Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
20

David înștiinţat de Ionatan

201David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan și a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?” 2Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de știre. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.” 3David a zis iarăși, jurând: „Tatăl tău știe bine că am căpătat trecere înaintea ta și va fi zis: ‘Să nu știe Ionatan, căci s-ar întrista.’ Dar viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu este decât un pas între mine și moarte.” 4Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.” 5Și David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă

20:5
Num. 10:10
28:11
și ar trebui să șed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc și să mă ascund
20:5
Cap. 19:2.
în câmpii până în seara zilei a treia. 6Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ‘David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem
20:6
Cap. 16:4.
, în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.’ 7Și dacă
20:7
Deut. 1:232 Sam. 17:4
va zice: ‘Bine!’ atunci robul tău n-are nimic de temut, dar, dacă-l va apuca mânia, să știi că pieirea mea
20:7
Cap. 25:17.
este lucru hotărât din partea lui. 8Arată-ţi
20:8
Ios. 2:14
dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ
20:8
Vers. 16. Cap. 18:3;
înaintea Domnului. Și dacă este vreo nelegiuire
20:8
2 Sam. 14:32
în mine, ia-mi tu viaţa. De ce să mă mai duci până la tatăl tău?” 9Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ţi dau de știre dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu și ameninţă să te ajungă!” 10David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de știre dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?” 11Și Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieșim pe câmp.” Și au ieșit amândoi pe câmp. 12Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul Dumnezeul lui Israel că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine și, de va gândi bine de David, 13Domnul
20:13
Rut 1:17
să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de știre! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăși îţi voi da de știre și te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace, și Domnul
20:13
Ios. 1:51 Cron. 22:11,16
să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! 14Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului și, dacă voi muri, 15să nu îţi îndepărtezi
20:15
2 Sam. 9:1,3,7
21:7
niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmașii lui David de pe faţa pământului. 16Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să Se răzbune
20:16
Cap. 25:22;
pe vrăjmașii lui David!” 17Ionatan a întărit și mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul
20:17
Cap. 18:1.
lui. 18Ionatan i-a zis: „Mâine
20:18
Vers. 5.
este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. 19Să te cobori a treia zi până în fundul locului
20:19
Cap. 19:2.
în care te ascunseseși în ziua când cu întâmplarea aceea și să rămâi lângă piatra Ezel. 20Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca și când aș lovi la ţintă. 21Și voi trimite un tânăr și-i voi zice: ‘Du-te de găsește săgeţile!’ Dacă-i voi zice: ‘Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!’ atunci să vii, căci este pace pentru tine și n-ai să te temi de nimic, viu
20:21
Ier. 4:2
este Domnul! 22Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgeţile sunt dincolo de tine’, atunci să pleci, căci Domnul te trimite. 23Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul
20:23
Vers. 14,15,42.
pe care ni l-am dat unul altuia.” 24David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă și împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce. 25Împăratul a șezut ca de obicei pe scaunul lui, lângă perete. Ionatan s-a sculat și Abner a șezut lângă Saul, dar locul lui David a rămas gol. 26Saul n-a zis nimic în ziua aceea, „căci”, zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat
20:26
Lev. 7:21
15:5
, negreșit nu este curat”. 27A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Și Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?” 28Ionatan a răspuns
20:28
Vers. 6.
lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. 29El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, și frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii.’ Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.” 30Atunci, Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i-a zis: „Fiu rău și neascultător, nu știu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre rușinea ta și spre rușinea mamei tale? 31Căci, câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi liniște nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Și acum trimite să-l caute și să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte.” 32Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, și i-a zis: „Pentru ce
20:32
Cap. 19:5.
să fie omorât? Ce a făcut?” 33Și Saul și-a îndreptat
20:33
Cap. 18:11.
suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles
20:33
Vers. 7.
că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David. 34S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă și n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse. 35A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David și era însoţit de un băieţaș. 36El i-a zis: „Dă fuga și găsește săgeţile pe care le voi trage.” Băiatul a alergat, și Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el. 37Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine.” 38I-a strigat iarăși: „Iute, grăbește-te, nu te opri!” Și băiatul lui Ionatan a strâns săgeţile și s-a întors la stăpânul lui. 39Băiatul nu știa nimic: numai Ionatan și David înţelegeau lucrul acesta. 40Ionatan a dat băiatului armele și i-a zis: „Du-te și du-le în cetate.” 41După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ și s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţișat și au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând. 42Și Ionatan a zis lui David: „Du-te în
20:42
Cap. 1:17.
pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine și tine, între sămânţa mea și sămânţa ta!’”

David s-a sculat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.