David este prigonit de Saul
191Saul a vorbit fiului său Ionatan și tuturor slujitorilor lui să omoare pe David. 2Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea
mult pe David, i-a dat de știre și i-a zis: „Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. Păzește-te dar mâine dimineaţă, stai într-un loc tăinuit și ascunde-te. 3Eu voi ieși și voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui meu despre tine, voi vedea ce va zice și-ţi voi spune.” 4Ionatan a vorbit
bine de David tatălui său Saul: „Să nu facă împăratul”, a zis el, „un păcat
109:5Prov. 17:13Ier. 18:20
faţă de robul său David, căci el n-a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău; 5și-a pus în joc viaţa
12:3Ps. 119:109
, a ucis
pe filistean și Domnul
a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut și te-ai bucurat. Pentru ce
să păcătuiești
împotriva unui sânge nevinovat și să omori fără pricină pe David?” 6Saul a ascultat glasul lui Ionatan și a jurat zicând: „Viu este Domnul că David nu va muri!” 7Ionatan a chemat pe David și i-a spus toate cuvintele acestea, apoi l-a adus la Saul; și David a fost înaintea lui ca mai înainte
.
David, scăpat de Mical
8Războiul urma înainte. David a mers împotriva filistenilor și s-a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrângere și au fugit dinaintea lui. 9Atunci, duhul
cel rău, trimis de Domnul, a venit peste Saul, care ședea în casă cu suliţa în mână. David cânta, 10și Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s-a ferit de el, și Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit și a scăpat noaptea. 11Saul a trimis
niște oameni acasă la David ca să-l pândească și să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de știre și i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.” 12Ea l-a coborât
pe fereastră și David a plecat și a fugit. Așa a scăpat. 13În urmă, Mical a luat terafimul și l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului și l-a învelit cu o haină. 14Când a trimis Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.” 15Saul i-a trimis înapoi să-l vadă și a zis: „Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.” 16Oamenii aceia s-au întors și iată că terafimul era în pat și în jurul capului era o piele de capră. 17Saul a zis către Mical: „Pentru ce m-ai înșelat în felul acesta și ai dat drumul vrăjmașului meu și a scăpat?” Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: ‘Lasă-mă să plec ori te omor
!’”
Fuga lui David la Samuel, la Rama
18Așa a fugit și a scăpat David. El s-a dus la Samuel, la Rama, și i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel și a locuit în Naiot. 19Au spus lucrul acesta lui Saul și au zis: „Iată că David este în Naiot, lângă Rama.” 20Saul
a trimis niște oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare
de proroci, care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimișii lui Saul și au început și ei să
prorocească. 21Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alţi oameni și au prorocit și ei. A mai trimis alţii a treia oară și au prorocit și ei. 22Atunci, Saul s-a dus el însuși la Rama. Ajungând la fântâna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel și David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama.” 23Și s-a îndreptat spre Naiot, lângă Rama. Duhul
lui Dumnezeu a venit și peste el și Saul și-a văzut de drum, prorocind până la sosirea lui în Naiot, lângă Rama. 24S-a dezbrăcat
de haine și a prorocit și el înaintea lui Samuel și s-a aruncat dezbrăcat
la pământ toată ziua aceea și toată noaptea. De aceea se zice: „Oare
și Saul este între proroci?”
David înștiinţat de Ionatan
201David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan și a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?” 2Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de știre. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.” 3David a zis iarăși, jurând: „Tatăl tău știe bine că am căpătat trecere înaintea ta și va fi zis: ‘Să nu știe Ionatan, căci s-ar întrista.’ Dar viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu este decât un pas între mine și moarte.” 4Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.” 5Și David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă
28:11
și ar trebui să șed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc și să mă ascund
în câmpii până în seara zilei a treia. 6Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ‘David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem
, în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.’ 7Și dacă
va zice: ‘Bine!’ atunci robul tău n-are nimic de temut, dar, dacă-l va apuca mânia, să știi că pieirea mea
este lucru hotărât din partea lui. 8Arată-ţi
dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ
înaintea Domnului. Și dacă este vreo nelegiuire
în mine, ia-mi tu viaţa. De ce să mă mai duci până la tatăl tău?” 9Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ţi dau de știre dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu și ameninţă să te ajungă!” 10David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de știre dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?” 11Și Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieșim pe câmp.” Și au ieșit amândoi pe câmp. 12Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul Dumnezeul lui Israel că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine și, de va gândi bine de David, 13Domnul
să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de știre! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăși îţi voi da de știre și te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace, și Domnul
să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! 14Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului și, dacă voi muri, 15să nu îţi îndepărtezi
21:7
niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmașii lui David de pe faţa pământului. 16Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să Se răzbune
pe vrăjmașii lui David!” 17Ionatan a întărit și mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul
lui. 18Ionatan i-a zis: „Mâine
este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. 19Să te cobori a treia zi până în fundul locului
în care te ascunseseși în ziua când cu întâmplarea aceea și să rămâi lângă piatra Ezel. 20Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca și când aș lovi la ţintă. 21Și voi trimite un tânăr și-i voi zice: ‘Du-te de găsește săgeţile!’ Dacă-i voi zice: ‘Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!’ atunci să vii, căci este pace pentru tine și n-ai să te temi de nimic, viu
este Domnul! 22Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgeţile sunt dincolo de tine’, atunci să pleci, căci Domnul te trimite. 23Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul
pe care ni l-am dat unul altuia.” 24David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă și împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce. 25Împăratul a șezut ca de obicei pe scaunul lui, lângă perete. Ionatan s-a sculat și Abner a șezut lângă Saul, dar locul lui David a rămas gol. 26Saul n-a zis nimic în ziua aceea, „căci”, zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat
15:5
, negreșit nu este curat”. 27A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Și Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?” 28Ionatan a răspuns
lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. 29El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, și frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii.’ Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.” 30Atunci, Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i-a zis: „Fiu rău și neascultător, nu știu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre rușinea ta și spre rușinea mamei tale? 31Căci, câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi liniște nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Și acum trimite să-l caute și să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte.” 32Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, și i-a zis: „Pentru ce
să fie omorât? Ce a făcut?” 33Și Saul și-a îndreptat
suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles
că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David. 34S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă și n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse. 35A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David și era însoţit de un băieţaș. 36El i-a zis: „Dă fuga și găsește săgeţile pe care le voi trage.” Băiatul a alergat, și Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el. 37Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine.” 38I-a strigat iarăși: „Iute, grăbește-te, nu te opri!” Și băiatul lui Ionatan a strâns săgeţile și s-a întors la stăpânul lui. 39Băiatul nu știa nimic: numai Ionatan și David înţelegeau lucrul acesta. 40Ionatan a dat băiatului armele și i-a zis: „Du-te și du-le în cetate.” 41După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ și s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţișat și au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând. 42Și Ionatan a zis lui David: „Du-te în
pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine și tine, între sămânţa mea și sămânţa ta!’”
David s-a sculat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.
Fuga lui David la Nob
211David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec
, care a alergat speriat
înaintea lui și i-a zis: „Pentru ce ești singur și nu este nimeni cu tine?” 2David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă și mi-a zis: ‘Nimeni să nu știe nimic de pricina pentru care te trimit și de porunca pe care ţi-am dat-o.’ Am hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei. 3Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini sau ce se va găsi.” 4Preotul a răspuns lui David: „N-am pâine obișnuită la îndemână, ci numai pâine sfinţită
; doar dacă oamenii tăi s-au
ferit de împreunarea cu femei!” 5David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat și toţi oamenii
mei sunt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreșit azi de acela
care o va face.” 6Atunci, preotul i-a dat
pâinea sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea
Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă în clipa când luaseră pe cealaltă. 7Chiar în ziua aceea se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un edomit, numit Doeg
, căpetenia păstorilor lui Saul. 8David a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemână o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică.” 9Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorât în Valea
Terebinţilor; este învelită
într-un covor, în dosul efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.” Și David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.”
David fuge la Gat, la împăratul Achiș
10David s-a sculat și a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiș, împăratul Gatului. 11Slujitorii
lui Achiș i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cânta jucând: ‘Saul
și-a bătut miile lui,
Iar David, zecile lui de mii’?” 12David a pus la
inimă aceste cuvinte și a avut o mare frică de Achiș, împăratul Gatului. 13A făcut pe nebunul
înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgârieturi pe ușile porţilor și lăsa să-i curgă balele pe barbă. 14Achiș a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta și-a pierdut minţile. Pentru ce mi-l aduceţi? 15Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta și mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?”
