David fuge în peștera Adulam și la Miţpe
221David a plecat de acolo și a scăpat
în peștera
Adulam. Fraţii lui și toată casa tatălui său au aflat și s-au coborât la el. 2Toţi
cei ce se aflau în nevoie, care aveau datorii sau care erau nemulţumiţi s-au strâns la el și el a ajuns căpetenia lor. Astfel, s-au unit cu el aproape patru sute de oameni. 3De acolo, David s-a dus la Miţpe, în ţara Moabului. El a zis împăratului Moabului: „Dă voie, te rog, tatălui meu și mamei mele să vină la voi până voi ști ce va face Dumnezeu cu mine.” 4Și i-a adus înaintea împăratului Moabului și au locuit cu el în tot timpul cât a stat David în cetăţuie. 5Prorocul Gad
a zis lui David: „Nu ședea în cetăţuie, ci du-te și intră în ţara lui Iuda.” Și David a plecat și a ajuns la pădurea Heret.
Saul ucide preoţii din Nob
6Saul a aflat că David și oamenii lui au fost descoperiţi. Saul ședea sub tamarisc, la Ghibea, pe înălţime; avea suliţa în mână și toţi slujitorii lui stăteau lângă el. 7Și Saul a zis slujitorilor săi de lângă el: „Ascultaţi, beniamiţi! Vă va da
fiul lui Isai la toţi ogoare și vii? Va face el din voi toţi căpetenii peste o mie și căpetenii peste o sută? 8Dacă nu, de ce v-aţi unit toţi împotriva mea și nimeni nu mi-a dat de știre despre legământul fiului
meu cu fiul lui Isai? Pentru ce n-a fost nimeni dintre voi pe care să-l doară inima pentru mine și să mă înștiinţeze că fiul meu a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să-mi întindă curse, cum face astăzi?” 9Doeg
, Edomitul, care era și el printre slujitorii lui Saul, a răspuns: „Eu am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec
, fiul lui Ahitub
. 10Ahimelec a
întrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde
și i-a dat sabia lui Goliat, Filisteanul.” 11Împăratul a trimis după Ahimelec, fiul lui Ahitub, preotul, și după toată casa tatălui său, după preoţii care erau la Nob. Ei au venit toţi la împărat. 12Saul a zis: „Ascultă, fiul lui Ahitub!” El a răspuns: „Iată-mă, domnul meu!” 13Saul i-a zis: „Pentru ce v-aţi unit împotriva mea, tu și fiul lui Isai? Pentru ce i-ai dat pâine și o sabie și ai întrebat pe Dumnezeu pentru el, ca să se ridice împotriva mea și să-mi întindă curse, cum face astăzi?” 14Ahimelec a răspuns împăratului: „Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui și înconjurat cu cinste în casa ta? 15Oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine așa ceva! Să nu arunce împăratul nicio vină asupra robului său, nici asupra nimănui din casa tatălui meu, căci robul tău nu știe nimic din toate acestea, nici lucru mic, nici lucru mare.” 16Împăratul a zis: „Trebuie să mori, Ahimelec, tu și toată casa tatălui tău.” 17Și împăratul a zis alergătorilor care stăteau lângă el: „Întoarceţi-vă și omorâţi pe preoţii Domnului, căci s-au învoit cu David: au știut bine că fuge, și nu mi-au dat de veste.” Dar slujitorii împăratului n-au
voit să întindă mâna ca să lovească pe preoţii Domnului. 18Atunci, împăratul a zis lui Doeg: „Întoarce-te și lovește pe preoţi.” Și Doeg, Edomitul, s-a întors și a lovit pe preoţi; a omorât
în ziua aceea optzeci și cinci de oameni care purtau efodul de in. 19Saul a mai trecut prin ascuţișul sabiei cetatea preoţească Nob
; bărbaţi și femei, copii și prunci, boi, măgari și oi: toţi au căzut sub ascuţișul sabiei. 20Un fiu
al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat
. Numele lui era Abiatar. A fugit la David 21și i-a spus că Saul a ucis pe preoţii Domnului. 22David a zis lui Abiatar: „M-am gândit chiar în ziua aceea că Doeg, Edomitul, fiind acolo, nu se putea să nu spună lui Saul. Eu sunt pricina morţii tuturor sufletelor din casa tatălui tău. 23Rămâi cu mine, nu te teme de nimic, căci cel
ce caută să ia viaţa mea caută s-o ia și pe a ta; lângă mine vei fi bine păzit.”
David scapă Cheila
231Au venit și au spus lui David: „Iată că filistenii au început lupta împotriva Cheilei
și au jefuit ariile.” 2David a întrebat
pe Domnul și a zis: „Să mă duc și să bat pe filistenii aceștia?” Și Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe filisteni și izbăvește Cheila.” 3Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici, în Iuda. Ce va fi când vom merge la Cheila, împotriva oștilor filistenilor?” 4David a întrebat iarăși pe Domnul. Și Domnul i-a răspuns: „Scoală-te și coboară-te la Cheila, căci dau pe filisteni în mâinile tale.” 5David s-a dus dar cu oamenii lui la Cheila și s-a bătut împotriva filistenilor; le-a luat vitele și le-a pricinuit o mare înfrângere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila. 6Când a fugit
Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David, în Cheila, s-a coborât cu efodul în mână. 7Saul a fost înștiinţat de sosirea lui David la Cheila și a zis: „Dumnezeu îl dă în mâinile mele, căci a venit și s-a închis într-o cetate cu porţi și zăvoare.” 8Și Saul a chemat tot poporul la război ca să se coboare la Cheila și să împresoare pe David și pe oamenii lui. 9David, luând cunoștinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis
preotului Abiatar: „Adu efodul!” 10Și David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească
cetatea din pricina mea. 11Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va coborî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, binevoiește și descoperă lucrul acesta robului Tău!” Și Domnul a răspuns: „Se va coborî.” 12David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine și pe oamenii mei în mâinile lui Saul?” Și Domnul a răspuns: „Te vor da.” 13Atunci, David s-a sculat cu oamenii lui, în număr
de aproape șase sute de inși, au ieșit din Cheila și s-au dus unde au putut. Saul, aflând că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers. 14David a locuit în pustie, în locuri întărite, și a rămas pe muntele
din pustia Zif
. Saul îl căuta
mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.
David în pustiile Zif și Maon
15David, văzând că Saul a pornit să-i ia viaţa, a stat în pustia Zif, în pădure. 16Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat și s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu 17și i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel și eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul știe
și el bine lucrul acesta.” 18Au făcut iarăși amândoi legământ
înaintea Domnului și David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă. 19Zifiţii
s-au suit la Saul, la Ghibea, și au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie? 20Coboară-te dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău; lasă pe noi dacă
e vorba să-l dăm în mâinile împăratului.” 21Saul a zis: „Domnul să vă binecuvânteze că aveţi milă de mine! 22Duceţi-vă, vă rog, de mai cercetaţi, ca să știţi și să descoperiţi în ce loc și-a îndreptat pașii și cine l-a văzut, căci mi s-a spus că este foarte șiret. 23Cercetaţi și vedeţi toate locurile unde se ascunde, veniţi apoi la mine cu ceva temeinic și voi porni cu voi. Dacă este în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.” 24S-au sculat dar și s-au dus la Zif înaintea lui Saul. David și oamenii lui erau în pustia Maon
, și anume în câmpia dinspre miazăzi de pustie. 25Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s-a dat de veste lui David, care s-a coborât la stâncă și a rămas în pustia Maon. Saul, când a auzit, a urmărit pe David în pustia Maon. 26Saul mergea pe o parte a muntelui, și David cu oamenii lui, pe cealaltă parte a muntelui. David fugea
repede, ca să scape de Saul. Dar Saul și oamenii lui chiar înconjuraseră
pe David și pe ai lui, ca să pună mâna pe ei, 27când un sol
a venit și a spus lui Saul: „Grăbește-te să vii, căci au năvălit filistenii în ţară.” 28Saul a încetat să urmărească pe David și s-a întors să iasă înaintea filistenilor. De aceea, locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot (Stânca împărţirii). 29De acolo, David s-a suit spre locurile întărite din En-Ghedi
și a locuit acolo.
David în peștera En-Ghedi. Saul cruţat de David
241Când s-a întors Saul
de la urmărirea filistenilor, au venit și i-au spus: „Iată că David este în pustia En-Ghedi.” 2Saul a luat trei mii de oameni aleși din tot Israelul și s-a dus
să caute pe David și pe oamenii lui până pe stâncile ţapilor sălbatici. 3A ajuns la niște stâne de oi, care erau lângă drum, și acolo era o peșteră în care a intrat
să doarmă
. David și oamenii lui erau
în fundul peșterii. 4Oamenii lui
David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: ‘Dau pe vrăjmașul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea.’” David s-a sculat și a tăiat încet colţul hainei lui Saul. 5După aceea, inima
îi bătea, pentru că tăiase colţul hainei lui Saul. 6Și a zis oamenilor săi: „Să mă
ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o așa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.” 7Cu aceste cuvinte, David a oprit
pe oamenii săi și i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peșteră și și-a văzut înainte de drum. 8După aceea, David s-a sculat și a ieșit din peșteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a uitat înapoi, și David s-a plecat cu faţa la pământ și s-a închinat. 9David a zis lui Saul: „De ce asculţi
17:9
tu de vorbele oamenilor care zic: ‘David îţi vrea răul’? 10Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peșteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor, dar te-am cruţat și am zis: ‘Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.’ 11Uite, părintele meu, uite colţul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei și nu te-am ucis, să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate
35:7
, nici răzvrătire și că n-am păcătuit împotriva ta. Totuși tu îmi întinzi curse
, ca să-mi iei viaţa. 12Judece
Domnul între mine și tine și Domnul să mă răzbune pe tine, dar eu nu voi pune mâna pe tine. 13‘Răul de la cei răi vine’, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine. 14Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmărești tu? Un câine
mort, un
purice. 15Domnul
va judeca și va hotărî între mine și tine, El va
vedea, El îmi va
43:1
119:154Mica 7:9
apăra pricina și El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.” 16Când a sfârșit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul
tău este, fiule David?” Și Saul a ridicat glasul și a plâns. 17Și a zis
lui David: „Tu ești mai bun
decât mine, căci tu mi-ai făcut
bine, iar eu ţi-am făcut rău. 18Tu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul
mă dăduse în mâinile tale, și nu m-ai omorât. 19Dacă întâlnește cineva pe vrăjmașul lui, îl lasă oare să-și urmeze drumul în liniște? Domnul să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta! 20Acum iată, știu
că tu vei domni și că împărăţia lui Israel va rămâne în mâinile tale. 21Jură-mi
dar pe Domnul că
nu-mi vei nimici sămânţa mea după mine și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu.” 22David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David și oamenii lui s-au suit în locul întărit
.
