Mutarea chivotului și cortului
81Atunci, împăratul Solomon
a adunat la el, la Ierusalim, pe bătrânii lui Israel și pe toate căpeteniile seminţiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea
lui David, adică Sionul, chivotul
6:12,16
legământului Domnului. 2Toţi bărbaţii lui Israel s-au strâns la împăratul Solomon, în luna Etanim, care este a șaptea lună, în timpul praznicului
. 3Când au venit toţi bătrânii lui Israel, preoţii
au ridicat chivotul. 4Au adus chivotul Domnului, cortul
întâlnirii și toate uneltele sfinte care erau în cort: preoţii și leviţii le-au adus. 5Împăratul Solomon și toată adunarea lui Israel chemată la el au stat înaintea chivotului. Au jertfit
oi și boi, care n-au putut fi nici număraţi, nici socotiţi din pricina mulţimii lor. 6Preoţii au dus
chivotul legământului Domnului la
locul lui, în Locul Preasfânt al casei, în Sfânta Sfintelor, sub
aripile heruvimilor. 7Căci heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului și acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra. 8Se dăduse drugilor
o așa lungime încât capetele lor se vedeau din Locul Sfânt dinaintea Locului Preasfânt, dar nu se vedeau de afară. Ei au fost acolo până în ziua de azi. 9În chivot
nu erau decât
cele două table de piatră pe care le-a
pus Moise în el la Horeb, când
a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieșirea lor din ţara Egiptului. 10În clipa când au ieșit preoţii din Locul Sfânt, norul a umplut
7:2
Casa Domnului. 11Preoţii n-au putut să rămână acolo să facă slujba din pricina norului, căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.
Solomon binecuvântează adunarea
12Atunci
, Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric
97:2
! 13Eu am zidit
o casă care va fi locuinţa Ta, un loc
unde vei locui pe vecie!” 14Împăratul și-a întors faţa și a binecuvântat
pe toată adunarea lui Israel. Toată adunarea lui Israel era în picioare. 15Și el a zis: „Binecuvântat
să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a vorbit
cu gura Lui tatălui meu David și care împlinește, prin puterea Lui, ce spusese când a zis: 16‘Din
ziua când am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n-am ales nicio cetate dintre toate seminţiile lui Israel ca să Mi se zidească în ea o casă unde
să locuiască Numele Meu, ci am ales pe David
să împărăţească peste poporul Meu Israel!’ 17Tatăl meu David avea de gând
să zidească o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 18Și Domnul
a zis tatălui meu David: ‘Fiindcă ai avut de gând să zidești o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut acest gând. 19Numai că nu tu
vei zidi casa, ci fiul tău, ieșit din trupul tău, va zidi casa Numelui Meu.’ 20Domnul a împlinit cuvintele pe care
le rostise. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David și am șezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, și am zidit casa Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 21Am rânduit un loc pentru chivot, unde este legământul
Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu părinţii noștri, când i-a scos din ţara Egiptului.”
Rugăciunea lui Solomon
22Solomon s-a așezat înaintea altarului
Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel. Și-a întins
mâinile spre cer 23și a zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu
este Dumnezeu ca Tine nici sus în ceruri, nici jos pe pământ. Tu ţii
legământul și îndurarea faţă de robii Tăi, care umblă
înaintea Ta din toată inima lor! 24Astfel, ai ţinut cuvântul dat robului Tău David, tatăl meu, și ce ai spus cu gura Ta împlinești în ziua aceasta cu puterea Ta. 25Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: ‘Nu
vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaș care să șadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor și să umble înaintea Mea cum ai umblat tu înaintea Mea.’ 26O, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se făgăduinţa
pe care ai făcut-o robului Tău David, tatăl meu! 27Dar ce! Va locui
17:24
oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile și cerurile
cerurilor nu pot să Te cuprindă, cu cât mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu! 28Totuși, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui; ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ţi-o face astăzi robul Tău. 29Ochii Tăi să fie zi și noapte deschiși asupra casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: ‘Acolo va fi Numele Meu!’ Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău în locul
acesta. 30Binevoiește și ascultă
cererea robului Tău și a poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă-i și iartă-i! 31Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său și va fi silit să
facă un jurământ și va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, 32ascultă-l din ceruri, lucrează și fă dreptate robilor Tăi; osândește
pe cel vinovat și întoarce vina purtării lui asupra capului lui; dă dreptate celui nevinovat și fă-i după nevinovăţia lui! 33Când
poporul Tău Israel va fi bătut de vrăjmaș pentru că a păcătuit împotriva Ta, dacă se vor întoarce
la Tine și vor da slavă Numelui Tău, dacă-Ţi vor face rugăciuni și cereri în casa aceasta, 34ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel și întoarce-i în ţara pe care ai dat-o părinţilor lor! 35Când
se va închide cerul și nu va fi ploaie din pricina păcatelor făcute de ei împotriva Ta, dacă se vor ruga în locul acesta și vor da slavă Numelui Tău și dacă se vor abate de la păcatele lor pentru că-i vei pedepsi, 36ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel, învaţă-i
27:11
94:12
143:8
calea cea
bună pe care trebuie să umble și să trimiţi ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moștenire poporului Tău! 37Când foametea
, ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele de un fel sau altul vor fi în ţară, când vrăjmașul va împresura pe poporul Tău în ţara lui, în cetăţile lui, când vor fi urgii sau boli de orice fel, 38dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri și fiecare își va cunoaște mustrarea cugetului lui și va întinde mâinile spre casa aceasta, 39ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, și iartă-l; lucrează și răsplătește fiecăruia după căile lui, Tu, care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști
inima tuturor copiilor oamenilor, 40ca să se teamă
de Tine în tot timpul cât vor trăi în ţara pe care ai dat-o părinţilor noștri! 41Când străinul, care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr-o ţară depărtată pentru Numele Tău, 42căci se va ști că Numele Tău este mare, mâna
Ta este tare și braţul Tău este întins, când va veni să se roage în casa aceasta, 43ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, și dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască
Numele Tău, să se teamă
de Tine, ca și poporul Tău Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu! 44Când poporul Tău va ieși la luptă împotriva vrăjmașului său, urmând calea pe care i-o vei porunci Tu, dacă vor face rugăciuni Domnului cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, 45ascultă din ceruri rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate! 46Când vor păcătui împotriva Ta – căci
nu este om care să nu păcătuiască – și Te vei mânia împotriva lor și-i vei da în mâna vrăjmașului, care-i va duce robi într-o ţară
vrăjmașă, depărtată sau apropiată, 47dacă
se vor coborî în ei înșiși, în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine și-Ţi vor face cereri în ţara celor ce-i vor duce în robie și vor
zice: ‘Am păcătuit, am săvârșit fărădelegi, am făcut rău’, 48dacă se vor întoarce
la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor în ţara vrăjmașilor lor care i-au luat robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni
cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, 49ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate; 50iartă poporului Tău păcatele lui și toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezește
mila celor ce-i vor ţine robi, ca să se îndure de ei, 51căci sunt
poporul Tău și moștenirea Ta și Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor
de fier! 52Ochii Tăi să fie deschiși la cererea robului Tău și la cererea poporului Tău Israel, ca să-i asculţi în tot ce-Ţi vor cere! 53Căci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pământului, ca să faci din ei moștenirea Ta, cum ai
14:2
spus prin robul Tău Moise, când ai scos din Egipt pe părinţii noștri, Doamne Dumnezeule!” 54Când a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta și cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchease, cu mâinile întinse spre cer. 55Și, stând în picioare, a binecuvântat
cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicând: 56„Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas
23:14
neîmplinit. 57Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi cum a fost cu părinţii noștri; să
nu ne părăsească și să nu ne lase, 58ci să
ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui și să păzim poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui, pe care le-a poruncit părinţilor noștri! 59Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea Domnului, să fie zi și noapte înaintea Domnului Dumnezeului nostru și să facă în tot timpul dreptate robului Său și poporului Său Israel, 60pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaște
că Domnul
este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El! 61Inima
voastră să fie în totul a Domnului Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmaţi legile Lui și să păziţi poruncile Lui.”
Sfinţirea Templului
62Împăratul
și tot Israelul împreună cu el au adus jertfe înaintea Domnului. 63Solomon a înjunghiat douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulţumire pe care a adus-o Domnului. Așa au făcut împăratul și toţi copiii lui Israel sfinţirea Casei Domnului. 64În ziua
aceea, împăratul a sfinţit mijlocul curţii care este înaintea Casei Domnului, căci acolo a adus arderile-de-tot, darurile de mâncare și grăsimile jertfelor de mulţumire, pentru că altarul de aramă
care este înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderile-de-tot, darurile de mâncare și grăsimile jertfelor de mulţumire. 65Solomon a prăznuit atunci sărbătoarea
și tot Israelul a prăznuit împreună cu el. O mare mulţime, venită de la împrejurimile
Hamatului până la pârâul
Egiptului, s-a strâns înaintea Domnului Dumnezeului nostru timp de șapte zile și alte șapte zile
, adică paisprezece zile. 66În ziua a opta
, a dat drumul poporului. Și ei au binecuvântat pe împărat și s-au dus în corturile lor veseli și cu inima mulţumită pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul robului Său David și poporului Său Israel.
Dumnezeu Se arată a doua oară
91Când a isprăvit
Solomon de zidit Casa Domnului, casa
împăratului și tot
ce a găsit cu cale să facă, 2Domnul S-a arătat a doua oară lui Solomon, cum i Se arătase la
Gabaon. 3Și Domnul i-a zis: „Îţi
ascult rugăciunea și cererea pe care Mi-ai făcut-o, sfinţesc casa aceasta pe care ai zidit-o ca
să pui în ea pentru totdeauna Numele Meu, și ochii
Mei și inima Mea vor fi acolo pe vecie. 4Și tu, dacă vei umbla
înaintea Mea cum
a umblat tatăl tău, David, cu inimă curată și cu neprihănire, făcând tot ce ţi-am poruncit, dacă vei păzi legile și poruncile Mele, 5voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei tale în Israel, cum
am spus tatălui tău, David, când am zis: ‘Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș pe scaunul de domnie al lui Israel.’ 6Dar
, dacă vă veţi abate de la Mine voi și fiii voștri, dacă nu veţi păzi poruncile Mele și legile Mele pe care vi le-am dat și dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei și să vă închinaţi înaintea lor, 7voi
25:21
nimici pe Israel din ţara pe care i-am dat-o, voi lepăda de la Mine casa pe care am sfinţit-o Numelui
Meu, și Israel va ajunge de râs
și de pomină printre toate popoarele. 8Și oricât de înaltă este casa
aceasta, oricine va trece pe lângă ea va rămâne încremenit și va fluiera. Și va zice: ‘Pentru ce
a făcut Domnul așa ţării acesteia și casei acesteia?’ 9Și i se va răspunde: ‘Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul lor, care a scos pe părinţii lor din ţara Egiptului, pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor și le-au slujit, de aceea a făcut Domnul să vină peste ei toate aceste rele.’”
Cetăţile zidite de Solomon
10După douăzeci
de ani, Solomon zidise cele două case: Casa Domnului și casa împăratului. 11Atunci, fiindcă Hiram
, împăratul Tirului, dăduse lui Solomon lemne de cedru și lemne de chiparos și aur cât a voit, împăratul Solomon a dat lui Hiram douăzeci de cetăţi în ţara Galileii. 12Hiram a ieșit din Tir să vadă cetăţile pe care i le dădea Solomon. Dar nu i-au plăcut 13și a zis: „Ce cetăţi mi-ai dat, frate?” Și le-a numit
Ţara Cabul, nume pe care l-au păstrat până în ziua de azi. 14Hiram trimisese împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur. 15Iată cum stau lucrurile cu privire la oamenii de corvoadă
pe care i-a luat împăratul Solomon pentru zidirea Casei Domnului și a casei sale Milo
și a zidului Ierusalimului, Haţorului
, Meghidoului
și Ghezerului
. 16Faraon, împăratul Egiptului, venise și cucerise Ghezerul, îi dăduse foc și omorâse pe canaaniţii
care locuiau în cetate. Apoi, îl dăduse de zestre fetei lui, nevasta lui Solomon. 17Și Solomon a zidit Ghezerul, Bet-Horonul
21:222 Cron. 8:5
de jos, 18Baalatul
și Tadmorul în pustia ţării, 19toate cetăţile slujindu-i ca magazii și fiind ale lui: cetăţile pentru
care, cetăţile pentru călărime și tot ce a găsit cu
cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban și în toată ţara peste care împărăţea. 20Iar
pe tot poporul care mai rămăsese din amoriţi, hetiţi, fereziţi, heviţi și iebusiţi, nefăcând parte din copiii lui Israel, 21pe urmașii lor care mai rămăseseră
3:1
după ei în ţară și pe care
17:12
copiii lui Israel nu-i putuseră nimici cu desăvârșire, Solomon i-a luat
ca robi de corvoadă
11:3
, și așa au fost până în ziua de astăzi. 22Dar Solomon n-a întrebuinţat ca robi
de corvoadă pe copiii lui Israel, căci ei erau oameni de război, slujitorii lui, căpeteniile lui, căpitanii lui, cârmuitorii carelor și călărimii lui. 23Căpeteniile puse de Solomon peste lucrări erau în număr de cinci sute cincizeci
, însărcinaţi să privegheze pe lucrători. 24Fata
lui Faraon s-a suit din cetatea lui David în casa
ei, pe care i-o zidise Solomon. Atunci a zidit el Milo
. 25Solomon aducea
de trei ori pe an arderi-de-tot și jertfe de mulţumire pe altarul pe care-l zidise Domnului și ardea tămâie pe cel care era înaintea Domnului. Și a isprăvit astfel casa. 26Împăratul
Solomon a mai făcut și corăbii la Eţion-Gheber
, lângă Elot, pe ţărmurile Mării Roșii, în ţara Edomului. 27Și Hiram
a trimis cu aceste corăbii, la slujitorii lui Solomon, pe înșiși slujitorii lui, marinari care cunoșteau marea. 28S-au dus la Ofir
și au luat de acolo aur, patru sute douăzeci de talanţi, pe care i-au adus împăratului Solomon.
Împărăteasa din Seba la Ierusalim
101Împărăteasa
din Seba a auzit de faima lui Solomon în ceea ce privește slava Domnului și a venit să-l încerce
prin întrebări grele. 2A sosit la Ierusalim cu un alai foarte mare și cu cămile care aduceau mirodenii, aur foarte mult și pietre scumpe. S-a dus la Solomon și i-a spus tot ce avea pe inimă. 3Solomon i-a răspuns la toate întrebările și n-a fost nimic pe care împăratul să nu fi știut să i-l lămurească. 4Împărăteasa din Seba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon și casa pe care o zidise 5și bucatele de la masa lui și locuinţa slujitorilor lui și slujbele și hainele celor ce-i slujeau și paharnicii lui și arderile-de-tot
pe care le aducea în Casa Domnului. 6Uimită, a zis împăratului: „Deci era adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele și înţelepciunea ta! 7Dar nu credeam, până n-am venit și n-am văzut cu ochii mei. Și iată că nici pe jumătate nu mi s-a spus. Tu ai mai multă înţelepciune și propășire decât am auzit mergându-ţi faima. 8Ferice
de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, care sunt necurmat înaintea ta, care aud înţelepciunea ta! 9Binecuvântat
să fie Domnul Dumnezeul tău, care a binevoit să te pună pe scaunul de domnie al lui Israel! Pentru că Domnul iubește pentru totdeauna pe Israel, de aceea te-a pus împărat, ca să
judeci și să faci dreptate.” 10Ea a dat împăratului
o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii și pietre scumpe. N-au mai venit niciodată în urmă atâtea mirodenii câte a dat împărăteasa din Seba împăratului Solomon. 11Corăbiile
lui Hiram, care au adus aur din Ofir, au adus din Ofir și foarte mult lemn de santal și pietre scumpe. 12Împăratul
a făcut cu lemnul mirositor
pălimare pentru Casa Domnului și pentru casa împăratului și harpe și alăute pentru cântăreţi. N-a mai venit de atunci lemn de acesta mirositor și nu s-a mai văzut până în ziua de azi. 13Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit, tot ce a cerut și i-a mai dat și pe deasupra daruri vrednice de un împărat ca Solomon. Apoi ea s-a întors și s-a dus în ţara ei cu slujitorii ei.
Bogăţiile lui Solomon
14Greutatea aurului care-i venea lui Solomon pe fiecare an era de șase sute șaizeci și șase de talanţi de aur, 15afară de ce scotea de la negustorii cei mari și din negoţul
cu mărfuri, de la toţi împăraţii Arabiei și de la dregătorii ţării. 16Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut și pentru fiecare din ele a întrebuinţat șase sute de sicli de aur 17și alte trei
sute de scuturi mici de aur bătut, și pentru fiecare din ele a întrebuinţat trei mine de aur, și împăratul le-a pus în casa
numită Pădurea Libanului. 18Împăratul
a făcut un mare scaun de domnie de fildeș și l-a acoperit cu aur curat. 19Scaunul acesta de domnie avea șase trepte și partea de sus era rotunjită pe dinapoi; de fiecare parte a scaunului erau rezemători: lângă rezemători stăteau doi lei 20și pe cele șase trepte stăteau doisprezece lei de o parte și de alta. Așa ceva nu s-a făcut pentru nicio împărăţie. 21Toate paharele
împăratului Solomon erau de aur și toate vasele din casa Pădurea Libanului erau de aur curat. Nimic nu era de argint: pe vremea lui Solomon argintul n-avea nicio trecere. 22Căci împăratul avea pe mare corăbii
din Tars cu ale lui Hiram; și corăbiile din Tars veneau la fiecare trei ani, aducând aur și argint, fildeș, maimuţe și păuni. 23Împăratul Solomon a întrecut
pe toţi împăraţii pământului în bogăţii și înţelepciune. 24Toată lumea căuta să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. 25Și fiecare își aducea darul lui: lucruri de argint și lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai și catâri – așa era în fiecare an. 26Solomon
a strâns
care și călărime; avea o mie patru sute de care și douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a pus în cetăţile unde își ţinea carele și la Ierusalim, lângă împărat. 27Împăratul
a făcut ca argintul să fie tot așa de obișnuit la Ierusalim ca pietrele, și cedrii, tot așa de mulţi ca smochinii din Egipt, care cresc pe câmpie. 28Solomon își aducea
9:28
caii din Egipt; o ceată de negustori de-ai împăratului se ducea să-i ia cu grămada pe un preţ hotărât: 29un car se aducea din Egipt cu șase sute de sicli de argint și un cal, cu o sută cincizeci de sicli. De asemenea
, aduceau cai cu ei pentru toţi împăraţii hetiţilor și pentru împăraţii Siriei.
