ELI ȘI SAMUEL, CEI DIN URMĂ DOI JUDECĂTORI ÎN ISRAEL
CAPITOLELE 1—12
11Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana
, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, efratit
. 2El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă, Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. 3Omul acesta se suia în fiecare an
din cetatea sa la Silo
, ca să se închine
înaintea Domnului oștirilor și să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoţi ai Domnului. 4În ziua când își aducea Elcana jertfa
16:11
, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. 5Dar Anei îi dădea o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul
o făcuse stearpă. 6Potrivnica ei o înţepa
deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. 7Și în toţi anii era așa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci, ea plângea și nu mânca. 8Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ana, pentru ce plângi și nu mănânci? Pentru ce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult
decât zece fii?”
9Ana s-a sculat, după ce au mâncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din ușorii Templului
Domnului. 10Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât
10:1
și plângea. 11Ea a făcut o juruinţă
și a zis: „Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre
întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce
30:22
aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui și brici
nu va trece peste capul lui.” 12Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. 13Ana vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată 14și i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezește.” 15Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei și n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare, ci îmi vărsam
142:2
sufletul înaintea Domnului. 16Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată
, căci numai prea multa mea durere și supărarea m-au făcut să vorbesc până acum.” 17Eli a luat din nou cuvântul și a zis: „Du-te
8:48
în pace, și Dumnezeul
lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!” 18Ea a zis: „Să capete
roaba ta trecere înaintea ta!” Și femeia a plecat
. A mâncat și faţa ei n-a mai fost aceeași. 19S-au sculat dis-de-dimineaţă și, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors și au venit acasă, la Rama.
Elcana s-a culcat
cu nevastă-sa Ana, și Domnul Și-a adus
aminte de ea. 20Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), „căci”, a zis ea, „de la Domnul l-am cerut”. 21Bărbatul său, Elcana, s-a suit
apoi cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de peste an și să-și împlinească juruinţa. 22Dar Ana nu s-a suit și a zis bărbatului ei: „Când voi înţărca copilul, îl voi duce
ca să fie pus înaintea Domnului și să rămână
acolo pentru totdeauna
.” 23Elcana
, bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, așteaptă până-l vei înţărca. Numai
împlinească-Și Domnul cuvântul Lui!” Și femeia a rămas acasă și a dat ţâţă fiului ei până l-a înţărcat. 24Când l-a înţărcat, l-a suit cu ea și a luat trei tauri, o efă de făină și un burduf cu vin. L-a dus
în Casa
Domnului, la Silo; copilul era încă mic de tot. 25Au înjunghiat taurii și au dus
copilul la Eli. 26Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău
trăiește, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine și mă rugam Domnului! 27Pentru
copilul acesta mă rugam, și Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. 28De aceea vreau să-l dau
Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Și s-au
închinat acolo înaintea Domnului.
21Ana s-a rugat
și a zis:
„Mi se bucură inima
în Domnul,
Puterea mea
112:9
a fost înălţată de Domnul;
Mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmașilor mei,
Căci mă bucur
13:5
20:5
35:9
de ajutorul Tău.
2Nimeni
32:4Ps. 86:8
89:6,8
nu este sfânt ca Domnul;
Nu este alt
Dumnezeu decât Tine;
Nu este stâncă așa ca Dumnezeul nostru.
3Nu mai vorbiţi cu atâta îngâmfare,
Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie
,
Căci Domnul este un Dumnezeu care știe totul,
Și toate faptele sunt cântărite de El.
4Arcul
76:3
celor puternici s-a sfărâmat,
Și cei slabi sunt încinși cu putere.
5Cei ce
erau sătui se închiriază pentru pâine,
Și cei ce erau flămânzi se odihnesc;
Chiar cea
stearpă naște de șapte ori,
Și cea care
avea mulţi copii stă lâncezită.
6Domnul omoară
și înviază,
El coboară în Locuinţa morţilor și El scoate de acolo.
7Domnul sărăcește
și El îmbogăţește,
El smerește
și El înalţă,
8El ridică
din pulbere pe cel sărac,
Ridică din gunoi pe cel lipsit,
Ca să-i pună
să șadă alături cu cei mari.
Și le dă de moștenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă,
Căci ai Domnului sunt stâlpii
102:25
104:5Evr. 1:3
pământului
Și pe ei a așezat El lumea.
9El va păzi pașii
121:3
preaiubiţilor Lui,
Dar cei răi vor fi nimiciţi în întuneric,
Căci omul nu va birui prin putere.
10Vrăjmașii Domnului vor tremura
,
Din înălţimea
cerului, El Își va arunca tunetul asupra lor;
Domnul
98:9
va judeca marginile pământului.
El va da Împăratului Său putere
Și El va înălţa tăria
Unsului Lui.”
11Elcana s-a dus acasă, la Rama, și copilul a rămas în slujba
Domnului, înaintea preotului Eli.
12Fiii lui Eli erau niște oameni răi
. Nu
cunoșteau pe Domnul. 13Și iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor. Când aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa când se fierbea carnea. Ţinând în mână o furculiţă cu trei coarne, 14o vâra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală, și tot ce apuca cu furculiţa lua preotul pentru el. Așa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo. 15Chiar înainte de a arde
grăsimea, venea sluga preotului și zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă.” 16Și dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea”, sluga răspundea: „Nu! Dă-mi acum, căci altfel iau cu sila.” 17Tinerii aceștia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte
mare păcat, pentru că nesocoteau
darurile Domnului.
18Samuel
făcea slujba înaintea Domnului și copilul acesta era îmbrăcat
cu un efod de in. 19Mama sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică și i-o aducea când se suia
cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an. 20Eli a binecuvântat
pe Elcana și pe nevastă-sa și a zis: „Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, care să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat
ea Domnului!” Și s-au întors acasă. 21Când a cercetat
Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată și a născut trei fii și două fiice. Și tânărul Samuel creștea
2:40
înaintea Domnului.
22Eli era foarte bătrân și a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat și că se culcau cu femeile
care slujeau afară, la ușa cortului întâlnirii. 23El le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele. 24Nu, copii, ce aud spunându-se despre voi nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască. 25Dacă un om păcătuiește împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu, dar dacă păcătuiește împotriva
Domnului, cine se va ruga pentru el?” Totuși ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul
voia să-i omoare. 26Tânărul Samuel creștea mereu
și era plăcut
Domnului și oamenilor.
27Un om
al lui Dumnezeu a venit la Eli și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Nu M-am descoperit
Eu casei tatălui tău când erau în Egipt, în casa lui Faraon? 28Eu l-am ales
18:1,7
dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia și să poarte efodul înaintea Mea și am dat
6:16
7:7,8,34,35
10:14,15Num. 5:9,10
18:8-19
casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc și aduse de copiii lui Israel. 29Pentru ce călcaţi
voi în picioare jertfele Mele și darurile Mele, care am poruncit să se facă în Locașul
Meu? Și cum se face că tu cinstești pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, ca să vă îngrășaţi din cele dintâi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?’ 30De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Spusesem
că și casa ta și casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea. Și acum, zice Domnul, departe
de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti
91:14
pe cine Mă cinstește, dar cei ce Mă dispreţuiesc
vor fi dispreţuiţi. 31Iată că vine vremea
22:18
când voi tăia braţul tău și braţul casei tatălui tău, așa încât nu va mai fi niciun bătrân în casa ta. 32Vei vedea un potrivnic al tău în locașul Meu, în timp ce Israel va fi copleșit de bunătăţi de Domnul și nu va mai fi niciodată niciun bătrân
în casa ta. 33Voi lăsa să rămână la altarul Meu numai unul dintr-ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere și să ţi se întristeze sufletul, dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vârstei. 34Și iată semnul
celor ce se vor întâmpla celor doi fii ai tăi, Hofni și Fineas: amândoi vor muri
într-o zi. 35Eu
Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea și după sufletul Meu; îi voi zidi
o casă stătătoare și va umbla totdeauna înaintea Unsului
18:50
Meu. 36Și
oricine va mai rămâne din casa ta va veni să se arunce cu faţa la pământ înaintea lui pentru un ban de argint și pentru o bucată de pâine și va zice: «Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoţiei, ca să am o bucată de pâine să mănânc.»’”
31Tânărul
Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul
Domnului era rar în vremea aceea și vedeniile nu erau dese. 2Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi
48:104:15
și nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui, 3iar candela
lui Dumnezeu nu se stinsese încă și Samuel era culcat în Templul
Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu. 4Atunci, Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!” 5Și a alergat la Eli și a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat; întoarce-te și te culcă.” Și s-a dus și s-a culcat. 6Domnul a chemat din nou pe Samuel. Și Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli și a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te și te culcă.” 7Samuel nu cunoștea
încă pe Domnul și Cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit. 8Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Și Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli și a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil 9și a zis lui Samuel: „Du-te de te culcă și, dacă vei mai fi chemat, să spui: ‘Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă.’” Și Samuel s-a dus să se culce la locul lui. 10Domnul a venit, S-a înfăţișat și l-a chemat ca și în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Și Samuel a răspuns: „Vorbește, căci robul Tău ascultă.” 11Atunci, Domnul a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi
urechile oricui îl va auzi. 12În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot
ce am rostit împotriva casei lui; voi începe și voi isprăvi. 13I-am
spus că vreau să pedepsesc
18:30
casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoștinţă și prin care fiii lui
s-au făcut vrednici de lepădat, fără
ca el să-i fi oprit. 14De aceea, jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu
va fi ispășită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare.” 15Samuel a rămas culcat până dimineaţa, apoi a deschis ușile Casei Domnului. Samuel s-a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea. 16Dar Eli a chemat pe Samuel și a zis: „Samuele, fiule!” El a răspuns: „Iată-mă!” 17Și Eli a zis: „Care este cuvântul pe care ţi l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte
cu tine cu toată asprimea dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ţi-a spus!” 18Samuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic. Și Eli a zis: „Domnul
2:10Ps. 39:9Is. 39:8
este Acesta, să facă ce va crede!” 19Samuel creștea
, Domnul
era cu el și n-a lăsat să cadă la pământ niciunul
din cuvintele sale. 20Tot Israelul, de la Dan
până la Beer-Șeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel proroc al Domnului. 21Domnul nu înceta să Se arate în Silo, căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin Cuvântul
Domnului.