Războiul cu filistenii
171Filistenii și-au strâns
oștile ca să facă război și s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco
și Azeca, la Efes-Damim. 2Saul și bărbaţii lui Israel s-au strâns și ei; au tăbărât în Valea Terebinţilor și s-au așezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. 3Filistenii se așezaseră pe un munte deoparte, și Israel, pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea. 4Atunci a ieșit un om din tabăra filistenilor și a înaintat între cele două oștiri. El se numea Goliat
, era din
Gat și avea o înălţime de șase coţi și o palmă. 5Pe cap avea un coif de aramă și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. 6Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor și o pavăză de aramă între umeri. 7Coada
suliţei lui era ca un sul de ţesut și fierul suliţei cântărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. 8Filisteanul s-a oprit și, vorbind oștilor lui Israel așezate în șiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieșiţi să vă așezaţi în șiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean și nu sunteţi voi slujitorii
lui Saul? Alegeţi un om care să se coboare împotriva mea! 9Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voștri, dar, dacă-l voi birui și-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă și ne veţi
sluji.” 10Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară
asupra oștirii lui Israel! Daţi-mi un om ca să mă lupt cu el.” 11Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului și s-au înspăimântat, și au fost cuprinși de o mare frică.
David și Goliat
12Și David era fiul
efratitului
aceluia din Betleemul lui Iuda numit Isai, care avea opt
fii. Pe vremea lui Saul, el era bătrân, înaintat în vârstă. 13Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea
Eliab, al doilea Abinadab și al treilea Șama. 14David era cel mai tânăr. Și, când cei trei mai mari au urmat pe Saul, 15David a plecat de la Saul și s-a întors la Betleem ca să pască
oile tatălui său. 16Filisteanul înainta dimineaţa și seara și s-a înfăţișat astfel timp de patruzeci de zile. 17Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit și aceste zece pâini și aleargă în tabără, la fraţii tăi; 18du și aceste zece cașuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine
și să-mi aduci vești temeinice. 19Ei sunt cu Saul și cu toţi bărbaţii lui Israel în Valea Terebinţilor, în război cu filistenii.” 20David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, și-a luat lucrurile și a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oștirea pornise să se așeze în șiruri de bătaie și scotea strigăte de război. 21Israel și filistenii s-au așezat în șiruri de bătaie, oștire către oștire. 22David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile și a alergat la șirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate. 23Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oștiri, ieșind afară din șirurile filistenilor. A rostit aceleași cuvinte
ca mai înainte, și David le-a auzit. 24La vederea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui și i-a apucat o mare frică. 25Fiecare zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă
pe fiică-sa și va scuti de dări casa tatălui său în Israel.” 26David a zis oamenilor de lângă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta și va lua ocara
de asupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur
, ca să ocărască
oștirea
Dumnezeului celui viu?” 27Poporul, spunând din nou aceleași lucruri, i-a zis: „Așa
și așa se va face aceluia care-l va omorî.” 28Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceștia, s-a aprins
de mânie împotriva lui David. Și a zis: „Pentru ce te-ai coborât tu și cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria și răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta.” 29David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc
astfel?” 30Și s-a întors de la el ca să vorbească cu altul și i-a pus aceleași
întrebări. Poporul i-a răspuns ca și întâiași dată. 31Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute. 32David a zis lui Saul: „Nimeni
să nu-și piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul
tău va merge să se bată cu el.” 33Saul a zis lui David: „Nu poţi
să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu ești un copil, și el este un om războinic din tinereţea lui.” 34David a zis lui Saul: „Robul tău păștea oile tatălui său. Și, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă, 35alergam după el, îl loveam și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam și-l omoram. 36Așa a doborât robul tău leul și ursul, și cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul din ei, căci a ocărât oștirea Dumnezeului celui viu.” 37David a mai zis: „Domnul
63:7
77:112 Cor. 1:102 Tim. 4:17,18
, care m-a izbăvit din gheara leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean.” Și Saul a zis lui David: „Du-te și Domnul
să fie cu tine!” 38Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă și l-a îmbrăcat cu o platoșă. 39David a încins sabia lui Saul peste hainele lui și a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obișnuit cu ea.” Și s-a dezbrăcat de ea. 40Și-a luat toiagul în mână, și-a ales din pârâu cinci pietre netede și le-a pus în traista lui de păstor și în buzunarul hainei. Apoi, cu praștia în mână, a înaintat împotriva filisteanului. 41Filisteanul s-a apropiat puţin câte puţin de David și omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. 42Filisteanul s-a uitat și, când a zărit pe David, a râs
de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai
și cu faţa frumoasă. 43Filisteanul a zis lui David: „Ce, sunt câine
, de vii la mine cu toiege?” Și, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, 44a adăugat
: „Vino la mine și voi da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor câmpului.” 45David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă și cu pavăză, iar
125:12 Cor. 10:4Evr. 11:33,34
eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai
ocărât-o. 46Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî și-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile
taberei filistenilor păsărilor cerului și fiarelor pământului. Și tot pământul va ști
18:362 Împ. 19:19Is. 52:10
că Israel are un Dumnezeu. 47Și toată mulţimea aceasta va ști că Domnul nu mântuiește nici prin sabie
, nici prin suliţă. Căci biruinţa este
a Domnului. Și El vă dă în mâinile noastre.” 48Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. 49Și-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe filistean în frunte și piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ. 50Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai
tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ și l-a omorât, fără să aibă sabie în mână. 51A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât și i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriașul lor a murit, au luat-o la
fugă. 52Și bărbaţii lui Israel și Iuda au dat chiote și au pornit în urmărirea filistenilor până în vale și până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Șaaraim
, până la Gat și până la Ecron. 53Și copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor și le-au jefuit tabăra. 54David a luat capul filisteanului și l-a dus la Ierusalim și a pus armele filisteanului în cortul său. 55Când a văzut Saul pe David mergând împotriva filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oștirii: „Al cui
fiu este tânărul acesta, Abner?” Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu știu.” 56„Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta”, a zis împăratul. 57Și, când s-a întors David după ce omorâse pe filistean, Abner l-a luat și l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul
filisteanului. 58Saul i-a zis: „Al cui fiu ești, tinere?” Și David a răspuns: „Sunt fiul robului
tău Isai, Betleemitul.”
Ionatan și David
181David sfârșise de vorbit cu Saul. Și, de atunci, sufletul
lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David și Ionatan
l-a iubit ca pe sufletul din el. 2În aceeași zi, Saul a oprit pe David și nu l-a
lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. 3Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. 4A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, și i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul și cingătoarea lui. 5David se ducea și izbutea oriunde îl trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război și era plăcut întregului popor, chiar și slujitorilor lui Saul.
Cântarea de biruinţă a femeilor
6Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile
au ieșit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând și jucând, în sunetul timpanelor și alăutelor, și scoţând strigăte de bucurie.
7Femeile care cântau își răspundeau
unele altora și ziceau:
„Saul
a bătut miile lui,
iar David, zecile lui de mii.”
8Saul s-a mâniat foarte tare și nu
i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zeci de mii și mie-mi dau mii! Nu-i mai lipsește
decât împărăţia.” 9Și, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David. 10A doua zi, duhul
cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a
înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca și în celelalte zile, și Saul era cu suliţa
în mână. 11Saul a ridicat
suliţa, zicându-și în sine: „Voi pironi pe David de perete.” Dar David s-a ferit de el de două ori. 12Saul se temea
de David, pentru că Domnul
era cu David și Se depărtase
de la el. 13L-a îndepărtat de lângă el și l-a pus mai-mare peste o mie de oameni. David ieșea
și intra în fruntea poporului; 14izbutea în tot ce făcea și Domnul
era cu el. 15Saul, văzând că izbutea totdeauna, se temea de el, 16dar tot
Israelul și Iuda iubeau pe David, pentru că ieșea și intra în fruntea lor.
David, ginerele împăratului
17Saul a zis lui David: „Iată, îţi voi da de nevastă
pe fiică-mea cea mai mare, Merab, numai să-mi slujești cu vitejie și să porţi războaiele
Domnului.” Dar Saul își zicea: „Nu vreau să-mi pun mâna
mea pe el, ci mâna filistenilor să fie asupra lui.” 18David a răspuns lui Saul: „Cine sunt
eu și ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?” 19Venind vremea când Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel
din Mehola
. 20Mical
, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, și lucrul i-a plăcut. 21El își zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă
și să cadă sub
mâna filistenilor.” Și Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi
ginere.” 22Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiţi în taină lui David și spuneţi-i: ‘Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine și toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.’” 23Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Și David a răspuns: „Credeţi că este ușor să fii ginerele împăratului? Eu sunt un om sărac și de puţină însemnătate.” 24Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David. 25Saul a zis: „Așa să vorbiţi lui David: ‘Împăratul nu cere nicio
zestre; ci dorește o sută de prepuţuri de ale filistenilor, ca să-și răzbune
pe vrăjmașii lui.’” Saul avea de gând
să facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. 26Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, și David a primit ce i se ceruse ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea
hotărâtă, 27David s-a sculat, a plecat cu oamenii
lui și a ucis două sute de oameni dintre filisteni; le-a adus
prepuţurile și a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci, Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical. 28Saul a văzut și a înţeles că Domnul era cu David; și fiică-sa Mical iubea pe David. 29Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David și toată viaţa i-a fost vrăjmaș. 30Domnitorii filistenilor ieșeau la
luptă și, ori de câte ori ieșeau, David avea mai multă izbândă
decât toţi slujitorii lui Saul și numele lui a ajuns foarte vestit.
David este prigonit de Saul
191Saul a vorbit fiului său Ionatan și tuturor slujitorilor lui să omoare pe David. 2Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea
mult pe David, i-a dat de știre și i-a zis: „Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. Păzește-te dar mâine dimineaţă, stai într-un loc tăinuit și ascunde-te. 3Eu voi ieși și voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui meu despre tine, voi vedea ce va zice și-ţi voi spune.” 4Ionatan a vorbit
bine de David tatălui său Saul: „Să nu facă împăratul”, a zis el, „un păcat
109:5Prov. 17:13Ier. 18:20
faţă de robul său David, căci el n-a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău; 5și-a pus în joc viaţa
12:3Ps. 119:109
, a ucis
pe filistean și Domnul
a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut și te-ai bucurat. Pentru ce
să păcătuiești
împotriva unui sânge nevinovat și să omori fără pricină pe David?” 6Saul a ascultat glasul lui Ionatan și a jurat zicând: „Viu este Domnul că David nu va muri!” 7Ionatan a chemat pe David și i-a spus toate cuvintele acestea, apoi l-a adus la Saul; și David a fost înaintea lui ca mai înainte
.
David, scăpat de Mical
8Războiul urma înainte. David a mers împotriva filistenilor și s-a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrângere și au fugit dinaintea lui. 9Atunci, duhul
cel rău, trimis de Domnul, a venit peste Saul, care ședea în casă cu suliţa în mână. David cânta, 10și Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s-a ferit de el, și Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit și a scăpat noaptea. 11Saul a trimis
niște oameni acasă la David ca să-l pândească și să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de știre și i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.” 12Ea l-a coborât
pe fereastră și David a plecat și a fugit. Așa a scăpat. 13În urmă, Mical a luat terafimul și l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului și l-a învelit cu o haină. 14Când a trimis Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.” 15Saul i-a trimis înapoi să-l vadă și a zis: „Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.” 16Oamenii aceia s-au întors și iată că terafimul era în pat și în jurul capului era o piele de capră. 17Saul a zis către Mical: „Pentru ce m-ai înșelat în felul acesta și ai dat drumul vrăjmașului meu și a scăpat?” Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: ‘Lasă-mă să plec ori te omor
!’”
Fuga lui David la Samuel, la Rama
18Așa a fugit și a scăpat David. El s-a dus la Samuel, la Rama, și i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel și a locuit în Naiot. 19Au spus lucrul acesta lui Saul și au zis: „Iată că David este în Naiot, lângă Rama.” 20Saul
a trimis niște oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare
de proroci, care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimișii lui Saul și au început și ei să
prorocească. 21Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alţi oameni și au prorocit și ei. A mai trimis alţii a treia oară și au prorocit și ei. 22Atunci, Saul s-a dus el însuși la Rama. Ajungând la fântâna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel și David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama.” 23Și s-a îndreptat spre Naiot, lângă Rama. Duhul
lui Dumnezeu a venit și peste el și Saul și-a văzut de drum, prorocind până la sosirea lui în Naiot, lângă Rama. 24S-a dezbrăcat
de haine și a prorocit și el înaintea lui Samuel și s-a aruncat dezbrăcat
la pământ toată ziua aceea și toată noaptea. De aceea se zice: „Oare
și Saul este între proroci?”
