Războiul cu amaleciţii
151Samuel a zis lui Saul: „Pe
mine m-a trimis Domnul să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel. Ascultă dar ce zice Domnul. 2Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Mi-aduc aminte de ceea ce a făcut Amalec lui Israel, când i-a
astupat drumul la ieșirea lui din Egipt. 3Du-te acum, bate pe Amalec și nimicește
cu desăvârșire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi și să omori bărbaţii și femeile, copiii și pruncii, cămilele și măgarii, boii și oile.’” 4Saul a adunat poporul și l-a numărat la Telaim: erau două sute de mii de oameni pedeștri și zece mii de oameni din Iuda. 5Saul a mers până la cetatea lui Amalec și a pus niște oameni la pândă în vale. 6Și a zis cheniţilor
4:11
: „Duceţi-vă
19:12,14Apoc. 18:4
, plecaţi și ieșiţi din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc împreună cu el, căci
voi v-aţi purtat cu bunăvoinţă faţă de copiii lui Israel când s-au suit din Egipt.” Și cheniţii au plecat din mijlocul lui Amalec. 7Saul
a bătut pe Amalec de la Havila
25:18
până la Șur
, care este în faţa Egiptului. 8A prins viu pe Agag, împăratul lui Amalec, și a nimicit cu desăvârșire tot poporul, trecându-l
prin ascuţișul sabiei. 9Dar Saul și poporul au cruţat
pe Agag și oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii grași și tot ce era mai bun; n-a vrut să le nimicească cu desăvârșire și au nimicit numai tot ce era prost și nebăgat în seamă.
Neascultarea lui Saul
10Domnul a vorbit lui Samuel și i-a zis: 11„Îmi pare
rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate
de la Mine și nu păzește
cuvintele Mele.” Samuel s-a mâhnit
și toată noaptea a strigat către Domnul. 12S-a sculat dis-de-dimineaţă ca să se ducă înaintea lui Saul. Și au venit și i-au spus: „Saul s-a dus la Carmel
și iată că și-a înălţat un semn de biruinţă, apoi s-a întors și, trecând mai departe, s-a coborât la Ghilgal.” 13Samuel s-a dus la Saul, și Saul i-a zis: „Fii binecuvântat
de Domnul! Am păzit Cuvântul Domnului.” 14Samuel a zis: „Ce înseamnă behăitul acesta de oi care ajunge la urechile mele și mugetul acesta de boi pe care-l aud?” 15Saul a răspuns: „Le-au adus de la amaleciţi, pentru că poporul a
cruţat oile cele mai bune și boii cei mai buni, ca să-i jertfească Domnului Dumnezeului tău, iar pe celelalte, le-am nimicit cu desăvârșire.” 16Samuel a zis lui Saul: „Stai și-ţi voi spune ce mi-a zis Domnul astă-noapte.” Și Saul i-a zis: „Vorbește.” 17Samuel a zis: „Când
erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel și nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel? 18Domnul te trimisese zicând: ‘Du-te și nimicește cu desăvârșire pe păcătoșii aceia, pe amaleciţi; războiește-te cu ei până îi vei nimici.’ 19Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului? Pentru ce te-ai aruncat asupra prăzii și ai făcut ce este rău înaintea Domnului?” 20Saul a răspuns lui Samuel: „Am
ascultat glasul Domnului și m-am dus în calea pe care mă trimitea Domnul. Am adus pe Agag, împăratul lui Amalec, și am nimicit cu desăvârșire pe amaleciţi, 21dar
poporul a luat din pradă oi și boi, ca pârgă din ceea ce trebuia nimicit cu desăvârșire, ca să le jertfească Domnului Dumnezeului tău la Ghilgal.” 22Samuel a zis: „Îi plac
Domnului mai mult arderile-de-tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea
9:13
12:7Marcu 12:33
face mai mult decât jertfele și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. 23Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli și terafimii. Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, te
leapădă și El ca împărat.” 24Atunci, Saul
a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului și n-am ascultat cuvintele tale; mă temeam
de popor și i-am ascultat glasul. 25Acum, te rog, iartă-mi păcatul, întoarce-te cu mine, ca să mă închin până la pământ înaintea Domnului.” 26Samuel a zis lui Saul: „Nu mă voi întoarce cu tine. Fiindcă ai lepădat
Cuvântul Domnului, și Domnul te leapădă, ca să nu mai fii împărat peste Israel.” 27Și, pe când se întorcea Samuel să plece, Saul l-a apucat
de pulpana hainei, și s-a rupt. 28Samuel i-a zis: „Domnul rupe astăzi
domnia lui Israel de asupra ta și o dă altuia mai bun decât tine. 29Cel ce este tăria lui Israel nu
minte și nu Se căiește, căci nu este un om ca să-I pară rău.” 30Saul a zis iarăși: „Am păcătuit! Acum, te rog, cinstește-mă
12:43
în faţa bătrânilor poporului meu și în faţa lui Israel; întoarce-te cu mine, ca să mă închin înaintea Domnului Dumnezeului tău.” 31Samuel s-a întors și a mers după Saul, și Saul s-a închinat înaintea Domnului. 32Apoi Samuel a zis: „Adu-mi pe Agag, împăratul lui Amalec.” Și Agag a înaintat vesel spre el, căci zicea: „Negreșit, a trecut amărăciunea morţii!” 33Samuel a zis: „După
cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot așa și mama ta va fi lăsată fără copii între femei.” Și Samuel a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal. 34Samuel a plecat la Rama, și Saul s-a suit acasă, la Ghibea
lui Saul. 35Samuel
nu s-a mai dus să vadă pe Saul până în ziua morţii sale. Dar Samuel plângea
pe Saul, pentru că Domnul
Se căise că pusese pe Saul împărat peste Israel.
David uns împărat
161Domnul a zis lui Samuel: „Când
vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am
lepădat ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi
cornul cu untdelemn și du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales
89:19,20Fapte 13:22
ca împărat.” 2Samuel a zis: „Cum să mă duc? Saul are să afle și mă va ucide.” Și Domnul a zis: „Să iei cu tine un viţel și să zici: ‘Vin să aduc o jertfă
Domnului.’ 3Să poftești pe Isai la jertfă; Eu îţi voi arăta
ce trebuie să faci și Îmi vei unge
pe acela pe care-ţi voi spune să-l ungi.” 4Samuel a făcut ce zisese Domnul și s-a dus la Betleem. Bătrânii cetăţii au alergat înspăimântaţi
înaintea lui și au zis: „Ce vestește venirea ta: ceva bun
?” 5El a răspuns: „Da, vin să aduc o jertfă Domnului. Sfinţiţi-vă
și veniţi cu mine la jertfă.” A sfinţit și pe Isai cu fiii lui și i-a poftit la jertfă. 6Când au intrat ei, Samuel, văzând pe Eliab
, și-a zis
: „Negreșit, unsul Domnului este aici, înaintea Lui.” 7Și Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţișarea
și înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul
nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii
, dar Domnul Se uită la inimă
17:10
20:12Fapte 1:24
.” 8Isai a chemat pe Abinadab
și l-a trecut pe dinaintea lui Samuel, și Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.” 9Isai a trecut pe Șama
, și Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.” 10Și așa a trecut Isai pe cei șapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel, și Samuel a zis lui Isai: „Domnul n-a ales pe niciunul din ei.” 11Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceștia sunt toţi fiii tăi?” Și el a răspuns: „A mai rămas
cel mai tânăr, dar paște oile.” Atunci, Samuel a zis lui Isai: „Trimite
să-l aducă, fiindcă nu vom ședea la masă până nu va veni aici.” 12Isai a trimis să-l aducă. Și el era cu păr bălai
, cu ochi frumoși și faţă frumoasă. Domnul
a zis lui Samuel: „Scoală-te și unge-l, căci el este!” 13Samuel a luat cornul cu untdelemn și l-a uns
în mijlocul fraţilor lui. Duhul
13:25
14:6
Domnului a venit peste David începând din ziua aceea și în cele următoare.
Samuel s-a sculat și s-a dus la Rama.
David cântă din harpă lui Saul
14Duhul
Domnului S-a depărtat de la Saul; și a fost muncit de un
duh rău, care venea de la Domnul. 15Slujitorii lui Saul i-au zis: „Iată că un duh rău de la Dumnezeu te muncește. 16Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sunt înaintea
ta. Ei vor căuta un om care să știe să cânte cu harpa și, când duhul rău trimis de Dumnezeu va fi peste tine, el va cânta cu mâna
și vei fi ușurat.” 17Saul a răspuns slujitorilor săi: „Găsiţi-mi dar un om care să cânte bine și aduceţi-l la mine.” 18Unul din slujitori a luat cuvântul și a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care știe să cânte; el este și un om tare și voinic
, un războinic, vorbește bine, este frumos la chip și Domnul
este cu el.” 19Saul a trimis niște oameni la Isai să-i spună: „Trimite-mi pe fiul tău David, care este cu
oile.” 20Isai a luat
un măgar, l-a încărcat cu pâine, cu un burduf cu vin și cu un ied și a trimis lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David. 21David a ajuns la Saul și s-a
înfăţișat înaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul și a fost pus să-i poarte armele. 22Saul a trimis vorbă lui Isai, zicând: „Te rog să lași pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea.” 23Și, când duhul
trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harpa și cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai ușor, se simţea ușurat și duhul cel rău pleca de la el.
Războiul cu filistenii
171Filistenii și-au strâns
oștile ca să facă război și s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco
și Azeca, la Efes-Damim. 2Saul și bărbaţii lui Israel s-au strâns și ei; au tăbărât în Valea Terebinţilor și s-au așezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. 3Filistenii se așezaseră pe un munte deoparte, și Israel, pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea. 4Atunci a ieșit un om din tabăra filistenilor și a înaintat între cele două oștiri. El se numea Goliat
, era din
Gat și avea o înălţime de șase coţi și o palmă. 5Pe cap avea un coif de aramă și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. 6Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor și o pavăză de aramă între umeri. 7Coada
suliţei lui era ca un sul de ţesut și fierul suliţei cântărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. 8Filisteanul s-a oprit și, vorbind oștilor lui Israel așezate în șiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieșiţi să vă așezaţi în șiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean și nu sunteţi voi slujitorii
lui Saul? Alegeţi un om care să se coboare împotriva mea! 9Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voștri, dar, dacă-l voi birui și-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă și ne veţi
sluji.” 10Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară
asupra oștirii lui Israel! Daţi-mi un om ca să mă lupt cu el.” 11Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului și s-au înspăimântat, și au fost cuprinși de o mare frică.
David și Goliat
12Și David era fiul
efratitului
aceluia din Betleemul lui Iuda numit Isai, care avea opt
fii. Pe vremea lui Saul, el era bătrân, înaintat în vârstă. 13Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea
Eliab, al doilea Abinadab și al treilea Șama. 14David era cel mai tânăr. Și, când cei trei mai mari au urmat pe Saul, 15David a plecat de la Saul și s-a întors la Betleem ca să pască
oile tatălui său. 16Filisteanul înainta dimineaţa și seara și s-a înfăţișat astfel timp de patruzeci de zile. 17Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit și aceste zece pâini și aleargă în tabără, la fraţii tăi; 18du și aceste zece cașuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine
și să-mi aduci vești temeinice. 19Ei sunt cu Saul și cu toţi bărbaţii lui Israel în Valea Terebinţilor, în război cu filistenii.” 20David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, și-a luat lucrurile și a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oștirea pornise să se așeze în șiruri de bătaie și scotea strigăte de război. 21Israel și filistenii s-au așezat în șiruri de bătaie, oștire către oștire. 22David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile și a alergat la șirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate. 23Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oștiri, ieșind afară din șirurile filistenilor. A rostit aceleași cuvinte
ca mai înainte, și David le-a auzit. 24La vederea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui și i-a apucat o mare frică. 25Fiecare zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă
pe fiică-sa și va scuti de dări casa tatălui său în Israel.” 26David a zis oamenilor de lângă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta și va lua ocara
de asupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur
, ca să ocărască
oștirea
Dumnezeului celui viu?” 27Poporul, spunând din nou aceleași lucruri, i-a zis: „Așa
și așa se va face aceluia care-l va omorî.” 28Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceștia, s-a aprins
de mânie împotriva lui David. Și a zis: „Pentru ce te-ai coborât tu și cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria și răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta.” 29David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc
astfel?” 30Și s-a întors de la el ca să vorbească cu altul și i-a pus aceleași
întrebări. Poporul i-a răspuns ca și întâiași dată. 31Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute. 32David a zis lui Saul: „Nimeni
să nu-și piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul
tău va merge să se bată cu el.” 33Saul a zis lui David: „Nu poţi
să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu ești un copil, și el este un om războinic din tinereţea lui.” 34David a zis lui Saul: „Robul tău păștea oile tatălui său. Și, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă, 35alergam după el, îl loveam și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam și-l omoram. 36Așa a doborât robul tău leul și ursul, și cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul din ei, căci a ocărât oștirea Dumnezeului celui viu.” 37David a mai zis: „Domnul
63:7
77:112 Cor. 1:102 Tim. 4:17,18
, care m-a izbăvit din gheara leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean.” Și Saul a zis lui David: „Du-te și Domnul
să fie cu tine!” 38Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă și l-a îmbrăcat cu o platoșă. 39David a încins sabia lui Saul peste hainele lui și a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obișnuit cu ea.” Și s-a dezbrăcat de ea. 40Și-a luat toiagul în mână, și-a ales din pârâu cinci pietre netede și le-a pus în traista lui de păstor și în buzunarul hainei. Apoi, cu praștia în mână, a înaintat împotriva filisteanului. 41Filisteanul s-a apropiat puţin câte puţin de David și omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. 42Filisteanul s-a uitat și, când a zărit pe David, a râs
de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai
și cu faţa frumoasă. 43Filisteanul a zis lui David: „Ce, sunt câine
, de vii la mine cu toiege?” Și, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, 44a adăugat
: „Vino la mine și voi da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor câmpului.” 45David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă și cu pavăză, iar
125:12 Cor. 10:4Evr. 11:33,34
eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai
ocărât-o. 46Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî și-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile
taberei filistenilor păsărilor cerului și fiarelor pământului. Și tot pământul va ști
18:362 Împ. 19:19Is. 52:10
că Israel are un Dumnezeu. 47Și toată mulţimea aceasta va ști că Domnul nu mântuiește nici prin sabie
, nici prin suliţă. Căci biruinţa este
a Domnului. Și El vă dă în mâinile noastre.” 48Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. 49Și-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe filistean în frunte și piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ. 50Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai
tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ și l-a omorât, fără să aibă sabie în mână. 51A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât și i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriașul lor a murit, au luat-o la
fugă. 52Și bărbaţii lui Israel și Iuda au dat chiote și au pornit în urmărirea filistenilor până în vale și până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Șaaraim
, până la Gat și până la Ecron. 53Și copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor și le-au jefuit tabăra. 54David a luat capul filisteanului și l-a dus la Ierusalim și a pus armele filisteanului în cortul său. 55Când a văzut Saul pe David mergând împotriva filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oștirii: „Al cui
fiu este tânărul acesta, Abner?” Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu știu.” 56„Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta”, a zis împăratul. 57Și, când s-a întors David după ce omorâse pe filistean, Abner l-a luat și l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul
filisteanului. 58Saul i-a zis: „Al cui fiu ești, tinere?” Și David a răspuns: „Sunt fiul robului
tău Isai, Betleemitul.”
