David scapă Cheila
231Au venit și au spus lui David: „Iată că filistenii au început lupta împotriva Cheilei
și au jefuit ariile.” 2David a întrebat
pe Domnul și a zis: „Să mă duc și să bat pe filistenii aceștia?” Și Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe filisteni și izbăvește Cheila.” 3Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici, în Iuda. Ce va fi când vom merge la Cheila, împotriva oștilor filistenilor?” 4David a întrebat iarăși pe Domnul. Și Domnul i-a răspuns: „Scoală-te și coboară-te la Cheila, căci dau pe filisteni în mâinile tale.” 5David s-a dus dar cu oamenii lui la Cheila și s-a bătut împotriva filistenilor; le-a luat vitele și le-a pricinuit o mare înfrângere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila. 6Când a fugit
Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David, în Cheila, s-a coborât cu efodul în mână. 7Saul a fost înștiinţat de sosirea lui David la Cheila și a zis: „Dumnezeu îl dă în mâinile mele, căci a venit și s-a închis într-o cetate cu porţi și zăvoare.” 8Și Saul a chemat tot poporul la război ca să se coboare la Cheila și să împresoare pe David și pe oamenii lui. 9David, luând cunoștinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis
preotului Abiatar: „Adu efodul!” 10Și David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească
cetatea din pricina mea. 11Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va coborî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, binevoiește și descoperă lucrul acesta robului Tău!” Și Domnul a răspuns: „Se va coborî.” 12David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine și pe oamenii mei în mâinile lui Saul?” Și Domnul a răspuns: „Te vor da.” 13Atunci, David s-a sculat cu oamenii lui, în număr
de aproape șase sute de inși, au ieșit din Cheila și s-au dus unde au putut. Saul, aflând că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers. 14David a locuit în pustie, în locuri întărite, și a rămas pe muntele
din pustia Zif
. Saul îl căuta
mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.
David în pustiile Zif și Maon
15David, văzând că Saul a pornit să-i ia viaţa, a stat în pustia Zif, în pădure. 16Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat și s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu 17și i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel și eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul știe
și el bine lucrul acesta.” 18Au făcut iarăși amândoi legământ
înaintea Domnului și David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă. 19Zifiţii
s-au suit la Saul, la Ghibea, și au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie? 20Coboară-te dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău; lasă pe noi dacă
e vorba să-l dăm în mâinile împăratului.” 21Saul a zis: „Domnul să vă binecuvânteze că aveţi milă de mine! 22Duceţi-vă, vă rog, de mai cercetaţi, ca să știţi și să descoperiţi în ce loc și-a îndreptat pașii și cine l-a văzut, căci mi s-a spus că este foarte șiret. 23Cercetaţi și vedeţi toate locurile unde se ascunde, veniţi apoi la mine cu ceva temeinic și voi porni cu voi. Dacă este în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.” 24S-au sculat dar și s-au dus la Zif înaintea lui Saul. David și oamenii lui erau în pustia Maon
, și anume în câmpia dinspre miazăzi de pustie. 25Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s-a dat de veste lui David, care s-a coborât la stâncă și a rămas în pustia Maon. Saul, când a auzit, a urmărit pe David în pustia Maon. 26Saul mergea pe o parte a muntelui, și David cu oamenii lui, pe cealaltă parte a muntelui. David fugea
repede, ca să scape de Saul. Dar Saul și oamenii lui chiar înconjuraseră
pe David și pe ai lui, ca să pună mâna pe ei, 27când un sol
a venit și a spus lui Saul: „Grăbește-te să vii, căci au năvălit filistenii în ţară.” 28Saul a încetat să urmărească pe David și s-a întors să iasă înaintea filistenilor. De aceea, locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot (Stânca împărţirii). 29De acolo, David s-a suit spre locurile întărite din En-Ghedi
și a locuit acolo.