DOMNIA LUI SAUL
CAPITOLELE 13—31
(Osea 13:11.)
Războiul cu filistenii
131Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns împărat și a domnit doi ani peste Israel. 2Saul și-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaș și pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea
lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui. 3Ionatan a bătut tabăra
filistenilor care era la Gheba, și filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trâmbiţa prin toată ţara, zicând: „Să audă evreii lucrul acesta!” 4Tot Israelul a auzit zicându-se: „Saul a bătut tabăra filistenilor și Israel s-a făcut urât filistenilor.” Și poporul a fost adunat la Saul, în Ghilgal. 5Filistenii s-au strâns să lupte cu Israel. Aveau o mie de care și șase mii de călăreţi; și poporul acesta era fără număr: ca nisipul de pe ţărmul mării. Au venit și au tăbărât la Micmaș, la răsărit de Bet-Aven. 6Bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtoare, căci erau strânși de aproape, și s-au ascuns
în peșteri, în tufișuri, în stânci, în turnuri și în gropile pentru apă. 7Unii evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în ţara lui Gad și Galaad. Saul era tot la Ghilgal, și tot poporul de lângă el tremura. 8A așteptat
șapte zile, după timpul hotărât de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, și poporul se împrăștia de lângă Saul. 9Atunci, Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea-de-tot și jertfele de mulţumire.” Și a jertfit arderea-de-tot. 10Pe când sfârșea de adus arderea-de-tot, a venit Samuel, și Saul i-a ieșit înainte să-i ureze de bine. 11Samuel a zis: „Ce-ai făcut?” Saul a răspuns: „Când am văzut că poporul se împrăștie de lângă mine, că nu vii la timpul hotărât și că filistenii sunt strânși la Micmaș, 12mi-am zis: ‘Filistenii se vor coborî împotriva mea la Ghilgal, și eu nu m-am rugat Domnului!’ Atunci am îndrăznit și am adus arderea-de-tot.” 13Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun
și n-ai păzit
porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; 14dar, acum
, domnia ta nu va dăinui. Domnul
Și-a ales un om după inima Lui și Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.” 15Apoi, Samuel s-a sculat și s-a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape
șase sute de oameni. 16Saul, fiul său Ionatan și poporul care se afla cu ei se așezaseră la Gheba lui Beniamin, și filistenii tăbărau la Micmaș. 17Din tabăra filistenilor au ieșit trei cete ca să pustiască: una a luat drumul spre Ofra
, spre ţara Șual, 18alta a luat drumul spre Bet-Horon
18:13,14
și a treia a luat drumul spre hotarul care caută spre valea Ţeboim
, înspre pustie. 19În toată ţara lui Israel nu
se găsea niciun fierar, căci filistenii ziseseră: „Să împiedicăm pe evrei să-și facă săbii sau suliţe.” 20Și fiecare om din Israel se cobora la filisteni ca să-și ascută fierul plugului, coasa, securea și sapa, 21când se toceau sapa, coasa, furca cu trei coarne și securea, și ca să facă vârf ţepușului cu care mâna boii. 22Și așa s-a întâmplat că, în ziua luptei, nu
era nici sabie, nici suliţă în mâinile întregului popor care era cu Saul și Ionatan: nu aveau decât Saul și fiul său Ionatan. 23O ceată
de filisteni a venit și s-a așezat la trecătoarea Micmașului.
Vitejia lui Ionatan
141Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care-i purta armele: „Vino și să pătrundem până la straja filistenilor, care este dincolo de locul acesta.” Și n-a spus nimic tatălui său. 2Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, sub rodiul din Migron, și poporul care era cu el era aproape șase
sute de oameni. 3Ahia
, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod
, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta
efodul. Poporul nu știa că Ionatan s-a dus. 4Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja
filistenilor, era un pisc de stâncă de o parte și un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ și celălalt, Sene. 5Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaș, și celălalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba. 6Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino și să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire
printr-un mic număr ca și printr-un mare număr.” 7Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău și iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” 8„Ei bine, a zis Ionatan, haidem la oamenii aceștia și să ne arătăm lor! 9Dacă ne vor zice: ‘Opriţi-vă până vom veni noi la voi!’ vom rămâne pe loc și nu ne vom sui la ei. 10Dar, dacă vor zice: ‘Suiţi-vă la noi!’ ne vom sui, căci Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta
să ne fie semnul.” 11S-au arătat amândoi străjii filistenilor, și filistenii au zis: „Iată că evreii ies din găurile în care s-au ascuns.” 12Și oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan și celui ce-i ducea armele: „Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.” Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel.” 13Și Ionatan s-a suit ajutându-se cu mâinile și picioarele, și cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, și cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui. 14În această primă înfrângere, Ionatan și cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pământ. 15A intrat groaza
în tabără, în ţară și în tot poporul; straja și chiar și prădătorii
s-au înspăimântat; ţara s-a îngrozit. Era groaza
lui Dumnezeu. 16Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăștie și fuge
în toate părţile. 17Atunci, Saul a zis poporului care era cu el: „Număraţi, vă rog, și vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.” Au numărat, și iată că lipseau Ionatan și cel ce-i purta armele. 18Și Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!” (Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel.) 19Pe când vorbea
Saul cu preotul, zarva în tabăra filistenilor se făcea tot mai mare, și Saul a zis preotului: „Trage-ţi mâna!” 20Apoi Saul și tot poporul care era cu el s-au strâns și au înaintat până la locul luptei, și filistenii au întors
sabia unii împotriva altora și învălmășeala era nespus de mare. 21Evreii care erau mai dinainte la filisteni și care se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăștiaţi s-au unit cu israeliţii care erau cu Saul și Ionatan. 22Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră
în muntele lui Efraim, aflând că filistenii fugeau, au început să-i urmărească și ei în bătaie. 23Domnul a izbăvit pe Israel în ziua
aceea, și lupta s-a întins până dincolo
de Bet-Aven.
Ionatan în primejdie
24Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure
zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!” Și nimeni nu mâncase. 25Tot
poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere
pe faţa pământului. 26Când a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgând, dar niciunul n-a dus miere la gură, căci poporul ţinea jurământul. 27Ionatan nu știa de jurământul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a vârât într-un fagure de miere și a dus mâna la gură, și ochii i s-au luminat. 28Atunci, cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure zicând: ‘Blestemat să fie omul care va mânca astăzi!’” Și poporul era sleit de puteri. 29Și Ionatan a zis: „Tatăl meu tulbură poporul; vedeţi dar cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puţin din mierea aceasta! 30Negreșit, dacă poporul ar fi mâncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmașii lui, n-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?” 31În ziua aceea au bătut pe filisteni de la Micmaș până la Aialon. Poporul era foarte obosit 32și s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi și viţei, i-a înjunghiat pe pământ și i-a mâncat cu
7:26
17:10
19:26Deut. 12:16,23,24
sânge cu tot. 33Au spus lucrul acesta lui Saul și i-au zis: „Iată că poporul păcătuiește împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Saul a zis: „Voi faceţi o nelegiuire. Rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.” 34Apoi a adăugat: „Împrăștiaţi-vă printre popor și spuneţi fiecăruia să-și aducă boul sau oaia și să-l înjunghie aici. Apoi să mâncaţi și nu păcătuiţi împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Și peste noapte, fiecare din popor și-a adus boul cu mâna, ca să-l înjunghie pe piatră. 35Saul a zidit un altar
Domnului: acesta a fost cel dintâi altar pe care l-a zidit Domnului. 36Saul a zis: „Să ne coborâm în noaptea aceasta după filisteni, să-i jefuim până la lumina zilei și să nu lăsăm să rămână unul măcar.” Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.” Atunci, preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu.” 37Și Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă cobor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?” Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns
. 38Saul a zis: „Apropiaţi-vă
aici toate căpeteniile poporului; căutaţi și vedeţi de cine și cum a fost săvârșit păcatul acesta astăzi. 39Căci, viu
este Domnul, Izbăvitorul lui Israel, chiar dacă l-ar fi săvârșit fiul meu Ionatan, va muri.” Și nimeni din tot poporul nu i-a răspuns. 40Atunci a zis întregului Israel: „Așezaţi-vă voi deoparte, și eu și fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.” Și poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.” 41Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel, arată
adevărul!” Sorţul
a căzut pe Ionatan și pe Saul, și poporul a scăpat. 42Saul a zis: „Aruncaţi sorţul între mine și fiul meu Ionatan.” Și sorţul a căzut pe Ionatan. 43Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi
ce-ai făcut.” Ionatan i-a spus și a zis: „Am
gustat puţină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.” 44Și Saul a zis: „Dumnezeu
să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine dacă
nu vei muri, Ionatane!” 45Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu
este Domnul că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.” Astfel, poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte. 46Saul a încetat să mai urmărească pe filisteni, și filistenii s-au dus acasă.
Războaiele lui Saul și neamul lui
47După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmașii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon
, cu Edom, cu împăraţii din Ţoba
și cu filistenii și, oriîncotro se întorcea, era biruitor. 48S-a arătat viteaz, a bătut
pe Amalec și a scăpat pe Israel din mâna celor ce-l jefuiau. 49Fiii
lui Saul au fost: Ionatan, Ișvi și Malchișua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical. 50Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51Chis
, tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. 52În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverșunat împotriva filistenilor, și, de îndată ce Saul zărea vreun om tare și voinic, îl lua
cu el.
Războiul cu amaleciţii
151Samuel a zis lui Saul: „Pe
mine m-a trimis Domnul să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel. Ascultă dar ce zice Domnul. 2Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Mi-aduc aminte de ceea ce a făcut Amalec lui Israel, când i-a
astupat drumul la ieșirea lui din Egipt. 3Du-te acum, bate pe Amalec și nimicește
cu desăvârșire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi și să omori bărbaţii și femeile, copiii și pruncii, cămilele și măgarii, boii și oile.’” 4Saul a adunat poporul și l-a numărat la Telaim: erau două sute de mii de oameni pedeștri și zece mii de oameni din Iuda. 5Saul a mers până la cetatea lui Amalec și a pus niște oameni la pândă în vale. 6Și a zis cheniţilor
4:11
: „Duceţi-vă
19:12,14Apoc. 18:4
, plecaţi și ieșiţi din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc împreună cu el, căci
voi v-aţi purtat cu bunăvoinţă faţă de copiii lui Israel când s-au suit din Egipt.” Și cheniţii au plecat din mijlocul lui Amalec. 7Saul
a bătut pe Amalec de la Havila
25:18
până la Șur
, care este în faţa Egiptului. 8A prins viu pe Agag, împăratul lui Amalec, și a nimicit cu desăvârșire tot poporul, trecându-l
prin ascuţișul sabiei. 9Dar Saul și poporul au cruţat
pe Agag și oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii grași și tot ce era mai bun; n-a vrut să le nimicească cu desăvârșire și au nimicit numai tot ce era prost și nebăgat în seamă.
Neascultarea lui Saul
10Domnul a vorbit lui Samuel și i-a zis: 11„Îmi pare
rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate
de la Mine și nu păzește
cuvintele Mele.” Samuel s-a mâhnit
și toată noaptea a strigat către Domnul. 12S-a sculat dis-de-dimineaţă ca să se ducă înaintea lui Saul. Și au venit și i-au spus: „Saul s-a dus la Carmel
și iată că și-a înălţat un semn de biruinţă, apoi s-a întors și, trecând mai departe, s-a coborât la Ghilgal.” 13Samuel s-a dus la Saul, și Saul i-a zis: „Fii binecuvântat
de Domnul! Am păzit Cuvântul Domnului.” 14Samuel a zis: „Ce înseamnă behăitul acesta de oi care ajunge la urechile mele și mugetul acesta de boi pe care-l aud?” 15Saul a răspuns: „Le-au adus de la amaleciţi, pentru că poporul a
cruţat oile cele mai bune și boii cei mai buni, ca să-i jertfească Domnului Dumnezeului tău, iar pe celelalte, le-am nimicit cu desăvârșire.” 16Samuel a zis lui Saul: „Stai și-ţi voi spune ce mi-a zis Domnul astă-noapte.” Și Saul i-a zis: „Vorbește.” 17Samuel a zis: „Când
erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel și nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel? 18Domnul te trimisese zicând: ‘Du-te și nimicește cu desăvârșire pe păcătoșii aceia, pe amaleciţi; războiește-te cu ei până îi vei nimici.’ 19Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului? Pentru ce te-ai aruncat asupra prăzii și ai făcut ce este rău înaintea Domnului?” 20Saul a răspuns lui Samuel: „Am
ascultat glasul Domnului și m-am dus în calea pe care mă trimitea Domnul. Am adus pe Agag, împăratul lui Amalec, și am nimicit cu desăvârșire pe amaleciţi, 21dar
poporul a luat din pradă oi și boi, ca pârgă din ceea ce trebuia nimicit cu desăvârșire, ca să le jertfească Domnului Dumnezeului tău la Ghilgal.” 22Samuel a zis: „Îi plac
Domnului mai mult arderile-de-tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea
9:13
12:7Marcu 12:33
face mai mult decât jertfele și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. 23Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli și terafimii. Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, te
leapădă și El ca împărat.” 24Atunci, Saul
a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului și n-am ascultat cuvintele tale; mă temeam
de popor și i-am ascultat glasul. 25Acum, te rog, iartă-mi păcatul, întoarce-te cu mine, ca să mă închin până la pământ înaintea Domnului.” 26Samuel a zis lui Saul: „Nu mă voi întoarce cu tine. Fiindcă ai lepădat
Cuvântul Domnului, și Domnul te leapădă, ca să nu mai fii împărat peste Israel.” 27Și, pe când se întorcea Samuel să plece, Saul l-a apucat
de pulpana hainei, și s-a rupt. 28Samuel i-a zis: „Domnul rupe astăzi
domnia lui Israel de asupra ta și o dă altuia mai bun decât tine. 29Cel ce este tăria lui Israel nu
minte și nu Se căiește, căci nu este un om ca să-I pară rău.” 30Saul a zis iarăși: „Am păcătuit! Acum, te rog, cinstește-mă
12:43
în faţa bătrânilor poporului meu și în faţa lui Israel; întoarce-te cu mine, ca să mă închin înaintea Domnului Dumnezeului tău.” 31Samuel s-a întors și a mers după Saul, și Saul s-a închinat înaintea Domnului. 32Apoi Samuel a zis: „Adu-mi pe Agag, împăratul lui Amalec.” Și Agag a înaintat vesel spre el, căci zicea: „Negreșit, a trecut amărăciunea morţii!” 33Samuel a zis: „După
cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot așa și mama ta va fi lăsată fără copii între femei.” Și Samuel a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal. 34Samuel a plecat la Rama, și Saul s-a suit acasă, la Ghibea
lui Saul. 35Samuel
nu s-a mai dus să vadă pe Saul până în ziua morţii sale. Dar Samuel plângea
pe Saul, pentru că Domnul
Se căise că pusese pe Saul împărat peste Israel.
