David scapă Cheila
231Au venit și au spus lui David: „Iată că filistenii au început lupta împotriva Cheilei
și au jefuit ariile.” 2David a întrebat
pe Domnul și a zis: „Să mă duc și să bat pe filistenii aceștia?” Și Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe filisteni și izbăvește Cheila.” 3Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici, în Iuda. Ce va fi când vom merge la Cheila, împotriva oștilor filistenilor?” 4David a întrebat iarăși pe Domnul. Și Domnul i-a răspuns: „Scoală-te și coboară-te la Cheila, căci dau pe filisteni în mâinile tale.” 5David s-a dus dar cu oamenii lui la Cheila și s-a bătut împotriva filistenilor; le-a luat vitele și le-a pricinuit o mare înfrângere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila. 6Când a fugit
Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David, în Cheila, s-a coborât cu efodul în mână. 7Saul a fost înștiinţat de sosirea lui David la Cheila și a zis: „Dumnezeu îl dă în mâinile mele, căci a venit și s-a închis într-o cetate cu porţi și zăvoare.” 8Și Saul a chemat tot poporul la război ca să se coboare la Cheila și să împresoare pe David și pe oamenii lui. 9David, luând cunoștinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis
preotului Abiatar: „Adu efodul!” 10Și David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească
cetatea din pricina mea. 11Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va coborî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, binevoiește și descoperă lucrul acesta robului Tău!” Și Domnul a răspuns: „Se va coborî.” 12David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine și pe oamenii mei în mâinile lui Saul?” Și Domnul a răspuns: „Te vor da.” 13Atunci, David s-a sculat cu oamenii lui, în număr
de aproape șase sute de inși, au ieșit din Cheila și s-au dus unde au putut. Saul, aflând că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers. 14David a locuit în pustie, în locuri întărite, și a rămas pe muntele
din pustia Zif
. Saul îl căuta
mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.
David în pustiile Zif și Maon
15David, văzând că Saul a pornit să-i ia viaţa, a stat în pustia Zif, în pădure. 16Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat și s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu 17și i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel și eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul știe
și el bine lucrul acesta.” 18Au făcut iarăși amândoi legământ
înaintea Domnului și David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă. 19Zifiţii
s-au suit la Saul, la Ghibea, și au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie? 20Coboară-te dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău; lasă pe noi dacă
e vorba să-l dăm în mâinile împăratului.” 21Saul a zis: „Domnul să vă binecuvânteze că aveţi milă de mine! 22Duceţi-vă, vă rog, de mai cercetaţi, ca să știţi și să descoperiţi în ce loc și-a îndreptat pașii și cine l-a văzut, căci mi s-a spus că este foarte șiret. 23Cercetaţi și vedeţi toate locurile unde se ascunde, veniţi apoi la mine cu ceva temeinic și voi porni cu voi. Dacă este în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.” 24S-au sculat dar și s-au dus la Zif înaintea lui Saul. David și oamenii lui erau în pustia Maon
, și anume în câmpia dinspre miazăzi de pustie. 25Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s-a dat de veste lui David, care s-a coborât la stâncă și a rămas în pustia Maon. Saul, când a auzit, a urmărit pe David în pustia Maon. 26Saul mergea pe o parte a muntelui, și David cu oamenii lui, pe cealaltă parte a muntelui. David fugea
repede, ca să scape de Saul. Dar Saul și oamenii lui chiar înconjuraseră
pe David și pe ai lui, ca să pună mâna pe ei, 27când un sol
a venit și a spus lui Saul: „Grăbește-te să vii, căci au năvălit filistenii în ţară.” 28Saul a încetat să urmărească pe David și s-a întors să iasă înaintea filistenilor. De aceea, locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot (Stânca împărţirii). 29De acolo, David s-a suit spre locurile întărite din En-Ghedi
și a locuit acolo.
David în peștera En-Ghedi. Saul cruţat de David
241Când s-a întors Saul
de la urmărirea filistenilor, au venit și i-au spus: „Iată că David este în pustia En-Ghedi.” 2Saul a luat trei mii de oameni aleși din tot Israelul și s-a dus
să caute pe David și pe oamenii lui până pe stâncile ţapilor sălbatici. 3A ajuns la niște stâne de oi, care erau lângă drum, și acolo era o peșteră în care a intrat
să doarmă
. David și oamenii lui erau
în fundul peșterii. 4Oamenii lui
David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: ‘Dau pe vrăjmașul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea.’” David s-a sculat și a tăiat încet colţul hainei lui Saul. 5După aceea, inima
îi bătea, pentru că tăiase colţul hainei lui Saul. 6Și a zis oamenilor săi: „Să mă
ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o așa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.” 7Cu aceste cuvinte, David a oprit
pe oamenii săi și i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peșteră și și-a văzut înainte de drum. 8După aceea, David s-a sculat și a ieșit din peșteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a uitat înapoi, și David s-a plecat cu faţa la pământ și s-a închinat. 9David a zis lui Saul: „De ce asculţi
17:9
tu de vorbele oamenilor care zic: ‘David îţi vrea răul’? 10Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peșteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor, dar te-am cruţat și am zis: ‘Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.’ 11Uite, părintele meu, uite colţul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei și nu te-am ucis, să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate
35:7
, nici răzvrătire și că n-am păcătuit împotriva ta. Totuși tu îmi întinzi curse
, ca să-mi iei viaţa. 12Judece
Domnul între mine și tine și Domnul să mă răzbune pe tine, dar eu nu voi pune mâna pe tine. 13‘Răul de la cei răi vine’, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine. 14Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmărești tu? Un câine
mort, un
purice. 15Domnul
va judeca și va hotărî între mine și tine, El va
vedea, El îmi va
43:1
119:154Mica 7:9
apăra pricina și El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.” 16Când a sfârșit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul
tău este, fiule David?” Și Saul a ridicat glasul și a plâns. 17Și a zis
lui David: „Tu ești mai bun
decât mine, căci tu mi-ai făcut
bine, iar eu ţi-am făcut rău. 18Tu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul
mă dăduse în mâinile tale, și nu m-ai omorât. 19Dacă întâlnește cineva pe vrăjmașul lui, îl lasă oare să-și urmeze drumul în liniște? Domnul să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta! 20Acum iată, știu
că tu vei domni și că împărăţia lui Israel va rămâne în mâinile tale. 21Jură-mi
dar pe Domnul că
nu-mi vei nimici sămânţa mea după mine și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu.” 22David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David și oamenii lui s-au suit în locul întărit
.
Asprimea lui Nabal faţă de David
251Samuel
a murit. Tot Israelul s-a adunat și l-a plâns
și l-au îngropat în locuinţa lui, la Rama. Atunci, David s-a sculat și s-a coborât în pustia
Paran. 2În Maon
era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi și o mie de capre și se afla la Carmel
pentru tunderea oilor lui. 3Numele acestui om era Nabal și nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată și frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru și rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb. 4David a aflat în pustie că Nabal își tunde
oile. 5A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel și duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu 6și să-i vorbiţi așa: ‘Să trăiești
în pace și pacea să fie cu casa ta și cu tot ce este al tău. 7Și acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât și nu li s-a luat
nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. 8Întreabă pe slujitorii tăi, și-ţi vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceștia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi
de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi și fiului tău David ce te lasă inima.’” 9Când au ajuns, oamenii lui David au spus lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David. Apoi au tăcut. 10Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine
123:3,4
este David și cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni. 11Și să-mi iau eu
pâinea, apa și vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, și să le dau unor oameni care sunt de nu știu unde?” 12Oamenii lui David și-au luat drumul înapoi; s-au întors și au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David. 13Atunci, David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-și încingă sabia!” Și fiecare și-a încins sabia. David și-a încins și el sabia și aproape patru sute de inși s-au suit după el. Au mai rămas
doar două sute la calabalâcuri. 14Unul din slujitorii lui Nabal a venit și a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie niște soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, și el s-a purtat rău cu ei. 15Și totuși oamenii aceștia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au
ocărât și nu ni s-a luat nimic în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. 16Ne-au fost zid
și zi, și noapte, în tot timpul cât am fost cu ei la păscutul turmelor. 17Să știi acum și vezi ce ai de făcut, căci pierderea
stăpânului nostru și a întregii lui case este hotărâtă și el este așa de rău
încât nimeni nu îndrăznește să-i vorbească.” 18Abigail a luat
21:14
îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide și două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari 19și a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea
mea și eu voi veni după voi.” N-a spus nimic bărbatului ei Nabal. 20Ea a încălecat pe un măgar, a coborât muntele pe un drum tufos și iată că David și oamenii lui se coborau în faţa ei, așa că i-a întâlnit. 21David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors
rău pentru bine. 22Dumnezeu să pedepsească
pe robul său David cu toată asprimea dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva
de parte bărbătească
21:212 Împ. 9:8
din tot ce este al lui Nabal!” 23Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos
repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David și s-a închinat până la pământ. 24Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi și ascultă cuvintele roabei tale. 25Să nu-și pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, așa este și el; Nabal (Nebun) îi este numele, și este plin de nebunie. Și eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimiși de domnul meu. 26Acum, domnul meu, viu
este Domnul și viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit
să verși sânge și să te ajuţi
cu mâna ta. Vrăjmașii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca
Nabal! 27Primește darul acesta
pe care-l aduce roaba ta domnului meu și să se împartă oamenilor care merg după domnul meu. 28Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul
va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele
Domnului și niciodată nu va fi răutate
în tine. 29Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul Dumnezeul tău și să arunce cu praștia
sufletul vrăjmașilor tăi. 30Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit și te va pune mai-mare peste Israel, 31atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba și că s-a răzbunat singur. Și când va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.” 32David a zis Abigailei: „Binecuvântat
72:18Luca 1:68
să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! 33Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit
în ziua aceasta să vărs sânge și mi-ai oprit mâna! 34Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit
să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas
nimic din ce este al lui Nabal până la lumina zilei de mâine.” 35Și David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese și i-a zis: „Suie-te
în pace acasă; vezi că ţi-am ascultat glasul și te-am
primit bine.”
David ia pe Abigail
36Abigail a ajuns la Nabal. Și tocmai el dădea în casa lui un ospăţ
ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă și era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, până la lumina zilei. 37Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte și s-a făcut ca o piatră. 38Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal și a murit. 39David a aflat că murise Nabal și a zis: „Binecuvântat
să fie Domnul că mi-a apărat pricina
în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal și a împiedicat
pe robul Său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă
asupra capului lui.” David a trimis vorbă Abigailei că vrea s-o ia de nevastă. 40Slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, și i-au vorbit așa: „David ne-a trimis la tine, ca să te ia de nevastă.” 41Ea s-a sculat, s-a aruncat cu faţa la pământ și a zis: „Iată, roaba ta se socotește ca o roabă
, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.” 42Și îndată, Abigail a plecat, călare pe un măgar și însoţită de cinci fete; a mers după solii lui David și i-a fost nevastă. 43David luase și pe Ahinoam din
Izreel și amândouă
au fost nevestele lui. 44Și Saul dăduse pe fiică-sa Mical
, nevasta lui David, lui Palti din Galim
, fiul lui Laiș.
