Vitejia lui Ionatan
141Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care-i purta armele: „Vino și să pătrundem până la straja filistenilor, care este dincolo de locul acesta.” Și n-a spus nimic tatălui său. 2Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, sub rodiul din Migron, și poporul care era cu el era aproape șase
sute de oameni. 3Ahia
, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod
, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta
efodul. Poporul nu știa că Ionatan s-a dus. 4Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja
filistenilor, era un pisc de stâncă de o parte și un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ și celălalt, Sene. 5Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaș, și celălalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba. 6Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino și să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire
printr-un mic număr ca și printr-un mare număr.” 7Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău și iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” 8„Ei bine, a zis Ionatan, haidem la oamenii aceștia și să ne arătăm lor! 9Dacă ne vor zice: ‘Opriţi-vă până vom veni noi la voi!’ vom rămâne pe loc și nu ne vom sui la ei. 10Dar, dacă vor zice: ‘Suiţi-vă la noi!’ ne vom sui, căci Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta
să ne fie semnul.” 11S-au arătat amândoi străjii filistenilor, și filistenii au zis: „Iată că evreii ies din găurile în care s-au ascuns.” 12Și oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan și celui ce-i ducea armele: „Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.” Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel.” 13Și Ionatan s-a suit ajutându-se cu mâinile și picioarele, și cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, și cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui. 14În această primă înfrângere, Ionatan și cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pământ. 15A intrat groaza
în tabără, în ţară și în tot poporul; straja și chiar și prădătorii
s-au înspăimântat; ţara s-a îngrozit. Era groaza
lui Dumnezeu. 16Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăștie și fuge
în toate părţile. 17Atunci, Saul a zis poporului care era cu el: „Număraţi, vă rog, și vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.” Au numărat, și iată că lipseau Ionatan și cel ce-i purta armele. 18Și Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!” (Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel.) 19Pe când vorbea
Saul cu preotul, zarva în tabăra filistenilor se făcea tot mai mare, și Saul a zis preotului: „Trage-ţi mâna!” 20Apoi Saul și tot poporul care era cu el s-au strâns și au înaintat până la locul luptei, și filistenii au întors
sabia unii împotriva altora și învălmășeala era nespus de mare. 21Evreii care erau mai dinainte la filisteni și care se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăștiaţi s-au unit cu israeliţii care erau cu Saul și Ionatan. 22Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră
în muntele lui Efraim, aflând că filistenii fugeau, au început să-i urmărească și ei în bătaie. 23Domnul a izbăvit pe Israel în ziua
aceea, și lupta s-a întins până dincolo
de Bet-Aven.
Ionatan în primejdie
24Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure
zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!” Și nimeni nu mâncase. 25Tot
poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere
pe faţa pământului. 26Când a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgând, dar niciunul n-a dus miere la gură, căci poporul ţinea jurământul. 27Ionatan nu știa de jurământul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a vârât într-un fagure de miere și a dus mâna la gură, și ochii i s-au luminat. 28Atunci, cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure zicând: ‘Blestemat să fie omul care va mânca astăzi!’” Și poporul era sleit de puteri. 29Și Ionatan a zis: „Tatăl meu tulbură poporul; vedeţi dar cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puţin din mierea aceasta! 30Negreșit, dacă poporul ar fi mâncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmașii lui, n-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?” 31În ziua aceea au bătut pe filisteni de la Micmaș până la Aialon. Poporul era foarte obosit 32și s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi și viţei, i-a înjunghiat pe pământ și i-a mâncat cu
7:26
17:10
19:26Deut. 12:16,23,24
sânge cu tot. 33Au spus lucrul acesta lui Saul și i-au zis: „Iată că poporul păcătuiește împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Saul a zis: „Voi faceţi o nelegiuire. Rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.” 34Apoi a adăugat: „Împrăștiaţi-vă printre popor și spuneţi fiecăruia să-și aducă boul sau oaia și să-l înjunghie aici. Apoi să mâncaţi și nu păcătuiţi împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Și peste noapte, fiecare din popor și-a adus boul cu mâna, ca să-l înjunghie pe piatră. 35Saul a zidit un altar
Domnului: acesta a fost cel dintâi altar pe care l-a zidit Domnului. 36Saul a zis: „Să ne coborâm în noaptea aceasta după filisteni, să-i jefuim până la lumina zilei și să nu lăsăm să rămână unul măcar.” Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.” Atunci, preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu.” 37Și Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă cobor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?” Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns
. 38Saul a zis: „Apropiaţi-vă
aici toate căpeteniile poporului; căutaţi și vedeţi de cine și cum a fost săvârșit păcatul acesta astăzi. 39Căci, viu
este Domnul, Izbăvitorul lui Israel, chiar dacă l-ar fi săvârșit fiul meu Ionatan, va muri.” Și nimeni din tot poporul nu i-a răspuns. 40Atunci a zis întregului Israel: „Așezaţi-vă voi deoparte, și eu și fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.” Și poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.” 41Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel, arată
adevărul!” Sorţul
a căzut pe Ionatan și pe Saul, și poporul a scăpat. 42Saul a zis: „Aruncaţi sorţul între mine și fiul meu Ionatan.” Și sorţul a căzut pe Ionatan. 43Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi
ce-ai făcut.” Ionatan i-a spus și a zis: „Am
gustat puţină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.” 44Și Saul a zis: „Dumnezeu
să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine dacă
nu vei muri, Ionatane!” 45Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu
este Domnul că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.” Astfel, poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte. 46Saul a încetat să mai urmărească pe filisteni, și filistenii s-au dus acasă.
Războaiele lui Saul și neamul lui
47După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmașii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon
, cu Edom, cu împăraţii din Ţoba
și cu filistenii și, oriîncotro se întorcea, era biruitor. 48S-a arătat viteaz, a bătut
pe Amalec și a scăpat pe Israel din mâna celor ce-l jefuiau. 49Fiii
lui Saul au fost: Ionatan, Ișvi și Malchișua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical. 50Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51Chis
, tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. 52În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverșunat împotriva filistenilor, și, de îndată ce Saul zărea vreun om tare și voinic, îl lua
cu el.