Curăţia de inimă a lui Samuel
121Samuel a zis întregului Israel: „Iată că v-am ascultat glasul
în tot ce mi-aţi zis și am pus un împărat
peste voi. 2De acum, iată împăratul
care va merge înaintea voastră. Cât despre mine, eu
sunt bătrân, am albit, așa că fiii mei sunt cu voi; am umblat înaintea voastră din tinereţe până în ziua de azi. 3Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea în faţa Domnului și în faţa unsului
Lui: Cui i-am
luat boul sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat și pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii
asupra lui? Mărturisiţi, și vă voi da înapoi.” 4Ei au răspuns: „Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit și nici n-ai primit nimic din mâna nimănui.” 5El le-a mai zis: „Domnul este martor împotriva voastră și unsul Lui este martor în ziua aceasta că n-aţi
24:16,20
găsit nimic în
mâinile mele.” Și ei au răspuns: „Sunt martori!”
Samuel nu mai e judecător
6Atunci, Samuel a zis poporului: „Domnul
a pus pe Moise și pe Aaron și a scos pe părinţii voștri din Egipt. 7Acum, înfăţișaţi-vă ca să vă judec
5:3,4Mica 6:2,3
înaintea Domnului pentru toate binefacerile pe care vi le-a făcut Domnul, vouă și părinţilor voștri. 8După ce
a venit Iacov în Egipt, părinţii voștri au strigat
către Domnul, și Domnul a trimis
4:16
pe Moise și pe Aaron, care au scos pe părinţii voștri din Egipt și i-au adus să locuiască în locul acesta. 9Dar ei au uitat
pe Domnul Dumnezeul lor, și El i-a vândut
în mâinile lui Sisera, căpetenia oștirii Haţorului, în mâinile filistenilor
13:1
și în mâinile împăratului Moabului
, care au început lupta împotriva lor. 10Au strigat iarăși către Domnul și au zis: ‘Am păcătuit
, căci am părăsit pe Domnul și am
slujit baalilor și astarteelor; izbăvește-ne
acum din mâna vrăjmașilor noștri și-Ţi vom sluji.’ 11Și Domnul a trimis pe Ierubaal
și pe Barac, și pe Iefta
, și pe Samuel
și v-a izbăvit din mâna vrăjmașilor voștri care vă înconjurau și aţi locuit în liniște. 12Apoi, când aţi văzut că Nahaș
, împăratul fiilor lui Amon, mergea împotriva voastră, mi-aţi
zis: ‘Nu, ci un împărat să domnească peste noi.’ Și totuși Domnul
Dumnezeul vostru era Împăratul vostru. 13Iată
dar împăratul pe care
l-aţi ales și pe care l-aţi cerut; iată că Domnul
a pus un împărat peste voi. 14Dacă vă veţi teme
de Domnul, dacă-I veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul Lui și dacă nu vă veţi împotrivi Cuvântului Domnului, vă veţi alipi de Domnul Dumnezeul vostru atât voi, cât și împăratul care domnește peste voi. 15Dar, dacă nu veţi asculta
de glasul Domnului și vă veţi împotrivi Cuvântului Domnului, mâna Domnului va fi împotriva voastră, cum
a fost împotriva părinţilor voștri. 16Acum mai așteptaţi
aici, ca să vedeţi minunea pe care o va face Domnul sub ochii voștri. 17Nu suntem noi la seceratul
grânelor? Voi
striga către Domnul și va trimite tunete și ploaie. Să știţi atunci și să vedeţi cât de rău aţi
făcut înaintea Domnului când aţi cerut un împărat pentru voi.” 18Samuel a strigat către Domnul, și Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete și ploaie. Tot poporul
a avut o mare frică de Domnul și de Samuel. 19Și tot poporul a zis lui Samuel: „Roagă-te
10:17Iac. 5:151 Ioan 5:16
Domnului Dumnezeului tău pentru robii tăi, ca să nu murim, căci, la toate păcatele noastre, am mai adăugat și pe acela de a cere un împărat pentru noi.” 20Samuel a zis poporului: „Nu vă temeţi! Aţi făcut tot răul acesta, dar nu vă abateţi de la Domnul și slujiţi Domnului din toată inima voastră. 21Nu vă abateţi
de la El, altfel aţi
merge după lucruri de nimic, care n-aduc nici folos, nici izbăvire, pentru că sunt lucruri de nimic. 22Domnul
nu va părăsi pe poporul Lui din pricina Numelui
Lui celui mare, căci Domnul a hotărât
14:2Mal. 1:2
să facă din voi poporul Lui. 23Departe iarăși de mine să păcătuiesc împotriva Domnului încetând
să mă rog pentru voi! Vă voi
învăţa calea
cea bună și cea dreaptă. 24Temeţi-vă numai
de Domnul și slujiţi-I cu credincioșie, din toată inima voastră, căci vedeţi
ce putere desfășoară
El printre voi. 25Dar, dacă veţi face răul, veţi
pieri, voi
și împăratul vostru.”
DOMNIA LUI SAUL
CAPITOLELE 13—31
(Osea 13:11.)
Războiul cu filistenii
131Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns împărat și a domnit doi ani peste Israel. 2Saul și-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaș și pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea
lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui. 3Ionatan a bătut tabăra
filistenilor care era la Gheba, și filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trâmbiţa prin toată ţara, zicând: „Să audă evreii lucrul acesta!” 4Tot Israelul a auzit zicându-se: „Saul a bătut tabăra filistenilor și Israel s-a făcut urât filistenilor.” Și poporul a fost adunat la Saul, în Ghilgal. 5Filistenii s-au strâns să lupte cu Israel. Aveau o mie de care și șase mii de călăreţi; și poporul acesta era fără număr: ca nisipul de pe ţărmul mării. Au venit și au tăbărât la Micmaș, la răsărit de Bet-Aven. 6Bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtoare, căci erau strânși de aproape, și s-au ascuns
în peșteri, în tufișuri, în stânci, în turnuri și în gropile pentru apă. 7Unii evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în ţara lui Gad și Galaad. Saul era tot la Ghilgal, și tot poporul de lângă el tremura. 8A așteptat
șapte zile, după timpul hotărât de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, și poporul se împrăștia de lângă Saul. 9Atunci, Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea-de-tot și jertfele de mulţumire.” Și a jertfit arderea-de-tot. 10Pe când sfârșea de adus arderea-de-tot, a venit Samuel, și Saul i-a ieșit înainte să-i ureze de bine. 11Samuel a zis: „Ce-ai făcut?” Saul a răspuns: „Când am văzut că poporul se împrăștie de lângă mine, că nu vii la timpul hotărât și că filistenii sunt strânși la Micmaș, 12mi-am zis: ‘Filistenii se vor coborî împotriva mea la Ghilgal, și eu nu m-am rugat Domnului!’ Atunci am îndrăznit și am adus arderea-de-tot.” 13Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun
și n-ai păzit
porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; 14dar, acum
, domnia ta nu va dăinui. Domnul
Și-a ales un om după inima Lui și Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.” 15Apoi, Samuel s-a sculat și s-a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape
șase sute de oameni. 16Saul, fiul său Ionatan și poporul care se afla cu ei se așezaseră la Gheba lui Beniamin, și filistenii tăbărau la Micmaș. 17Din tabăra filistenilor au ieșit trei cete ca să pustiască: una a luat drumul spre Ofra
, spre ţara Șual, 18alta a luat drumul spre Bet-Horon
18:13,14
și a treia a luat drumul spre hotarul care caută spre valea Ţeboim
, înspre pustie. 19În toată ţara lui Israel nu
se găsea niciun fierar, căci filistenii ziseseră: „Să împiedicăm pe evrei să-și facă săbii sau suliţe.” 20Și fiecare om din Israel se cobora la filisteni ca să-și ascută fierul plugului, coasa, securea și sapa, 21când se toceau sapa, coasa, furca cu trei coarne și securea, și ca să facă vârf ţepușului cu care mâna boii. 22Și așa s-a întâmplat că, în ziua luptei, nu
era nici sabie, nici suliţă în mâinile întregului popor care era cu Saul și Ionatan: nu aveau decât Saul și fiul său Ionatan. 23O ceată
de filisteni a venit și s-a așezat la trecătoarea Micmașului.
Vitejia lui Ionatan
141Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care-i purta armele: „Vino și să pătrundem până la straja filistenilor, care este dincolo de locul acesta.” Și n-a spus nimic tatălui său. 2Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, sub rodiul din Migron, și poporul care era cu el era aproape șase
sute de oameni. 3Ahia
, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod
, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta
efodul. Poporul nu știa că Ionatan s-a dus. 4Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja
filistenilor, era un pisc de stâncă de o parte și un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ și celălalt, Sene. 5Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaș, și celălalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba. 6Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino și să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire
printr-un mic număr ca și printr-un mare număr.” 7Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău și iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” 8„Ei bine, a zis Ionatan, haidem la oamenii aceștia și să ne arătăm lor! 9Dacă ne vor zice: ‘Opriţi-vă până vom veni noi la voi!’ vom rămâne pe loc și nu ne vom sui la ei. 10Dar, dacă vor zice: ‘Suiţi-vă la noi!’ ne vom sui, căci Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta
să ne fie semnul.” 11S-au arătat amândoi străjii filistenilor, și filistenii au zis: „Iată că evreii ies din găurile în care s-au ascuns.” 12Și oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan și celui ce-i ducea armele: „Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.” Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel.” 13Și Ionatan s-a suit ajutându-se cu mâinile și picioarele, și cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, și cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui. 14În această primă înfrângere, Ionatan și cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pământ. 15A intrat groaza
în tabără, în ţară și în tot poporul; straja și chiar și prădătorii
s-au înspăimântat; ţara s-a îngrozit. Era groaza
lui Dumnezeu. 16Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăștie și fuge
în toate părţile. 17Atunci, Saul a zis poporului care era cu el: „Număraţi, vă rog, și vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.” Au numărat, și iată că lipseau Ionatan și cel ce-i purta armele. 18Și Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!” (Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel.) 19Pe când vorbea
Saul cu preotul, zarva în tabăra filistenilor se făcea tot mai mare, și Saul a zis preotului: „Trage-ţi mâna!” 20Apoi Saul și tot poporul care era cu el s-au strâns și au înaintat până la locul luptei, și filistenii au întors
sabia unii împotriva altora și învălmășeala era nespus de mare. 21Evreii care erau mai dinainte la filisteni și care se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăștiaţi s-au unit cu israeliţii care erau cu Saul și Ionatan. 22Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră
în muntele lui Efraim, aflând că filistenii fugeau, au început să-i urmărească și ei în bătaie. 23Domnul a izbăvit pe Israel în ziua
aceea, și lupta s-a întins până dincolo
de Bet-Aven.
Ionatan în primejdie
24Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure
zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!” Și nimeni nu mâncase. 25Tot
poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere
pe faţa pământului. 26Când a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgând, dar niciunul n-a dus miere la gură, căci poporul ţinea jurământul. 27Ionatan nu știa de jurământul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a vârât într-un fagure de miere și a dus mâna la gură, și ochii i s-au luminat. 28Atunci, cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure zicând: ‘Blestemat să fie omul care va mânca astăzi!’” Și poporul era sleit de puteri. 29Și Ionatan a zis: „Tatăl meu tulbură poporul; vedeţi dar cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puţin din mierea aceasta! 30Negreșit, dacă poporul ar fi mâncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmașii lui, n-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?” 31În ziua aceea au bătut pe filisteni de la Micmaș până la Aialon. Poporul era foarte obosit 32și s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi și viţei, i-a înjunghiat pe pământ și i-a mâncat cu
7:26
17:10
19:26Deut. 12:16,23,24
sânge cu tot. 33Au spus lucrul acesta lui Saul și i-au zis: „Iată că poporul păcătuiește împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Saul a zis: „Voi faceţi o nelegiuire. Rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.” 34Apoi a adăugat: „Împrăștiaţi-vă printre popor și spuneţi fiecăruia să-și aducă boul sau oaia și să-l înjunghie aici. Apoi să mâncaţi și nu păcătuiţi împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Și peste noapte, fiecare din popor și-a adus boul cu mâna, ca să-l înjunghie pe piatră. 35Saul a zidit un altar
Domnului: acesta a fost cel dintâi altar pe care l-a zidit Domnului. 36Saul a zis: „Să ne coborâm în noaptea aceasta după filisteni, să-i jefuim până la lumina zilei și să nu lăsăm să rămână unul măcar.” Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.” Atunci, preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu.” 37Și Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă cobor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?” Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns
. 38Saul a zis: „Apropiaţi-vă
aici toate căpeteniile poporului; căutaţi și vedeţi de cine și cum a fost săvârșit păcatul acesta astăzi. 39Căci, viu
este Domnul, Izbăvitorul lui Israel, chiar dacă l-ar fi săvârșit fiul meu Ionatan, va muri.” Și nimeni din tot poporul nu i-a răspuns. 40Atunci a zis întregului Israel: „Așezaţi-vă voi deoparte, și eu și fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.” Și poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.” 41Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel, arată
adevărul!” Sorţul
a căzut pe Ionatan și pe Saul, și poporul a scăpat. 42Saul a zis: „Aruncaţi sorţul între mine și fiul meu Ionatan.” Și sorţul a căzut pe Ionatan. 43Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi
ce-ai făcut.” Ionatan i-a spus și a zis: „Am
gustat puţină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.” 44Și Saul a zis: „Dumnezeu
să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine dacă
nu vei muri, Ionatane!” 45Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu
este Domnul că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.” Astfel, poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte. 46Saul a încetat să mai urmărească pe filisteni, și filistenii s-au dus acasă.
Războaiele lui Saul și neamul lui
47După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmașii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon
, cu Edom, cu împăraţii din Ţoba
și cu filistenii și, oriîncotro se întorcea, era biruitor. 48S-a arătat viteaz, a bătut
pe Amalec și a scăpat pe Israel din mâna celor ce-l jefuiau. 49Fiii
lui Saul au fost: Ionatan, Ișvi și Malchișua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical. 50Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51Chis
, tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. 52În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverșunat împotriva filistenilor, și, de îndată ce Saul zărea vreun om tare și voinic, îl lua
cu el.
