Ionatan și David
181David sfârșise de vorbit cu Saul. Și, de atunci, sufletul
lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David și Ionatan
l-a iubit ca pe sufletul din el. 2În aceeași zi, Saul a oprit pe David și nu l-a
lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. 3Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. 4A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, și i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul și cingătoarea lui. 5David se ducea și izbutea oriunde îl trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război și era plăcut întregului popor, chiar și slujitorilor lui Saul.
Cântarea de biruinţă a femeilor
6Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile
au ieșit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând și jucând, în sunetul timpanelor și alăutelor, și scoţând strigăte de bucurie.
7Femeile care cântau își răspundeau
unele altora și ziceau:
„Saul
a bătut miile lui,
iar David, zecile lui de mii.”
8Saul s-a mâniat foarte tare și nu
i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zeci de mii și mie-mi dau mii! Nu-i mai lipsește
decât împărăţia.” 9Și, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David. 10A doua zi, duhul
cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a
înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca și în celelalte zile, și Saul era cu suliţa
în mână. 11Saul a ridicat
suliţa, zicându-și în sine: „Voi pironi pe David de perete.” Dar David s-a ferit de el de două ori. 12Saul se temea
de David, pentru că Domnul
era cu David și Se depărtase
de la el. 13L-a îndepărtat de lângă el și l-a pus mai-mare peste o mie de oameni. David ieșea
și intra în fruntea poporului; 14izbutea în tot ce făcea și Domnul
era cu el. 15Saul, văzând că izbutea totdeauna, se temea de el, 16dar tot
Israelul și Iuda iubeau pe David, pentru că ieșea și intra în fruntea lor.
David, ginerele împăratului
17Saul a zis lui David: „Iată, îţi voi da de nevastă
pe fiică-mea cea mai mare, Merab, numai să-mi slujești cu vitejie și să porţi războaiele
Domnului.” Dar Saul își zicea: „Nu vreau să-mi pun mâna
mea pe el, ci mâna filistenilor să fie asupra lui.” 18David a răspuns lui Saul: „Cine sunt
eu și ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?” 19Venind vremea când Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel
din Mehola
. 20Mical
, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, și lucrul i-a plăcut. 21El își zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă
și să cadă sub
mâna filistenilor.” Și Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi
ginere.” 22Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiţi în taină lui David și spuneţi-i: ‘Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine și toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.’” 23Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Și David a răspuns: „Credeţi că este ușor să fii ginerele împăratului? Eu sunt un om sărac și de puţină însemnătate.” 24Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David. 25Saul a zis: „Așa să vorbiţi lui David: ‘Împăratul nu cere nicio
zestre; ci dorește o sută de prepuţuri de ale filistenilor, ca să-și răzbune
pe vrăjmașii lui.’” Saul avea de gând
să facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. 26Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, și David a primit ce i se ceruse ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea
hotărâtă, 27David s-a sculat, a plecat cu oamenii
lui și a ucis două sute de oameni dintre filisteni; le-a adus
prepuţurile și a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci, Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical. 28Saul a văzut și a înţeles că Domnul era cu David; și fiică-sa Mical iubea pe David. 29Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David și toată viaţa i-a fost vrăjmaș. 30Domnitorii filistenilor ieșeau la
luptă și, ori de câte ori ieșeau, David avea mai multă izbândă
decât toţi slujitorii lui Saul și numele lui a ajuns foarte vestit.