47În Edom
8:20
nu era împărat pe atunci: cârmuia un dregător. 48Iosafat
a
făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur, dar
nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Eţion-Gheber
. 49Atunci, Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: „Vrei ca slujitorii mei să meargă împreună cu ai tăi pe corăbii?” Dar Iosafat n-a voit. 50Iosafat
a adormit cu părinţii săi și a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea tatălui său David. Și în locul lui a domnit fiul său Ioram.
Domnia lui Ahazia
51Ahazia
, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al șaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel. 52El a făcut ce este rău înaintea Domnului și a umblat în calea
tatălui său și în calea mamei sale și în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 53A slujit
lui Baal și s-a închinat înaintea lui și a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, cum făcuse și tatăl său.
